Luciana Dobjanschi

X. METABOLISMUL GLUCIDIC

Generalităţi.

Glucidele sau zaharurile sunt compuşi polihidroxicarbonilici (aldoze şi cetoze). În funcţie de capacitatea de a hidroliza glucidele se pot clasifica în monozaharide (zaharuri simple nehidrolizabile), oligozaharide (formate din 2 – 10 resturi de monozaharide, legate prin intermediul legăturilor glicozidice şi care prin hidroliză eliberează monozaharidele constituente) şi polizaharide (formate din lanţuri lungi, liniare sau ramificate de monozaharide, ce pot fi eliberate prin hidroliză.

O categorie aparte o constituie glucidele conjugate glicoproteinele, glicolipidele (care prin hidroliză pun ân libertate pe lângă componenta glucidică şi o componentă neglucidică numită aglicon).

Rolul glucidelor în organism.

Glucidele îndeplinesc în organism funcţii variate.

a.Glucidele sunt surse nemijlocite de energie. Astfel în toate organismele vii, sursa imediată de energie o constituie oxidarea glucozei. De exemplu, celulele nervoase sunt dependente de glucoză ca şi sursă de energie.

b.Glucidele au rol de substanţe de rezervă. În organismele animale superioare şi ale omului, glucoza poate constitui depozite de energie sub formă de glicogen hepatic şi muscular. La plante, substanţa majoră de rezervă glucidică este amidonul.

c.Glucidele îndeplinesc roluri de substanţe structurale şi de susţinere. La animale, polizaharidele intră în structura ţesuturilor conective ale matricei osoase.

d.Glucidele sunt substanţe cu funcţii specifice. Mucopolizaharidele intră în structura substanţelor de grup sangvin,

participă la procesele imunitare, intră în structura heparinei, substanţă cu acţiune anticoagulantă.

Digestia şi absorbţia glucidelor.

În organismul animal, glucidele pot fi de origine exogenă, introduse în organism sub formă de alimente sau de origine endogenă, rezultate în urma unor procese de biogeneză. Cea mai mare parte din glucidele din organismul animalelor superioare şi al omului este de origine exogenă. Glucidele alimentare pot fi, la rândul lor, de natură vegetală sau animală. principala glucidă de origine

13

Biochimie farmaceutică

animală este glicogenul, însă cea mai mare parte a glucidelor alimentare constă din amidon, glucidă de origine vegetală, mai ales sub formă de pâine.

În cantităţi mai mici alimentele mai conţin dizaharide ca zaharoza, lactoza, maltoza sau monozaharide ca glucoza sau fructoza.

Pentru a putea fi utilizate de către organism, glucidele alimentare sunt în prealabil unui proces de digestie, urmat de un proces de absorbţie. Digestia polizaharidelor începe în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare, care este o enzimă hidrolitică secretată de glandele salivare. Sub acţiunea acestei enzime, amidonul alimentar este hidrolizat sub formă cu formare de dextrine, eventual maltoză. Acţiunea acestei enzime este limitată timpul de contact pentru că alimentele rămân în gură un timp relativ scurt.

În continuare, la nivelul stomacului sub acţiunea sucului gastric asupra bolului alimentar, amilaza salivară este inactivată de aciditatea sucului gastric.

La nivelul intestinului, glucidele alimentare sunt hidrolizate sub acţiunea enzimelor pancreatice şi a celor intestinale. Astfel, amilaza pancreatică acţionează asupra amidonului şi a glicogenului alimentar, pe care le hidrolizează cu formare intermediară de dextrine, până la stadiul de maltoză. Asupra maltozei, precum şi asupra altor dizaharide, acţionează enzime conţinute în sucul gastric.

O serie de polizaharide, cum ar fi celuloza, nu sunt transformate în tubul digestiv al omului, care nu conţine enzimele necesare acestor procese. Aceşti compuşi trec, ca atare, în intestinul gros, unde sunt degradaţi în mică măsură sub acţiunea florei intestinale şi sunt apoi eliminaţi prin fecale. Aşadar, aceste polizaharide nu au rol în nutriţie, cu sunt utile pentru digestie, deoarece reglează peristaltismul intestinal.

Ca rezultat al digestiei zaharurilor, în intestinul subţire rezultă o serie de monozaharide, printre care predomină glucoza, galactoza, fructoza, manoza precum şi unele pentoze.

Absorbţia glucidelor are loc la nivelul intestinului subţire sub formă de monozaharide. Viteza de absorbţie depinde de mai muţi factori, printre care regiunea şi starea de funcţionare a intestinului, prezenţa unor anumite coenzime (tiamină, acid pantotenic) şi hormoni (tiroxină).

Absorbţia monozaharidelor se pate face prin mecanisme fizice sau prin mecanisme biochimice. Monozaharidele provenite din absorbţia intestinală ajung prin vena portă la ficat, unde pot fi temporar depozitate sub formă de glicogen, apoi trec în circulaţia

13