16. Sondele de apă (inform. Sa „Apă-Canal Chişinău” 2007) din mun. Chişinău

Sonde arteziene – 343

Sonde arteziene autorizate – 224

Sonde arteziene neautorizate – 76

Sonde arteziene forate ilegal – 7

Sonde arteziene neexploatate - 31

Informaţia suplimentară referitor la modul de administrare a sondelor este redată în tabela nr.5 din anexă.

17. Evidenţa reţelelor de apeduct şi canalizare, prezenţa, lungimea, starea de funcţionare, infrastructura.

Evidenţa reţelelor de apeduct şi canalizare în municipiul Chişinău este efectuată de SA ” Apă-Canal Chişinău”. La balanţă se află:

• 1570 km reţele de apeduct cu diametrul ţevilor de la 50 mm pînă la 1400 mm.

• 960 km reţele de canalizare.

• 27 staţii de pompare în sistemul reţelelor de apeduct.

• 24 staţii de pompare în sistemul reţelelor de canalizare.

• Cabluri electrice cu lungimea de 110 km.

Toate instalaţiile aflate în gestionarea SA ”Apă-Canal Chişinău” sunt în stare satisfăcătoare.

18. Asigurarea cu sisteme de epurare:

• staţii de epurare starea lor

Informaţie privind staţiile de epurare a apelor uzate,

aflate în gestiunea S.A „Apă-Canal Chişinău”

Sistemul de evacuare a apelor uzate din mun. Chişinău reprezintă un sistem complex de instalaţii de recepţionare şi epurare a apelor uzate, până la descărcarea acestora în emisar. La moment, acesta cuprinde: 906,7 km reţele de canalizare, 24 staţii de pompare a apelor uzate şi 4 staţii de epurare.

SEB Chişinău

Staţia de epurare a or. Chişinău are o capacitate de 340 mii m³/zi. Epurarea apelor uzate se efectuează în 2 etape: epurarea mecanică (grătare mecanice, deznisipatoare orizontale, decantoare primare) şi epurarea biologică (bazine de aerare cu nămol activ, decantoare secundare). Nămolul format în procesul epurării, fără o stabilizare preventivă, este pompat pe platformele de nămol, unde se produce uscarea acestuia în condiţii naturale.

Epurarea mecanică şi biologică a apelor uzate este un proces complex şi dificil de dirijat, ce se desfăşoară în instalaţii în condiţii create artificial, cu ajutorul microorganismelor şi a oxigenului. Condiţiile respective permit accelerarea procesului natural de descompunere a poluanţilor organici. Acest lucru este necesar pentru epurarea apelor uzate până la acea calitate care nu va periclita biocenoza naturală a emisarului în care se descarcă (râul Bîc şi fluviul Nistru).

Terenul de construcţie a Staţiei de epurare a fost coordonat în anul 1959, fiind extrem de reuşit: este situat în zona de Sud-Est a oraşului şi protejat de direcţia principală a vântului, pe terasa luncii inundabile a râului Bâc, la 60 de metri de la malul apei, având în calcul seismicitatea terenului, condiţiile hidrogeologice, geologice şi climaterice ale oraşului Chişinău. Proiectarea a fost efectuată în anii 1963-1964 de către Institutul de proiectări ”Moldghiprostroi”, în baza proiectelor-tip.

La finele anului 1966, au fost puse în funcţiune staţia principală de pompare, deznisipatorul orizontal şi colectoarele. În anul 1968, a fost pusă în funcţiune treapta mecanică, prima tranşă: patru decantoare primare radiale cu D-28 m; staţia de pompare a nămolului; 4.52 ha de platforme pentru uscarea nămolului; platformele de nisip, conductele sub presiune, staţia de clorurare a apelor uzate şi alte instalaţii şi comunicaţii. Din această perioadă, teritoriul staţiei de epurare devine un permanent şantier de construcţie în funcţiune.

În anul 1974, a fost dată în exploatare tranşă I de epurare biologică cu punerea în funcţiune a instalaţiilor: 5 bazine de aerare de tip piston; 4 decantoare radiale cu diametrul 40 m, Staţia de suflante nr.1. Capacitatea întregului complex al SE atingea 200 mii m³/zi.

În anii 1976-1977, a fost dată în exploatare tranşa II a Staţiei de epurare, cu capacitatea de 125 mii m3/zi. Astfel, capacitatea complexului în ansamblu constituia 325 mii m3/zi.

În anul 1980, demarează construcţia şi ulterior, în perioada 1983-1984, se dau în exploatare, în două etape, complexele III şi IV, cu punerea în funcţiune a instalaţiilor: Staţia de pompare a apelor uzate nr. 2; Staţia de suflante nr. 2; bazinele de aerare cu amestec complet; decantoarele radiale cu D-50 m; deversoarele aeratoare - pentru îmbogăţirea cu oxigen a apelor uzate epurate înainte de deversare a lor în râul Bîc şi 15 ha de platforme de nămol, cu patul din beton asfaltic

Către anul 1984, capacitatea proiectată a Staţiei de epurare din Chişinău constituia 440 mii m³/zi cu parametrii:

- concentraţiile poluanţilor apelor uzate la întrare în Staţia de epurare, conform proiectului constituia: suspensii-268mg/l; consumul biochimic de oxigen total (CBOtotal )-232 mg/l.

- concentraţiile poluanţilor în apele epurate, la ieşirea din Staţia de epurare, şi evacuate în râul Bîc, conform proiectului constituia: Suspensii-15mg/l; Consumul biochimic de oxigen total (CBO total) -15 mg/l.

Capacitatea totală a Staţiei de epurare - 440 mii m3/diurn este fixată în Actul Comisiei de primire în folosinţă a obiectivelor şi a fost luată la evidenţă de către organele statistice de stat ale RM. Ritmul înalt de creştere a oraşului (creşterea medie anuală a populaţiei de 20-23 mii oameni, gradul de amenajare, în principiu, blocuri de locuinţe cu 9-16 etaje, obiective de menire socială şi culturală) a contribuit la sporirea fluxului apelor uzate la Staţia de epurare până la 390-440 mii m3/zi.

În anii 1986-1987, se atestă că Staţia de epurare funcţionează în condiţii cu suprasarcină de debite şi concentraţii. Punctul vulnerabil al fluxurilor tehnologice sunt decantoarele secundare, iar la tratarea nămolului - suprafaţa mică a platformelor de nămol. Suprafaţa totală a platformelor de nămol constituia 32 ha, însă acest teren nu satisfăcea totalmente deshidratarea nămolului brut (NB) şi al nămolului activ excedent (NAE), deoarece lipseau instalaţiile de dishidratare mecanică a nămolului.

Luând în considerare că complexul de instalaţii de epurare a apelor uzate a fost proiectat şi construit timp de peste 20 de ani şi, totodată, schimbările importante care s-au produs în aceşti ani, începând cu hidrologia râului Bîc şi a fluviului Nistru şi terminând cu aplicarea în 1985 a unor noi legi şi acte normative în construcţie RNC 2.04.03-85 „Canalizarea. Instalaţii şi reţele exteriore”, în anul 1987, la comanda Comitetului executiv orăşenesc, Institutul “Chişinăuproiect” a efectuat recalcularea capacităţii Complexului existent al instalaţiilor de epurare a apelor uzate, conform cerinţelor Regulilor şi Normelor în Construcţii 2.04.03-85 “Canalizarea. Instalaţii şi reţelele exteriore” în componenţa Proiectului nr.1355 “Extinderea reţelelor şi instalaţiilor de canalizare din or. Chişinău”, care prevedea dezvoltarea sistemului de canalizare şi epurare în perioada 1990-2005.

În rezultatul recalculării s-a constatat că capacitatea reală a Staţiei de epurare constituie:

• 340 mii m³/zi (luând în calcul debitele de apă uzată)

• 210 mii m³/zi. ( luând în calcul debitele de nămol), faţă de cele 440 mii m3/zi, fixate în actul Comisiei de primire în folosinţă a obiectivelor şi luat la evidenţă de către organele statistice de stat ale RM.

Astfel, ritmul de proiectare şi construcţie al Staţiei de epurare devansa ritmul elaborării documentaţii normative. La momentul dării în exploatare şi punerii în regim de funcţionare a tehnologiilor, au apărut noi acte normative mult mai rigide.

Dacă perioada 1970-1990 se caracteriza prin prelucrarea volumelor mari de ape uzate, până la 400 mii m³/zi, apoi în perioada 1990-2005 începe perioada economisirii apei, descreşte brusc volumul fluxului apelor uzate transportate la SE, până la 150 mii m³ /zi. Au sporit de 3 ori concentraţiile substanţelor poluante la intrarea în Staţia de epurare, coeficientul de neuniformitate al fluxului a crescut în comparaţie cu prevederile proiectului de 2 ori. În afară de aceste schimbări, care au un impact negativ asupra procesului epurării biologice a apelor uzate, dificultăţile sunt condiţionate de un grad înalt de uzură al utilajului de 90% şi al instalaţiilor - 80%, şi de lipsa unor instalaţii moderne pentru prelucrarea nămolului.

În perioada exploatării Staţiei de peste 35 ani, au fost deteriorate construcţiile metalice şi din beton armat, iar în urma cutremurelor de pământ (în special, al celui din noiembrie 2002) au fost deteriorate construcţiile masive de beton la 3 bazine de aerare. Direcţia construcţii capitale a Primăriei, la finele anului 2004, a demarat lucrările de demontare a bazinelor de aerare deteriorate şi de restabilire a acestora, din contul mijloacelor financiare ale bugetului local în valoare de 10,2 mil.lei., iar mijloace financiare pentru montarea utilajului tehnologic în acestea nu au fost prevăzute. Totodată, în 2003, din contul mijloacelor obţinute în baza Acordului de Împrumut, încheiat cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, S.A. “Apă-Canal Chişinău” a finalizat lucrările de consolidare a structurii din beton armat şi de înlocuire a sistemului de aerare la bazinele de aerare nr.1;2;3;4;8 şi nr.9 în sumă de 23,5 mil. lei, precum şi reconstrucţia unei staţii de pompare pentru recircularea nămolului activ, cu montarea a două pompe de performanţă, în valoare de 2,1mil. lei.

Una din problemele nesoluţionate ale SE Chişinău a fost tratarea nămolului provenit din epurarea apelor uzate. Nămolul brut din decantoarele primare conţine 65% de compuşi organici, putrezeşte uşor, răspândind un miros dezagreabil.

Nămolul activ prin intermediul căruia se produce procesul de bază al epurării apelor uzate de poluanţi organici reprezintă o masă biologică vie, ce conţine microorganisme specifice (bacterii aerobe), care de asemenea conţine peste 70% de substanţă organică putrescibilă.

Tratarea nămolului a fost preconizată prin fermentarea anaerobă şi deshidratarea în condiţii naturale pe platformele de nămol. În lipsa proceselor de compactare a nămolului, suprafeţele platformelor de nămol existente (32 ha) sunt insuficiente pentru deshidratarea nămolului. Totodată, nămolul conţine substanţe organice şi nefiind fermentat putrezeşte la uscare, în urma cărui fapt se răspândeşte un miros dezagreabil.

La momentul proiectării în componenţa complexului de epurare a fost inclusă construcţia a 2 metantancuri în volum de 4000 m³ fiecare, acestea fiind proiectate şi construite, conform documentelor tehnico-normative din anii 60, la momentul finalizării lucrărilor de construcţii erau deja perimate, neavând fiabilitatea securităţii antiincendiare şi explozive.

Problema construcţiei instalaţiilor de tratare a nămolului a fost abordată de către S.A. „ACC” la sfârşitul anilor 80. Au fost întreprinse tentative de realizare a acesteia, lucrări care au demarat, însă stopate la faza iniţială din pricina insuficienţei financiare.

În anul 2003, S.A. “Apă-Canal Chişinău” a realizat, din surse proprii, reconstrucţia unui metantanc cu diametru 20 m, staţiei de pompare a metantancului, chioşcului de gaz şi a montat comunicaţiile necesare în sumă de 2.7 mil. lei. În perioada 2003-2004, implementarea proiectului de pilot privind fermentarea anaerobă a nămolului nu a fost posibilă, deoarece au demarat lucrările de construcţie a instalaţiilor de cogenerare, în baza unui contract de colaborare, încheiat între S.A.”Apă-Canal Chişinău” şi SA „Energy Investment Group”, care au fost puse în funcţie în vara 2005. Această staţie are a capacitate de 1,9 MWt şi utilizează în calitate de combustibil gazele naturale, asigurînd Staţia de epurare cu o sursă autonomă de energie electrică, iar în viitor va folosi biogazul obţinut la SE. Staţia constituie o componentă de bază în fluxul tehnologic de tratare a nămolului.

La SE mun. Chişinău din 1994, în conformitate cu legislaţia de protecţie a mediului înconjurător a RM, a fost efectuată trecerea la tehnologia de pompare a nămolului activ excedent în camera de primire a staţii de pompare şi deshidratarea ulterioară a acestuia împreună cu nămolul brut pe platformele de nămol. Însă schema tehnologică a procesului de deshidratare a nămolului în condiţii naturale nu evită eliminarea gazelor cu miros dezagreabil în atmosferă, rezultat din descompunerea substanţelor organice în condiţii anaerobe. Răspândirea acestui miros prezintă o problemă actuală pentru SE Chişinău, amplasată în raza oraşului.

Cu toate acestea, la SE se întreprind toate măsurile posibile în scopul diminuării impactului acestui miros în mediul înconjurător: se depozitează pe etape în straturi subţiri nămolul umed pe platformele de nămol, se efectuează amestecarea nămolului puţin uscat şi astfel devine posibilă descărcarea rapidă a nămolului pe platformele de nămol. Nămolul uscat şi depozitat, în nu mai puţin de un an, se transportă pe terenurile agricole. Platformele de nămol sunt echipate special, fiecare având o suprafaţă 1,5-2,5 mii m², cu sisteme de drenaj pentru evacuarea apei de nămol. Procesul respectiv de uscare necesită cheltuieli mari: tehnica de amestecare, greblarea de pe platforme, descărcarea şi transportarea cu restabilirea ulterioară a drenajului şi pregătirea platformelor pentru depozitarea următoarelor volume de nămol.

În afară de aceasta, la SE se întreprind măsuri cu forţe proprii în vederea identificării unor noi metode moderne de tratare şi de condiţionare a nămolului. În condiţiile iernii din 2005-2006, cu scopul evitării evacuării nămolului activ excedent din sistem şi concentrării nămolului activ excedent, a fost implementată tehnologia introducerii în decantoarele primare a acidului silicic activat. Prelucrarea nămolului cu acest reactiv permite îmbunătăţirea capacităţii de deshidratare a nămolului. Problema tehnologiei tratării şi utilizării ulterioare a nămolului la etapa actuală se rezolvă pe plan mondial în baza unor procese tehnologice costisitoare (spre informare, alocaţiile financiare în procesul de tratare a nămolului sunt comparabile cu alocaţiile financiare din complexul integral al epurării apelor uzate).

Implementarea complexului de tratare a nămolului va permite ameliorarea situaţiei ecologice, va dispărea mirosul dezagreabil, excluzînd posibilitatea pătrunderii apelor de drenaj în apele subterane în r.Bîc, iar ulterior – în fluviul Nistru.

De un deceniu şi jumătate S.A. "Apă-Canal Chişinău" efectuează reparaţia curentă şi capitală a SE, exclusiv din contul surselor proprii, şi pe parcursul acestei perioade înregistrează insuficienţă de mijloace financiare.

În realitate, mecanismele şi agregatele la Staţia de epurare sunt uzate la nivelul de 90 la sută, sistemul funcţionează la limită. Toate instalaţiile mecanice şi de beton armat trebuie schimbate, fiindcă acestea se află mai bine de 35 ani într-un mediu lichid agresiv. Locuitorii oraşului, pe bună dreptate, sunt revoltaţi de mirosul dezagreabil care persistă în capitală, în special, în perioada primăvară-vară. Ţinând cont de acest fapt, de cerinţele tot mai rigide, înaintate de către organele ecologice faţă de calitatea apelor uzate deversate în râul Bîc, este necesar de a implementa epurarea avansată care prezintă o tehnologie extrem de complicată, costisitoare, necesitând un anumit timp, şi nu poate fi soluţionată doar de S.A."Apă-Canal Chişinău".

Pe parcursul anilor 2003-2005, S.A „Apă-Canal Chişinău” a alocat 18,8 mil.lei din mijloacele financiare proprii pentru modernizarea Staţiei de epurare Chişinău. În aceasta perioadă, au fost realizate cu succes unele probleme tehnologice complexe, cum ar fi reconstruirea sistemului de aerare la 6 bazine de aerare, ceea ce permite a menţine un grad de epurare biologică cu cheltuieli de oxigen evident mai mici, adică eficienţa acesteia este de 2 ori mai înaltă faţă de cele precedente.

Parametrii de bază ai acestor procese ce asigură procesul tehnologic de epurare, sunt vizualizaţi pe pupitrul tabloului de comandă al inginerului de tură.

Implementarea acestor inovaţii şi efectuarea în permanentă a calculului parametrilor regimului tehnologic şi optimizarea proceselor tehnologice a făcut posibilă majorarea considerabilă a parametrilor de calitate a epurării apelor uzate şi reducerea cheltuielilor de energie electrică.

La Staţia de epurare, pe parcursul anilor 2004-2005, s-au desfăşurat lucrări experimentale cu succes privind posibilitatea şi eficienţa utilizării unui coagulant în procesul tehnologic de epurare a apelor uzate şi de tratare a nămolului.

În scopul reabilitării şi dezvoltării sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ale municipiului Chişinău, al asigurării cu apă potabilă de calitate a consumatorilor, soluţionării problemelor utilizării raţionale a resurselor acvatice şi protecţiei mediului înconjurător, inclusiv a funcţionării Staţiei de epurare, Consiliul municipal Chişinău prin decizia nr. 20/14 din 11.02.05 a aprobat „Concepţia dezvoltării serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare a municipiului Chişinău pe perioada 2005-2009”. Concepţia respectivă prevede reabilitarea şi dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ale municipiului Chişinău, precum şi construcţia complexului de tratare a nămolului la Staţia de epurare, lucrări estimate la 98 mil. dolari SUA.

În acest context în anul 2005, s-au alocat 2,8 mil. lei pentru elaborarea Studiului de fezabilitate privind reconstrucţia Staţiei de epurare. Lucrările respective se efectuează de către K&H KINETIC a.s. din Republica Cehă şi S.A. „Energy Investment Group” din Republica Moldova.

Direcţia construcţii capitale a Primăriei mun.Chişinău şi S.A. „Energy Investment Group” au încheiat Contractul de antrepriză nr.26 din 04.07.2005, în vederea elaborării studiului de fezabilitate şi proiectării Proiectului tehnic a construcţiei-reconstrucţiei Staţiei de epurare Chişinău. În conformitate cu contractul indicat au fost elaborate 2 variante de construcţie-reconstrucţie a SE cu calculele tehnico-economice respective. Ambele variante vizează tratarea nămolului cu utilizarea biogazului. Calitatea apelor uzate epurate şi evacuate în emisar (echivalent cu un bazin piscicol) va corespunde prevederilor actelor normative. Definitivarea lucrărilor la elaborarea proiectului tehnic este preconizată pentru anul 2007.

În caietul de sarcini pentru elaborarea Studiului de fezabilitate a fost stabilită capacitatea Staţiei de epurare - 250 mii m³/24ore şi necesitatea de a elabora două variante: reconstrucţia SE existente şi construcţia unei staţii noi. În materialele elaborate a fost prevăzută ca bază reconstrucţia SE şi anume: reconstrucţia bazinelor de aerare, decantoarelor primare şi secundare, staţiilor de pompare a nămolului şi construcţia obiectivelor şi a instalaţiilor noi (staţia principală de pompare a apelor uzate, grătare fine, deznisipătoare combinate cu separator de grăsimi, bazinele de aerare şi decantoarele secundare (suplimentare) pentru epurarea apelor uzate de substanţe organice uşor oxidabile, azot şi fosfor, metantancuri pentru tratarea nămolului în condiţii anaerobe, instalaţii pentru îngroşarea şi deshidratarea nămolului, instalaţiile pentru utilizarea biogazului, producerea energiei electrice şi termice pentru necesităţile proprii ale Staţiei de epurare. Executarea lucrărilor de reconstrucţie este prevăzută pe etape şi SE va funcţiona permanent la capacitatea actuală, calitatea apelor uzate la ieşire va corespunde Directivei Europene EU nr.91/271/EEU. Costul preventiv al lucrărilor de reconstrucţie a SE se estimează la 139,3 mil. dolari SUA.

Concomitent, în acest Studiu de fezabilitate este prevăzută şi varianta construirii unei noi staţii de epurare în hotarele teritoriului existent, costul lucrărilor căreia se estimează la 264 mil. dolari SUA.

Specialiştii S.A. „Apă-Canal Chişinău” au examinat şi posibilitatea amplasării Staţiei de epurare în afara razei mun. Chişinău. S-a propus cel mai apropiat teren de Staţia de epurare existentă (suprafaţa de 30-40 ha), care se află la o distanţă de 12 km de or. Sângera, în lunca râului Bâc.

Pe terenul preconizat este necesar de a efectua lucrări de terasament pentru a scoate stratul superior de pământ, lucrări de nivelare şi ridicare a cotei terenului în scopul prevenirii inundaţiilor în perioada viiturilor şi asigurării mişcării hidraulice a apei uzate de la o instalaţie la alta. Totodată, pentru acest teren este necesar de a construi un complex de reţele inginereşti în vederea asigurării cu energie electrică, termică, alimentare cu apă, cu sisteme de drenare. Pentru transportarea apelor uzate evacuate din oraş către noua Staţie de epurare este necesar de a reconstrui Staţia de pompare a apelor uzate cu capacitatea de 250 mii m³/24 ore şi presiunea de 40-50 m, două colectoare cu D- 1400 mm.

De menţionat că terenul presupus pentru amplasarea staţiei în afara razei municipiului urmează a fi coordonat cu organele de resort, îndeosebi cu instanţele competente ale Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, Ministerului Sănătăţii şi ale serviciilor speciale ale Aeroportului.

Studierea terenului şi evaluarea prealabilă a costului construcţiei staţiei în afara razei mun. Chişinău au fost efectuate de către specialiştii întreprinderii în baza scrisorii Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale nr. 04-07/826 din 24.05.06.

Concomitent, considerăm că este necesar de a pune în sarcina unui institut de proiectări specializat în domeniul proiectării staţiilor de epurare cu capacităţi mari efectuarea studiului cu calcule concrete, care vor demonstra posibilitatea construcţiei unei noi Staţii de epurare în afara razei municipiului. În perioada realizării studiului respectiv, acest institut de proiectări va avea posibilitatea de a alege orice tip de tehnologie sau de instalaţii mai compacte şi mai ieftine pentru epurarea apelor uzate şi tratarea nămolului.

SEB Durleşti

Capacitatea de proiect a Staţiei de epurare Durleşti constituie 700 m cub/diurn, de facto - circa 200 m. cub/diurn. Staţia de epurare Durleşti a fost transmisă în gestiunea S.A „Apă-Canal Chişinău” în anul 1996 în stare deplorabilă. Starea sanitaro-tehnică a complexului instalaţiilor de epurare este nesatisfăcătoare. Treapta mecanică, prezentată prin deznisipătoarele şi decantoarele secundare nu efectuează funcţiile de reţinere a impurităţilor grosiere şi a celor plutitoare (grăsimi, produse petroliere, corpuri fine). Suprafaţa instalaţiilor respective este poluată cu deşeuri şi substanţe plutitoare. Filtrele biologice sunt complet deteriorate şi scoase din schema tehnologică de epurare a apelor uzate. Sistemul de aerare a bazinelor de aerare este deteriorat şi înfundat cu poluanţi. Epurarea apelor uzate se efectuează doar în 3 iazuri biologice în condiţii naturale, care nu asigură calitatea apelor uzate epurate, conform prevederilor Limitelor normelor admisibile de noxe la deversarea de la SE Durleşti, aprobate de către Centrul Naţional Stiinţifico-Practic de Medicină Preventivă şi Inspectoratul Ecologic de Stat.

Nu se efectuează dezinfectarea apelor uzate epurate, instalaţiile de clorurare se află sub nivel, fiind infuncţionabile.

În perioada exploatării Staţiei de epurare s-au întreprins un şir de măsuri privind asigurarea stabilizării regimului tehnologic. A fost elaborat Planul de măsuri privind îmbunătăţirea funcţionării Staţiei de epurare Durleşti. Întreprinderea noastră a realizat un şir de măsuri în vederea asigurării stabilităţii regimului tehnologic: au fost executate lucrările de curăţare a deznisipătoarelor, decantoarelor primare, iazurilor biologice, platformelor de nămol, fiind instalat utilajul unei suflante, care lipsea anterior.

Totuşi, instalaţiile şi conductele perimate nu permit asigurarea funcţionării eficiente a staţiei. Deversarea poluanţilor în cantităţi mari cu apele uzate în bazinele acvatice conduce la agravarea situaţiei ecologice şi epidemiologice din zonă.

Dat fiind faptul că instalaţiile şi reţelele tehnologice se află în stare extrem de degradată, a fost imposibilă asigurarea funcţionării eficiente a complexului în ansamblu.

În scopul ameliorării situaţiei dezastruoase privind epurarea apelor uzate la Staţia de epurare Durleşti, în conformitate cu prevederile pct.2.5 din „Concepţia de dezvoltare a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare a munici­pi­ului Chişinău pe perioada 2005 – 2009”, aprobată prin decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 20/14 din 11.02.05, în oraşul Durleşti, este prevăzută construirea unei staţii de pompare a apelor uzate cu colectoare de canalizare sub presiune pentru transportarea ulterioară a apelor uzate în sistemul centralizat de canalizare al mun.Chişinău.

Consiliul tehnic al S.A. "Apă-Canal Chişinău" a aprobat condiţiile tehnice la 09.04.2003 şi Institutul de proiectare „Chişinău-proiect” a executat proiectul de lucru (obiectul nr.2448) al staţiei de pompare a apelor uzate şi a reţelelor sub presiune.

În scopul respectării prevederilor Regulamentului igienic nr.06.6.3.23 din 03.07.1997 „Protecţia bazinelor de apă contra poluării” şi a „Regulilor de exploatare a sistemelor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate din localităţi”, precum şi a legislaţiei protecţiei mediului şi ocrotirii sănătăţii populaţiei, prevenirii unei situaţii epidemiologice nefavorabile, S.A. "Apă-Canal Chişinău", în prezent, efectuează o activitate intensă în vederea realizării proiectului sus-menţionat privind pomparea apelor uzate transportate la SE Durleşti prin reţelele de canalizare orăşeneşti şi ulterior, către SE Chişinău.

S.A „Apă-Canal Chişinău”, prin scrisoarea nr.01-6474 din 11.10.2005, a solicitat contribuţia Primăriei mun.Chişinău în vederea alocării din bugetul municipal, în anul 2006, a surselor financiare în valoare de 2 mil.lei pentru executarea lucrărilor de construcţii nominalizate, conform proiectului elaborat.

SEB Vadul lui Vodă

Instalaţiile de epurare Vadul lui Vodă au fost construite în conformitate cu sarcina de proiectare nr.012/159 ПС din 17.10.1972. Proiectul a fost elaborat de IP „Moldhoprostroi” (nr.9810-1974) cu destinaţia epurării apelor uzate de la casele de odihnă, din zona de odihnă, de la Fabrica avicolă şi de la Fabrica de vin Bălăbăneşti.

Potrivit proiectului, capacitatea staţiei de epurare constituie 5734 m³/24 ore cu perspectiva de dezvoltare a oraşului şi a zonei de odihnă. Concentraţiile de poluanţi proiectate constituie:

la intare în SE: MS – 383 mg/l, CBO_tot – 246 mg/l

la ieşire din SE, cu epurarea suplimentară în iazurile biologice:

MS – 5 mg/l, CBO_tot – 5 mg/l

În componenţa SE intră următoarele obiective:

Camera de recepţie.

Grătare-concasoare

Deznisipătoare cu circulaţie radială a apei – 2 unit.

Blocuri de rezervoare care includ:

decantoare primare 9x9x m - 4 unit.

bazine de aerare - 4 unit.

decantoare secundare 9x9x m - 4 unit.

rezervoare de contact - 4 unit.

fermentatoare aerobe - 4 unit.

Iazuri biologice 0,73 ha - 2 unit.

Platforme de nămol 5680 m² - 2 unit.

În perioada de exploatare (1975-2005), nu au fost efectuate reparaţii capitale şi lucrări de reconstrucţie. Starea tehnică a complexului integral este relativ satisfăcătoare. În anul 2005, IP „Chişinăuproiect” a elaborat proiectul „Corectarea Planului general de dezvoltare a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ale or.Vadul lui Vodă pînă în anul 2020”. Materialele proiectului definitivat se află în curs de examinare la Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicina Preventivă şi la Inspectoratul Ecologic de Stat. În prezent, se efectuează calculul posibilităţii transportării şi epurării apelor uzate, evacuate din or.Criuleni (în volum de 800 m³) la SE Vadul lui Vodă. În scopul soluţionării pozitive a problemei abordate este extrem de necesar de a examina, în termenele reduse, reconstrucţia SE Vadul lui Vodă.

SEB Coloniţa

SE Coloniţa a fost proiectată la capacitatea de 400 m³/24 ore şi construită în anul 1983. La staţia de epurare este prevăzută epurarea biologică integrală.

În componenţa SE intră următoarele obiective:

camera de recepţie

jgheabul de beton L=12m

bazine de aerare 15x6x3,1 m – 2 unit.

decantoare secundare 6x1,1x4,5 m – 2 unit.

iazuri biologice, suprafaţa totală - 3900 m² – 4 unit.

platforme de nomol, suprafaţa totală - 1700 m² – 32 unit.

bazine de contact, D=9,0 m – 2 unit.

În anul 2003, au fost efectuate lucrări de reconstrucţie sistemului de epurare boilogică şi a sistemului de aerare, în valoare de 47 mii lei.

SEB Ciorescu

Staţia de epurare biologică din comuna Cioreccu a fost construită de Mina de piatră din Goini în anul 1978 cu capacitatea de 600m3/24 ore.

Prin anii 1990 SEB a fost transmisă gospodăriei Comunale Cricova , care a gestionat-o până în anul 2001. În anul 2001 staţia a fost transmisă la balanţă ÎMRCL Ciorescu, în starea care se află până în prezent.

Aprovizionarea cu energie electrică a SEB lipseşte, există bazinul de aerare care nu se exploatează. În componenţa staţiei întră: clădirea fără ferestre unde erau amplasate suflantele de aer, laboratorul şi încăperea de pregătire a soluţiilor de clor, platouri de nămol, şi 5 lacuri biologice. Procesul tehnologic este următorul: apa reziduală nimereşte în camera de primire, unde se înlătură manual particulele mari din ea, apoi apa nimereşte în acumulatoarele platourilor de nămol unde se depun particulele mai mici şi mai departe apa nimereşte în 5 lacuri biologice, care se revarsă din unul în altul prin intermediul unor cascade labirint unde are loc aerarea biologică. Trecând prin lacurile biologice apa nimereşte în râuleţul Ichel.

În anul 2004 a fost înaintat un proiect de cofinanţare către Fondul Ecologic Local în care se prevedea reparaţia capitală a SEB Ciorescu , suma solicitată constituie 299657 lei.

Capacitatea de proiect a SEB este de 600m3/24 ore, care este satisfăcătoare şi de perspectivă, dat fiind faptul că, volumul apelor uzate a scăzut considerabil în legătură cu folosirea raţională a apei potabile. Pentru ridicare eficacităţii lucrului staţiei de epurare este necesară o reconstrucţie capitală cu renovarea procesului tehnologic. Cheltuielile estimative pentru realizarea acestora constituie 700000 lei. Surse necesare pentru acoperirea cheltuielilor de proiectare şi executare a lucrărilor la moment nu există.

SEB Cricova

SEB Cricova a fost construită în anul 1979 în baza proiectului elaborat în anul 1973 de Institutul ecologic de proiectare a Ministerului de Produse Alimentare al RM cu participarea SA „Mineral” din or. Cricova, pentru epurarea apelor uzate a combinatului de şampanie. Capacitatea de proiect a staţiei de epurare constituie 200 m.3/zi.

Componenţa staţiei conform proiectului: cameră de recepţie, bloc de grătare, două deznisipătoare orizontale cu mişcarea rotativă a apei, două deznisipătoare orizontale cu mişcarea apei lină, patru decantoare etajate (D-8 m), două biofiltre de tip turn (D-6 m, H-4m), patru aerofiltre (D-6 m, H-4m), opt decantoare secundare (D-6 m) cu canal de oxidare, şase decantoare terţiale (D-6 m), un rezervoar de contact (D-6 m), iaz biologic cu V-900m 3, opt platforme de nămol.

Pe parcursul a 30 de ani de funcţionare instalaţiile s-au învechit atât fizic cît şi moral, nu mai corespund cerinţelor de exploatare tehnică şi nu asigură gradul de epurare preconizat de proiect în conformitate cu legislaţia în vigoarea. Pe parcursul exploatării staţiei au fost efectuate doar reparaţii curente. Actualmente din suma primei tranşe alocate din Fondul Ecologic Local a fost procurată o parte din utilajul necesar (140 mii lei) pentru reparaţie. Proiectul prevede 3 etape de finanţare, suma totală constituie 800 mii lei.

SEB Budeşti

Staţia de epurare a apelor reziduale a fost pusă în funcţiune în anul 1989 şi prezintă modelul KYTM – 120 cu capacitatea de epurare a 120 m³/zi, de facto 40 – 50 m³/zi. Apele uzate sunt recepţionate de la o casă cu 5 etaje, 2 cu 2 etaje, 54 case particulare, grădiniţa de copii, edificiul primăriei. Staţia de epurare recepţionează apele menajere colectate în două colectoare separate (2 în rezervă) de la două staţii de pompare de canalizare. Pe parcursul a 14 ani staţia nu a fost supusă reparaţiei curente sau capitale, deşi s-a aflat în stare de funcţionare. În anul 2005, conform deciziei de administrare a Fondului Ecologic din 03.08.2004, procesul-verbal nr. 5 din 03.08.2004, Primăria com. Budeşti a fost declarată învingătoare prin aprobarea proiectului „Îmbunătăţirea sistemului de curăţire şi epurare a staţiei de purificare a apelor menajere din comuna Budeşti” şi în baza contractului nr. 6 din 24.02.05 încheiat între AE Centru şi Primăria con. Budeşti pentru realizarea proiectului nominalizat repartizat un grant în sumă de 80 mii lei.

La compartimentul „Justificarea bugetului” costul total al proiectului constituie 436308 lei, dintre care suma solicitată de la FEN este de - 361332 lei, suma APL inclusiv agenţii economici – 74976 lei. În rezultatul realizării primei tranşe a proiectului s-au îndeplinit un şir de lucrări pentru îmbunătăţirea eficienţei lucrului staţiei de purificare şi anume:

La staţia de compresoare:

• s-a efectuat deservirea tehnică, reparaţia curentă a compresoarelor de aer, testarea sistemelor de aerare a apelor uzate şi recircularea nămolului activ.

• S-a modernizat parţial un compresor cu schimbarea motorului electric ce reduce consumul de energie electrică cu 30 % la instalaţia KYTM – 120.

• S-a reparat construcţia metalică prin sudare.

• S-au curăţit nămolurile umede şi bazinul de aerare.

• S-au curăţit şi s-au prelucrat cu anticor construcţiile metalice.

• S-a schimbat sistema de aerare şi reciclare a nămolului activ prin montarea a 10 aeratoare de ceramică, instalarea a 8 erlifturi, schimbarea conductelor de aerare.

• S-a montat despărţirea semicufundată pentru deservirea maselor plutitoare uşoare cu evacuarea lor la platforma de nămol manual.

• S-a petrecut asamblarea, pregătirea pornirii, a liniei tehnologice de aerare a apelor uzate şi reciclarea nămolului activ în instalaţia KYTM – 120.

La clădirea auxiliară a staţiei de epurare:

• S-a reparat acoperişul clădirii staţiei de epurare cu mortar de ciment aplicat pe suprafaţa de 70 m² cu grosimea până la 9 cm, învelit cu un strat de protecţie hidroizolaţie cu membrane bituminoase lipite cu flacără în sistem bistral.

• S-au schimbat ferestrele la clădirea staţiei de purificare şi la clădirea de pompare a canalizaţiei.

La data de 10.10.2007 a fost efectuat controlul ecologic în comun cu centrul investigaţii ecologice, privind respectarea protecţiei resurselor acvatice la staţia de epurare din com. Budeşti. Rezultatul probelor prelevate a stabilit depăşiri de CMA piscicole la ieşire din staţie la indicii: CCO de 18,7 ori, amoniu – 65,4 ori, fosfaţi – 1,7 ori, detergenţi – 12,6 ori, CBO – 86,6 ori, substanţe în suspensie – 70,8 ori, Fe³ – 41,2 ori, Cu² – 230 ori. Acest fapt contravine prevederile art.37 lit. b) şi c) din Codul Apelor, Legea nr.1532-XII din 22.06.93. Instalaţiile hidrotehnice a staţiei de purificare se află în stare nesatisfăcătoare fapt ce duce la efectul negativ al eficacităţii lucrului staţiei de purificare. Dlui Rusu Valeriu – specialist pe reţelele inginereşti din com. Budeşti i-a fost întocmit p/v în baza art.85/1 alin.1 al CCA şi art.61 alin.2 CCA.

Informaţia suplimentară referitor la staţiile de epurare din mun. Chişinău este redată în tabela nr.6

• Haznale: unităţi, starea lor (informaţia a fost solicitată oficial de la CNŞPMP şi urmează a fi prezentată suplimentar). Pînă cînd această informaţie lipseşte.