5. Regimul contractual al bunurilor soţilor

În ultima perioadă, tot mai frecvent, în faţa cetăţenilor apar probleme legate de apărarea dreptului de proprietate, inclusiv în relaţiile de familie. O modalitate de reglare civilizată a relaţiilor patrimoniale dintre soţi în timpul căsătoriei, ori în caz de desfacere a căsătoriei o constituie contractul matrimonial.

(matrimonial (lat.) = de căsătorie)

Noţiunea de contract matrimonial este expusă în art. 27 din Codul familiei, care prevede :

„Contractul matrimonial este convenţia încheiată binevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi în cazul desfacerii acesteia”.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Codul familiei în capitolul 6, art. 27 – 32 prevede modul de încheiere, conţinutul, modificarea şi rezilierea, încetarea şi declararea nulităţii contractului matrimonial.

În conformitate cu art. 28, alin. 1 C.F.: „contractul matrimonial poate fi încheiat până la înregistrarea căsătoriei sau, în orice moment, în timpul căsătoriei”.

14

În cazul în care, contractul matrimonial a fost încheiat până la înregistrarea căsătoriei, el v-a intra în vigoare odată cu înregistrarea căsătoriei, până atunci contractul nu este valabil.

În cazul în care, contractul matrimonial este încheiat după înregistrarea căsătoriei – el intră în vigoare din momentul încheierii lui.

Legea prevede forma contractului matrimonial. Astfel, art. 28, alin. 3 C.F. dispune: „contractul matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului”.

Contractul se alcătuieşte în trei exemplare.

Conţinutul contractului matrimonial trebuie să corespundă anumitor cerinţe stipulate în art. 29 din Codul familiei.

Astfel, în primul rând, soţii sunt în drept să determine în contract drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă. Aceste drepturi şi obligaţii pot fi stabilite pentru perioada căsătoriei şi în caz de divorţ

(de exemplu, acela dintre soţi care a fost nevoit, în interesul familiei, să-şi

schimbe profesia, să lase lucrul, să se dezică de la cariera profesională (soţia =

să se dedice în întregime familiei şi educaţiei copiilor), – în caz de divorţ,

capătă de la celălalt soţ întreţinerea necesară).

În al doilea rând, soţii sunt în drept să determine modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei.

(venit = sume de bani, dividendele de la acţii şi alte hârtii de valoare,

procentele de la conturile bancare, plata de arendă, etc.).

În al treilea rând, soţii pot determina în contractul matrimonial modul de paricipare la cheltuielile comune familiale.

Aceste cheltuieli pot fi grupate convenţional în 4 grupe :

1) plata p-u locuinţă şi servicii comunale, p-u transport, întreţinerea automobilului (benzină, arendă, garaj, reparaţie), alimentaţie, telefon, telefax, internet etc.;

2) plata pentru instruire, asigurare medicală, tratament sănătos etc.;

3) cheltuielile legate de odihnă, călătorii etc;

4) aşa-zisele cheltuieli de buzunar ( adică sumele pe care fiecare dintre soţi sunt în drept să le cheltuie după cum consideră necesar).

În al patrulea rând, în contract pot fi indicate bunurile, care vor trece în posesia fiecărui soţ în caz de desfacere a căsătoriei.

Contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat (desfăcut) în orice moment în baza acordului dintre soţi. Acest acord se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial.

Temeiuri pentru modificarea sau rezilierea contractului matrimonial pot fi :

a) încălcarea esenţială a prevederilor contractuale de către o parte;

b) modificarea esenţială a situaţiei din care soţii au reeşit când au încheiat contractul.

15