Finanţe

La o anumită etapă de dezvoltare a societăţii umane – după apariţia banilor şi organizarea societăţii în formă de stat – relaţiile de producţie sau completat cu o formă nouă – relaţiile financiare.

Schema 3. Necesitatea, condiţiile şi circumstanţele apariţiei finanţelor.

Schema 4. Diverse tratări ale categoriei “Finanţe”

Schema 5. Conceptul contemporan al finanţelor publice

Tema 2: Politica financiară

1.Politica social economică a statului. Conceptul de politică financiară.

2.Tipuri de politică financiară.

3.Direcţii esenţiale ale politicii financiare în Republica Moldova.

1.Politica social - economică a statului. Conceptul de politică financiară

Politica financiară este o componentă a politicii generale, care reprezintă o formă de organizare şi conducere a unei colectivităţi umane pentru satisfacerea intereselor sale. Politica economică a statului reprezintă o acţiune generală a puterii publice centrale, conştiente, coerente şi finalizate care se exercită în domeniul economiei adică influenţează producţia, schimbul, consumul bunurilor, serviciilor şi constituirea capitalului .

Sarcinile politicii social economice sunt:

1. Asigurarea libertăţii economice

2. Asigurarea ocupării complete a forţei de muncă

3. Asigurarea creşterii economice

4. Asigurarea stabilităţii preţurilor

5. Protecţia mediului înconjurător

6. Crearea condiţiilor pentru cei care nu pot găsi de lucru sau nu pot lucra

7. Introducerea înlesnirilor fiscale pentru păturile populaţiei cu venituri scăzute.

Politica social-economică a statului are următoarele componente (reieşind din sarcinile care trebuie de realizat)

1. Politica financiară (include politica bugetar-fiscală şi cea monetar–creditară, politica valutară şi cea a cursului de schimb).

2. Politica preţurilor(reglementează costurile şi dobânzile).

3. Politica de venituri salariale (stabileşte modul de formare a salariului din sectorul public, salariul minim, ca raport dintre veniturile salariale din diferite ramuri, în scopul menţinerii ratei inflaţiei sub controlul statului).

4. Politica comercială (reglementează activitatea de comerţ extern).

5. Politica industrială (reglementează activitatea în domeniul industrial).

6. Politica agrară(reglementează activitatea în domeniul sectorului agro-alimentar).

7. Politica în domeniul învăţământului.

8. Politica ocupării forţei de muncă.

Politica financiară face parte din politica generală a statului şi îndeplineşte un rol important a includerii diverselor programe de dezvoltare economică.

Politica financiară - exprimă totalitatea metodelor, mijloacelor, instrumentelor, instituţiilor privind procurarea şi dirijarea resurselor financiare utilizate de stat pentru influenţarea proceselor economice şi a relaţiilor sociale în vederea realizării scopurilor macroeconomice şi obţinerea echilibrului general adecvat în economie.

Obiectivele de bază ale politicii financiare constau:

1. În stabilirea, dezvoltarea şi creşterea economică.

2. Reducerea şomajului.

3. Reducerea inflaţiei.

4. Creşterea nivelului de trai al populaţiei.

Politica financiară acţionează nemijlocit în sfera repartiţiei. Aceasta se vede prin modul în care se înfăptuieşte repartizarea resurselor financiare prin dimensionarea şi desfiinţarea fondurilor constituite.

Vorbind despre politica financiară trebuie să definim două noţiuni de strategie şi tactică.

Strategia financiară reprezintă programele de perspectivă îndelungată, iar tactica financiară include actele administrative şi de planificare pe perioade scurte, precum şi măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare şi a sarcinilor specifice unei perioade.

Politica financiară a statului diferă în funcţie de interesele păturilor sociale pe care le exprimă partidele de la putere:

1. de potenţialul a fiecărei ţări,

2. de orânduirea socială,

3. de metoda de conducere.

În acelaşi timp politica financiară reprezintă o sferă relativ independentă în activitatea statului şi mijloc important de realizare a politicii statului în orice domenii de activitate economică.

În baza realizării politicii financiare stau un şir de principii generale şi specifice.

Principiile generale de asigurare a politicii financiare eficiente sunt:

1. luarea în vedere a acţiunii legilor economice obiective,

2. luarea în vedere a condiţiilor istorice concrete,

3. luarea în vedere a experienţei proprii din anii anteriori şi experienţei mondiale

Principiile specifice:

1. asigurarea structurii raţionale a sistemului financiar din societate,

2. asigurarea constituirii unui mecanism financiar raţional,

3. echilibrarea cheltuielilor şi veniturilor în toate compartimentele a sistemul financiar,

4. crearea rezervelor financiare,

5. concentrarea resurselor financiare pentru realizarea obiectivelor social- economice principale ale statului prin elaborarea politicii fiscale raţionale,

6. concentrarea resurselor financiare importante în mîinile statului,

7. echilibrarea politicii financiare şi monetar-creditare.