Izbăvitorul sau salvatorul cum mai este desemnat Isus, va veni din Sion ca să mântuiască Israelul.247 De la Pavel aflăm că “Împărăţia lui Dumnezeu nu constă în vorbe, ci în fapte.248

La întrarea în „Nouă Împărăţie” propăvăduită de Apostolul Pavel nu se va ţine cont de apartenenţă etnică: “Aici nu mai este nici grec, nici Iudeu, …nici Barbar, nici Schit”, nu va conta nici apartenenţa socială, “nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.”²⁴⁹ Cei evlavioşi, curaţi şi drepţi vor deveni cetăţenii unei singure împărăţii, nu aici pe pământ, ci în ceruri. ²⁵⁰

Pentru a întra în regatul Domnului nu este necesar să mori. Cei în viaţă pot să spere la venirea sa. În acest regat cei care au supraveţuit ca şi cei înviaţi din nou cu corpul se vor bucura împreună de viaţă. ²⁵¹ În tesaloniceni se menţionează că cei în viaţă nu vor avea o superioritate înaintea celor morţi cu corpul. ²⁵² Locuitorii împărăţiei sînt fii ai luminii, ai bunăstării şi curăţeniei sufleteşti şi totodată trupeşti.²⁵³ Erau unii care spuneau că împărăţia Domnului ar fi venit atuncea în timpurile apostolice, zvonul a fost infirmat de către apostolul Pavel.²⁵⁴

În schimbul împărăţiei oamenii trebuie să se închine în faţa suveranului care este Dumnezeu, să fie cu frică şi evlavie şi să trăiască după principiile propăvăduite de Dumnezeu prin Isus Hristos. ²⁵⁵

Iudeii au rămas în continuare să se ţină de naţionalismul lor în forma naivă. Revelaţia creştină după Ioan a servit evreilor apocaliptici din timpul blocadei şi după căderea Ierusalimului model analog care le-au permis să formuleze propriile curente mesianice.

Asemenea apocalipse sînt: a lui Baruh, şi cartea a patra a Ezderei.

Baruh zicea că: mesia va aduna toate neamurile şi unora din ele, care se supun urmaşilor lui Iacov, le va da viaţă. Celelalte popoare care au asuprit Israelul vor muri. Mesia va sta pe tron şi va guverna în dragoste veşnică, natura va dărui tot cei necesar chiar şi vin, morţii vor învia şi se vor organiza.

În cartea a patra a Ezderei autorul dezvoltă gânduri asemănătoare: Mesia va veni şi va trăi 400 de ani şi împreună cu toţi oamenii va muri. Apoi vor învia toţi şi vor fi judecaţi. Celor drepţi le va da pace şi bucurie de şapte ori mai mult, iar celor păcătoşi le va da osândă. Putem observa că aceste puncte se deosebesc cu puţin de ideile primelor creştini, toate au speranţa iudaică comună ²⁵⁶

Revelaţia lui Ioan aduce idei interesante despre modul de guvernare în împărăţia cerească. Primii creştini erau convinşi sau cel puţin sperau la o venire grabnică a împărăţiei Domnului.²⁵⁷ Împărăţiile pământului în frunte cu împăraţii lor nu au nici o valoare, peste ei stăpânul suprem este Domnul.²⁵⁸ De aici rezultă autoritatea mare pe care o are Regatul Ceresc. Regatul în cauză dă garanţii sigure, este stabilit şi veşnic, pe când împărăţiile pământeşti sunt nesigure şi instabile, care până la urmă dispar şi puţini îşi mai aduc aminte de ele .

În Capitolul 4 al Apocalipsei ne este prezentată structura de guvernare a Regatului. Rolul instaurării Regatului lui Dumnezeu îi aparţine lui Isus, care va avea o echipă compusă din o sută patruzeci şi patru de mii de părtaşi, reşedinţa va fi pe muntele Sionului cel ceresc.²⁵⁹

Împărăţia cerească nu va fi instaurată brusc , ea va parcurge anumite etape: în prima etapă Isus Hristos va veni şi va domni o mie de ani.²⁶⁰ Va urma apoi împărăţia Satanei, care fiind la sfârşit îşi va intensifica lucrările sale demonice cu mai multă ardoare, fapt ce nu va împiedica cu nimic procesul de instaurare a împărăţiei cerurilor. În final după ce vă fi instituită împărăţia Cerurilor, lumea va cunoaşte transformări radicale: “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou pentru că cerul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.”²⁶¹ Ierasulimul este prezentat ca un oraş ideal. În Împărăţia care se va instaura nu va exista asuprire, oameni vor dobândi fericirea pe care au avut-o şi pe care au pierdut-o primii oameni Adam şi Eva ; Domnul va şterge orice lacrimă din ochii lor; Şi moarte nu va mai fi; Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Templul care până acum era sfânt, foarte important la evrei. În viziunea creştinilor în împărăţia cerurilor Templul îşi pierde importanţa.²⁶²

Petru va avea poate cel mai important rol din ei pentru că primul la recunoscut pe isus ca Mesia; ²⁶³Lui îi vor reveni cheile acestei împărăţii.²⁶⁴

În împărăţia cerurilor “Nu va mai fi noapte, şi nu vor avea trbuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui...”²⁶⁵ Dumnezeu îi va scuti pe oameni de grijile şi nevoile lumeşti.

Mesia la evrei are un caracter naţional, el este cel ce va supune popoarele sub puterea Iudeii, tot el va aduce pacea şi va înlocui putera Romei şi a popoarelor asupritoare. Mai mult ca orcînd, evreii sînt conştienţi că lumea nu este încă izbăvită, că atîta timp cît se va face auzit un strigăt de durere venindde la indiferent ce oameni, va trebui să facem eforturi, în concordanţă cu fidelitatea religioasă şi etica faţă de Torah, cu toţi drepţii popoarelor, cu toţi cei ce se revindică din Avraam, pentru a merita ca Dumnezeu să grăbească apropierea sosirii lui Messia.²⁶⁶

La creştini Mesia este nu numai împotriva asupritorilor romani, ci a tot felul de asupritori, el este un Mesia social.²⁶⁷

Mesianismul creştin este unul de factură universală, depăşind canoanele tradiţionale ale iudaismului ce prevedea un mesianism strict doar pentru poporul evreu. La creştin sa depăşit acest stadiu fapt ce ia permis ulterior să evolueze într-o religie mondială, la aceasta se adaugă şi prezenţa însăşi a Imperiului Roman.

Mesianismul creştin s-a răspîndit rapid datorită esenţei sale umaniste, fiind asociat cu religia robilor şi a celor oropsiţi.

Creştinii nu aşteaptă pur şi simplu venirea salvării divine, ei ştiu că Isus deacu s-a arătat oamenilor şi a suferit pentru ei, sîngele său spălînd păcatele, cred că el a înviat, şi că va veni din nou, ca să instaureze dreptatea şi să alunge răul.²⁶⁸

Mesianismul a schimbat lumea, el a lovit în toate celelalte concepte antice unde se pune preţ pe forţă şi frumuseţe, lea dat umililor un sentiment că nu trăiesc în zadar şi că viaţa lor are sens, fiindcă cineva îi iubeşte şi îi aşteaptă într-o împărăţie a lor bazată pe echitate socială, unde cei drepţi şi nedrepţi î-şi vor primi răsplata fiecare după faptele sale.

Mesianismul creştin a cucerit teren într-un Imperiu mare care era cuprins de o criză social, moralo-religioasă. Vechile zeităţi s-au dovedit neputincioase în faţa unui păstor blînd şi drept care are grijă de turma sa.

Concluzii

Din cele relatate mai sus conchidem că mesianismul (credinţa în venirea unui salvator) atît cel iudaic cît şi cel creştin au o bază social-politică comună, aspecte asemănătoare, dar şi unele deosebiri.

Destrămarea regatului unit în cele două state rivale, care purtau între ele războee interminabile pentru supremaţie, a provocat ruinarea masivă a oamenilor muncii, o bună parte a căreia cădea în robie pentru datorii.

Pe fundalul pauperizării populaţiei şi acutizării contradicţilor sociale în Palestina a luat naştere un curent social-religios numit mişcarea prorocilor, care condamna exploatarea nemiloasă a poporului de jos. Primii care s-au pronunţat împotriva nedreptăţilor sociale au fost prorocii Ilie şi Amos.

Mişcarea prorocilor capătă amploare foarte mare după cucerirea Israelului de către Asiria (722 a.Cr.) şi a Iudeei de către Noul Babilon (587 a.Cr.). Asuprirea socială se complică acum cu jugul străin. Pe arena mişcării prorocilor apare profetul Isaia, considerat adevăratul întemeetor al mesianismului. El primul a promovat ideea unui salvator din neamul lui David care va elibera de sub oprimarea străină nu numai poporul iudeu, dar şi pe alte neamuri, care nu l-au asuprit pe Israel.

Prorocul perioadei exilului Ieremia conţine ideile lui Isaia. La el, Mesia, pe lîngă faptul că este fiul lui Dumnezeu este şi descendentul regelui David.

Mesianismul iudaic în linii majore, are caracter naţional, vizează numai salvarea poporului evreu de sub dominţia străină, şi va crea din el un cîrmuitor peste alte neamuri. Mesia în tradiţia iudaică poate fi şi o persoană pămîntească, cu condiţia să aducă izbăvire poporului iudeu. Mesia la evrei încă nu a venit şi este aşteptat în continuare.

Ideea salvării celor oprimaţi şi suferinzi de către trimisul lui Dumnezeu, apărute în condiţile societăţii iudaice, a generat mesianismul creştin relatat în Noul Testament.

Pe lîngă idei şi practici comune mesianismul creştin spre deosebire de cel iudaic a căpătat conţinut universal. Isus Hristos, Mesia creştinilor, a promovat idei general umane, a pătimit pentru întreaga omenire, a fost răstignit, a înviat şi este aşteptat să vină a doua oară cu slavă ca să întemeeze aici pe pămînt paradisul.

Bibliografie generală

A. Izvoare

1. Biblia

2. Flavius Iosif, Antichităţi Iudaice (fragmente) // McDowell Josh, Mărturii care cer un verdict, Here’ s Life Publishers, NC. Wheaton IL SUA, 1992

3. Manuscrisele de la Marea Moartă (fragmente) // Originile creştinismului, Polirom, Iaşi, 2002

4. Флавий Иосиф, Иудейские Древности, Том 2, Беларусь, Минск, 1994

5. Рукописи Мертвого Моря (fragmente) // Палестинский Сборник, 24(87), Наука, Ленинград, 1973

B. Literatură

6. Cel mai mare om care a trăit vreodată, Watch Tower, Roma, 2002

7. Chalier Chaterine, Faessler Marc,Judaisme et Christianisme l’ecoute en partage, Cerf, Paris,2001

8. Chavot Pierre, Potin Jean, L’Abecedaire du Christianisme, Flammarion, Paris 2000

9. Delumeau Jean, Des religions et des Hommes, Livre de poche, Paris, 1999

10. Delumeau Jean, Religiile Lumii, Humanitas, Bucureşti, 1996

11. DEX, Univers encyclopedic, Bucureşti, 1998

12. Dictionaire Encyclopedique du Judaisme, Robert Laffont S.A., Paris-1996

13. Dicţionar Biblic,Societatea Misionară Română, Editura ”Carte Creştină”, Oradia ,1995

14. Dicţionar Enciclopedic de personaje biblice, Editura Enciclopedică, Bucureşti 1996

15. Dicţionar Enciclopedic Ilustrat, Cartier, 2004

16. Dictionnaire des Mots de la Fois chretiene, Cerf, Paris, 1992

17. Edmond Jacob, Vechiul Testament, Humanitas, Bucureşti, 1993

18. Eisenberg Josy, O istorie a evreilor, Humanitas, Bucureşti, 1993

19. Eliade Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol II, Universitas, Chişinău, 1992

20. Encyclopedia Universalis, Encyclopedia Universalis France S.A., 1996

21. Fouilloux Danielle, Dictionnaire culturel de la Bible, Cerf, Paris,1990

22. Gerard Andre-Marie, Dictionnaire de la Bible, Robert Laffont S.A., Paris, 1989

23. Grand Larouse Universel, Larouse, Paris, 1993

24. Johanson Paul, O istorie a Evreilor, Hasefer, Bucureşti,2001

25. Lamaître Nicole, Dictionnaire Culturel du Christianisme, Nathan, Paris,1994

26. Marile religii, editura Orizonturi

27. McNeil William H., Ascensiunea Occidentului, Arc, Chişinău, 2000

28. Nouailhat Rene, Histoires des Religions: La genese du christianisme, CNDP, Paris,1990

29. Odelain O., Dictionnaire de nomes propres de la Bible, Cerf, Paris, 1996

30. Papini Giovanni, Viaţa lui Isus, Ago-Temporis, Chişinău, 1991

31. Paul Andre, La Bible, Nathan, Paris-1998

32. Premiers Chretienes, Premiers martyrs, Pierre-Maria Beaude, Gallimard,Paris, 1993

33. Renan Ernest, Histoire des Origines du Christianismes: Saint Paul, Robert Laffont, Paris, 1995

34. Renan Ernest, Histoire et parole,Robert Laffont S.A., Paris,1984

35. Renan Ernest, Viaţa lui Isus, Universitas, Chişinău, 1991

36. Sardi Francesco Saba, Le Grand Livres des Religions, Deux Coqs D’or, Paris, 1992

37. Studiul Noului Testament, Mănăstirea Noul-Neamţ, 2000

38. Амусин И. Д., Рукописи Мертвого Моря, Академии Наук СССР, Москва, 1961

39. Амусин И.Д., Кумранская обшина, Наука, Москва, 1983

40. Белинкий М. С., Иудаизм, ИПЛ, Москва, 1966

41. Верешагин Е., Азия и Африка Сегодня, № 3, Академий Наук, Москва, 1994

42. Галут, Геула и Еврейское Государство, Библиотека Еврейской Мысли. Иерусалим, 1886

43. Грант Майкл, История древнего Израиля, Терра, Москва, 1998

44. Донини Амброджо, Люди, идолы и боги, Госполитиздат, Москва, 1962

45. Донини Амброджо, У истоков Христианства, Политиздат, Москва, 1989

46. Елисаветский Стер И., История Еврейского Народа, Учебное пособие, Киев, 2000

47. История Еврейского Народа от талтудической эпохи до эпохи Эмансипации, Библиотека-Алия, Иерусалим, 1994

48. Кауфман И., Еврейская История и Религия, Библиотека–Алия, Иерусалим, 1990

49. Кауцкий Карл, Происхождение Християнство, Полиздат, Москва,1990

50. Краткое Еврейская Энциклопедия, Том 3,5, Еврейский Университет, Иерусалим, 1986

51. Oчeрk Историй Еврейского Народа, Частъ I, Библиотека-Алия, Иерусалим, 1990

52. Рот Сесилъ, История Евреев, Библиотека–Алия, Иерусалим, 1967

53. Социалъная жизнъ и Социалъные цености Еврейское Народа, АМ Овед и Библиотека –Алия, Иерусалим, 1977

54. Стейнберг Милтон, Основы Иудаизма, Библиотека-Алия, Иерусалим, 1991

55. Уитнесс Ли, О Личности Христа, Живой поток, Москва, 1991

56. Флуссер Давид, Исус, Урал LTD, 1999

57. Фролов Э.Д., Христианство, Лениздат, Ленинград, 1988

58. Штраус Давид Фридрирх, Жизнь Иисуса, Республика, Москва, 1990

59. www.eltauniversitate.ro

60. www.geocites.com

61. www.referate.ro

62. www.sabii-de-toledo.ro

63. www.sourcelight.ro

64. www.studiatibibilia.ro

1 www.eltauniversitate.ro

2 www.sabii-de-toledo.ro

3 Paul Johanson, O Istorie a Evreiilor,Hasefer,Bucureşti,2001,p.61

4 Очерк Историй Еврейского Народа,часть I,Библиотека-Алия,Иерусалим,1990, с.54

5 Ibidem, c.54

6 Сесиль Рот, История Евреев,Библиотека-Алия,Иерусалим,1967, c.31- 32

7 Очерк Историй Еврейского Народа, Op.cit.,p.56

8 Mайкл Грант,История древнего Израиля,Москва,1998, с.149

9 Очерк Историй Евреейского Народа, Op.cit, p. 62 - 63

1⁰ М. Грант, Op.cit., p.149

1¹ P.Johanson, O Istorie a evreilor, Op. cit., p.62

1² O. Odelain, Dictionnaire de nomes propres de la Bible, Cerf, Paris, 1996, pag. 9,326, 333

1

1

1³ C. Poт, История Евреев, Иер.,1967, с.36

1⁴ М. Грант, Op. cit., p.156

1⁵ P. Johanson, O Istorie a Evreiilor, Op.cit.,p.62

1⁶P. Johanson, Op. cit., p.62

1⁷ Сесил Рот, Op. cit.,p.47

1⁸ Edmond Jacob,Veciul Testament, Bucureşti, 1993, p. 100-106

2¹⁹ Oreрk Историй древнего Израиля, Op. cit., p. 88

2⁰ William H. McNeil, Ascensiunea Occidentului, Arc,Chişinău , 2000, p.159-160

2¹ Очерк Иcm. Евр. Народа, Op. cit., p.89

2² M.Грант,Op. cit., p.34

2³ 1 Regi (1Regi) 17,1

2⁴ P.Johanson, Op.cit., p.62 – 63

2⁵ 1. Regi ( 1 regi) 21, 1

2⁶ Orerk Ист. Евр. Народа,Op. cit., p. 90

2⁷ P. Johanson, Op. cit., p. 63

2⁸ 1Regi (1 regi ) 21-19

2⁹ Orerk Ист.Евр. Народа, Op. cit., p. 90

3⁰ М. Грант, Op. cit.,p. 135

3¹ P. Johanson, Op. cit., p. 63

3² М. Грант, Op. cit., p. 136

3³ Regi 1 (1regi) 19, 19 Regi 1 (1regi) 19, 19

3⁴ O.Odelain, Op. cit., pag. 193

3⁵ P. Johanson, Op. cit., p. 63-64

3⁶ C. Рom, Op. cit., p.48

3⁷ Orerk Ист. Евр. Народа, Op. cit., p. 911

³⁸ М. Грант, Op. cit., p. 137-138

3

3⁹ C.Рom,Ист. Евреев, Op. cit., p. 48-49

4⁰ P. Johanson,O Istorie a Evreilor, Op. cit., p. 64

4¹ Orerk Ист.Евр. Народа, Op. cit., p. 91

4² William H. McNeil, Ascensiunea Occidentală, Arc, Chişinău, 2000, p.160

4³ Amos 1, 1

4⁴ C. Pom, Op. cit., p. 51

4⁵ M. Грант, Op. cit., p. 138

4⁶ Ibidem c. 140-141

4⁷ Amos 2, 1; 18, 6

4⁸ Amos 3, 10

4⁹ Amos 5, 7

5⁰ C. Pom,Ист. Евреев, Op. cit., p.50

5¹ Amos 5, 11 Regi 1 (1regi) 19, 19

5² Amos 8, 4

5³ Amos 5, 12

5⁴ Am. 7, 10

5⁵ Am. 7, 13

5⁶ Oчeрк, Ист. Евр. Народа, Op. cit., p. 92

5⁷ Amos 5, 21

5⁸ P. Johanson, Op. cit., p. 64

5⁹ Amos 7, 12

6¹ www.sourcelight.ro

6⁰ Isaia 1, 1

6² Ernest Renan, Histoire et Parole,Robert Laffont, SA.,Paris,1984, p. 895

6³ Isaia 1, 23

6⁴ Is. 13,14

6⁵ Is. 3, 12

6⁶ Is. 5,23

6⁷ Is. 1, 18; 6, 3; 35, 1

6⁸ C. Pom. P. 50-51

6⁹ Oчeрk Ист. Евр. Народа, Op. cit., p. 93

7⁰ Ed. Jacob, Op. cit., p 102-106

7¹ P. Johanson, Op. cit.,p. 69

7² Is. 1,11; 14

7³ P. Johanson, Op. cit.,p. 69

7⁴ Is. 9, 1-6

7⁵ Is. 9,2

7⁶ Е. Верешагин, Что такое Евангелия и кто такой Иисус?Азия и Африка сегодня, №3, Москва, 1994,с. 52-53

7⁷ DEX, Univers encyclopedic, Bucureşti, 1998, pag.623

7⁸ Encyclopedia Universalis, Corpus 13,Editeur a Paris,1996,p.7

7⁹ Is. 7,14

8⁰ Is. 9, 6-7

8¹ Dicţionar Biblic,Cartea Creştină,Oradea,1995, p. 826-827

8² Is. 35 ,5-6

8³ Dicţionar Biblic, Op. cit., p. 830

8⁴ Is 11: 1

8⁵ Is. 11, 6-9

8⁶ Dicţionar Biblic, Op. cit.,p. 622

8⁷Dicţ. Bib., Op. cit., p. 619

8⁸ Ed. Jacob, Op. cit., p.102-105

8⁹ Is. 42, 1

9⁰ Is.49,1-6

9¹ Ed. Jacob, Op. cit., p.100-106

9² Ernest Renan, Histoire et Parole,Paris,1984, p.828

9³ Ibidem 828

9⁴ Isaia 48,16

9⁵ Dicţionar Biblic, Op. cit.,.p.826

9⁶ Is. 53, 3

9⁷ Is. 53, 8

9⁸ Is. 53,7

9⁹ Is. 53, 11

1⁰⁰ Is. 53, 12

1⁰¹ Aзия и Африка сегодня, Op. cit., p.53

1⁰² E. Renan, Op. cit., p.903

1⁰³ Kpaткая Евререйская Энциклопедия,Том 5,Еврейский Университет,Иерусалим,1990,с.307-308

1⁰⁴ Dicţionar enciclopedic de personaje biblice, Editura Enciclopedică,Bucureşti,1996, p.139

1⁰⁵ Ieremia 23,5;17,25;21,12;33,15-16,17;33,22

1⁰⁶ Kpaткая Евр. Энциклопедия, Op. cit., p.307

1⁰⁷ И. Кауфман, Еврейская История и Религия, Библиотека-Алия, Иерусалим, с.1990

1⁰⁸ Ir. 46,27-28, 42,11

1⁰⁹ Ir. 22, 4

1¹⁰ Ezechel 2: 3: 6; 8, 3: 1: 3, 4, 10, 17 etc

1¹¹ Ez. 11,17; 14, 22; 23; 20,41-42; 28, 25-26

1¹² Ez. 34, 23

1¹³ Ez 37,22; 47,13

1¹⁴ Ioel 3, 18

1¹⁵ Obadia 1, 21

1¹⁶ Ioan 2, 9

1¹⁷ Ed. Jacob, Op. cit., p. 106

1¹⁸ Ibidem,p.105-106

1¹⁹ Zaharia 12, 10

1²⁰ Hagai 2, 23

1²¹ Maleahi 3, 1-9

1²² Andre Paul,La Bible,Nathan,Paris,1998,p. 124

1²³ Беленкий М.С., Иудазм, ИПЛ, Москва, с.79-80

1²⁴ Краткая Евр. Энциклопедия, Op. cit., p..301-302

1²⁵ История Еврейского Народа: От талмудмческие эпоху до эпоху эмансипаций, Библиотека-Алия, Иерусалим, 1994,с.177

1²⁶ Галут, Геула и Еврйское Государство, Библиотека Еврейской Мысли, Иерусалим, 1986, с.70-71

1²⁷ История Еврейского Народа, Мосты Културы, Mосква,2002,c.79

1²⁸ William H. McNeil, Op. cit., p.165

1²⁹ Dictionnaire Encyclopedique du Judaisme, Robert Laffont, Paris, 1996, pag. 661

1³⁰ Ispăşire, sărbătoare evreească care se celebrează la 10 octombrie

1³¹ Eлисаветский Стер, История Еврейского Народа,Учебное пособие, Kиев, 2000, с.113-114

1³² http://www.geocites.com

1³³ История Еврейского Народа, Op. cit., p.122-123

1

¹³⁴ Ист. Ев. Народа, Op. cit., p.12

1³⁵ Aмброджио Doнини,Люди,Идолы и Боги, Госполитиздат, Москва,1962,c.257

1³⁶ Dавид Ф. Штраус, Жызнь Иисуса, Республика,Москва,1992,с.154

1³⁷ Иосиф Флавий,Иудейские Древности,Том 2, Беларусь, Минск,1994, c.434

1³⁸ Амброджио Донини, Op. cit., p.258-259

1³⁹ Encyclopedia Universalis, Op. cit., p. 3924

1⁴⁰ Иосиф Флавий, Op. cit., p. 433-434

1⁴¹ Francesco Saba Sardi,Le grand livvres des religions,Paris,1992,p.87

1⁴² А Донини, Op. cit., p.259

1⁴³ Социалъная Жызни и социалные цености Еврейского Народа, АМ Овед и Библиотека-Алия,Иер.,1977 ,с.40

1⁴⁴ Originile Creştinismului, Polirom, Iaşi, 2002, pag.141

1⁴⁵Старкова К. Б., Палестинскии Сборник, 24(87), Наука, Ленинград, 1973, c.44-46

1⁴⁶ А.Донини, Op. cit., p.241-243

1⁴⁷ Фролов Э.Д, Христианство, Лениздат, 1988, с.77

1⁴⁸ Paul Johanson, Op. cit., p. 105

1⁴⁹ Pierre-Maria Beaude, Premier Chretienes,Premiers martyrs,Gallimard,Paris, p. 20

1⁵⁰ Originile Creştinismului, Op. cit., pag. 155

1⁵¹ Andre Paul , Op. cit.,p.124

1⁵² А. Донини, У истоков Христиансва, Политиздат, Москва,1989 ,с.36

1⁵³Амусин И.Д., Кумранская обшина, Наука, Москва, 1983, c. 106

1⁵⁴ Idem, Рукописи Мертвого Моря, Академии Наук СССР, Мос.,1961,с.258

1⁵⁵ Originile creştinismului, Op. cit., pag.155

1⁵⁶ Matei 3,1

1⁵⁷ Mt. 3,6

1⁵⁸ Mt 3,2

1⁵⁹ Luca 3, 1

1⁶⁰ Regi 1, 8

1⁶¹ Mt. 3,4; Marcu 1: 6

1⁶² P. Johanson, Op. cit., p. 105

1⁶³ Ioan 1, 21

1⁶⁴ Mt. 3,7

1⁶⁵ Mt 3-2

1⁶⁶ Mt.3,3; Marcu 1, 3, Ioan 1, 22

1⁶⁷ Lc. 3, 11-14

1⁶⁸ Mt. 3, 10; Luca 3, 9, 17

1⁶⁹ Mt. 3, 11; Mc.1, 8; Lc.3, 16

1⁷⁰ Originile creştinismului, Op. cit., pag. 161-162

1⁷¹ Mt. 3, 16; Mc1, 9; Lc. 3, 21; Ioan.1, 31

1⁷² Ioan. 1, 34

1⁷³ Д. Штраус, Op. cit., p.166

1⁷⁴ Mt. 11,3

1⁷⁵ Studiul noului Testament,Mănăstirea Noul Neamţ, 2000, p. 169 –170

1⁷⁶ Mt. 14, 1-12; Marcu 6, 14-29; Luca 3, 18-20

1⁷⁷ Иосиф Флавий, Op. cit., p.446-447

1⁷⁸ P. Johanson, Op. cit., p. 150

1⁷⁹ Andre-Marie Gerard,Dictionnaire de la Bible,Robert, Laffont,SA.,Paris,1989, p.594-595

1⁸⁰ Иосиф Флавий, Op. cit., p.439

1⁸¹ Josh Mcdowel, Mărturii care cer un verdict, Here’s Life,INC Publishers,Wheaton IL SUA,1992,p.90

1⁸² Matei 1, 18; Lc. 1, 27

1⁸³ Matei 2, 23; Luca 2, 39

1⁸⁴ Mt. 4, 12; Mc. 1, 14

1⁸⁵ Уитнесс Ли, О Личности Христа, Живой поток, Москва, 1991, с.10

1⁸⁶ Kраткая Еврейсkая Энциклопедия,Том 3,Еврейски Университет,Иерусалим,1986,с.706-707

1⁸⁷ O. Odelain, Op. cit.,p.201

1⁸⁸ Danielle Fouilloux,Dictionnaire culturel de la Bible,Paris,1990,p.130

1⁸⁹ Dicţionar enciclopedic ilustrat,Cartier,Bucureşti,2004,p.665

1⁹⁰ Mt. 4, 18-22; Marcu 1, 16 –20; Lc. 6, 13-16

1⁹¹ Cel mai mare om care a trăit vreodată, Testimoni di Geova, Roma 2002, Cap. 34

1⁹² Mt. 4, 17; Marcu. 1, 15

1⁹³ Nicole Lamaître,Dictionnaire culturel du christianisme ,Nathan,Paris, 1994, p.260

1⁹⁴ Ernest Renan,Viaţa lui Isus,Universitas,Chişinău,1991,p. 38.

1⁹⁵ P. 182-185 Милтон Стейнберг,Основы Иудаизма, Библиотека-Алия, Иерусалим,1991

1⁹⁶ Ioan 18,36

1⁹⁷ Rene Nouailhat,Histoire des religions,Paris,1990,cap.II,Fişa documentului II.4.a.

1⁹⁸ Josy Eisenberg, O istorie a evreilor, Humanitas, Bucureşti, 1993, pag.106

1⁹⁹ Chaterine Chalier,Marc Faessler,Judaisme et Christianisme l’ecout en partage, Cerf, Paris,2001,p.111

2⁰⁰ Lc. 22,30

2⁰¹ Mt. 20,26-28

2⁰² Vezi Isaia 11, 6-9.

2⁰³ Mt. 5,1-12; Luca 6, 20-26

2⁰⁴ Mt.19, 24

2⁰⁵ Studiul Noului Testament, Op. cit.,p. 84

2⁰⁶ Giovani Papini,Viaţa lui Isus, Ago-Temporis,Chişinău,1991, p. 78

2⁰⁷ Mt. 13, 1-35

2⁰⁸ Jean Dealumeau, Religiile lumii, Humanitas, Bucureşti,1996

2⁰⁹ Jean Delumeau, Op. cit., pag. 24

2¹⁰ Давид Флуссер, Исус, Урал LTD, 1999, c.118-119

2¹¹ Vezi la Marcu 13,1-37 şi Luca 26,5-38

2¹² E. Renan, Op. cit., p. 93

2¹³ Mt. 6, 7-13; Lc. 11 2-4

2¹⁴ E. Renan, Op. cit., p. 60

2¹⁵ E. Renan, Op. cit., p. 63

2¹⁶ A. Донини, Op. cit., p. 270-271

2¹⁷ Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Chişinău, Universitas, 1992, pag. 330

2¹⁸ De ce oare vine Mesia? Http: w.w.w. Studiatibibliai. ro

2¹⁹ Mt. 1, 18-25

2²⁰ Vezi Mt. 2, 13 -23

2²¹ Mt. 21, 9; 22,41; Mc. 12, 35; Lc. 20, 41

2²² Galateni 4, 4 ; vezi şi Geneza 3, 15

2²³ Mt. 3, 17

2²⁴ Mt. 22, 43-45

2²⁵ Mt. 1,23

2²⁶ Mt. 27, 37

2²⁷ Mt. 1, 27- 26

2²⁸ Mt. 26, 67

2²⁹ Is. 53,5; 26, 67

2³⁰ Luca 32,33

2³¹ Mt. 28,6; Mc.16,6; Lc.24,5-6

2³² Mc.16,19; Lc. 24,59

2³³ Социалъная Жизнь и Соц. Ценности Евр. Народа, И.,1977, с.38-39

2³⁴ Д.Штраус, Op. cit., p.172-173

2³⁵ Jean Delumeau,Des religions et des hommes,Livre de Poche,Paris,1999,pag.74

2³⁶ Соц. Жизнъ и Соц. Ценость Евр. Народа, Op. cit., p. 38-39

2³⁷ Д. Штраус, Op. cit., p. 260

2³⁸ Grande Larousse Universel, Larouse, Paris,1993,p.5850

2³⁹ Pierre-Maria Beaude, Op. cit., p. 15, 17

2⁴⁰ Ernest Renan,Histoire des origines du christianismes:Saint Paul,Robert Laffont,SA.,Paris,1995,p.579

2⁴¹ Fapte 1, 6

2⁴² К. Каутский , Происхаждения Християнства, Политиздат,Москва,1990, с. 331

2⁴³ Pierre-Maria Beaude, Op. cit.,p. 27

2⁴⁴ Pierre Chavot, Jean Potin, l’Abcdaire du Christianisme,Flammarion, Paris,2000, p. 78-79

2⁴⁵ Fapte 4, 32 –37; Corintieni 17: 34

2⁴⁶ Fapte 14, 22

2⁴⁷ Romani 11, 26

2⁴⁸ Corinteni 4, 20

2⁴⁹ Galateni 3,26-28, Romani 10,12, Coloseni 3, 11

2⁵⁰ Filipeni 3,20

2⁵¹ K. Каутский, Op. cit., p. 332

2⁵² Tesaloniceni 4,15

2⁵³ Tesalonicieni 5, 5

2⁵⁴ 2 Tesalonicieni 2, 2

2⁵⁵ Evrei 12, 28

2⁵⁶ Карл Кауцкий, Op. cit., p. 335-336

2⁵⁷ Apocalipsa 1 ,3; Petru 4, 7

2⁵⁸ Apocalipsa: 1, 5; 17, 14

2⁵⁹ Apocalipsa 14, 1

2⁶⁰ Apocalipsa 20, 4

2⁶¹ Apocalipsa 21, 1

2⁶² Apocalipsa 21, 22

2⁶³ Mt. 16, 16

2⁶⁴ Mt. 16, 19

2⁶⁵ Apocalipsa 22, 5

2⁶⁶ Marile Religii, Editura Orizonturi, pag.85

2⁶⁷ К. Кауцкий, Op. cit., p.351

2⁶⁸ Фролов Э.Д., Op. cit., p. 84