- •Administratori şi manageri
- •Ierarhic şi legal strict, care stabileşte cu mai multă sau mai puţină exactitate cine sunt şi ce pot
- •Informale, şi nu depind de autoritate, ci de stimulente şi motivarea intrinsecă a celorlalţi
- •Crearea răspunderii
- •Libertatea de acţiune
- •Managementul central al resurselor
- •Informaţiile esenţiale nu sunt accesibile sau nu pot fi împărtăşite celorlalţi. Autoritatea de a
- •Imposibil. De aici reiese un paradox esenţial: importanţa administraţiei în managementul
Imposibil. De aici reiese un paradox esenţial: importanţa administraţiei în managementul
sectorului public.
Se dovedeşte că introducerea unei noi logici manageriale în sectorul public nu
presupune eliminarea administraţiei, ci o împinge în chiar centrul sistemului. Dacă privim din
altă perspectivă acest model, administraţia clasică nu se confruntă cu limita complexă a
furnizării serviciilor publice, cu acea frontieră unde apare interacţiunea directă cu societatea şi
cu celelalte sectoare, dar îşi păstrează puterea în centrul sistemului, permiţând managerilor
publici să îşi asume răspunderea şi să se justifice. Totuşi, administratorii vor descoperi că
aceasta este o sarcină administrativă diferită de rolul lor clasic.
Această abordare ne va ajuta să înţelegem problemele cu care se confruntă
implementarea descentralizării în România. Pentru Guvern, descentralizarea este o frontieră
complexă şi pentru a funcţiona este nevoie să se obţină stilul potrivit de management şi de
administraţie, la nivel central şi local, cu un sistem de răspundere şi grade controlate ale
libertăţii de acţiune.
Un model simplu
Voi încheia prin a prezenta un model simplu, foarte abstract, al unui sector public
care se supune regulilor managementului. Am redus modelul la un număr minim de
elemente pe care le explic într-un mod foarte simplu.
ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 1/2003
120
Model al sectorului public, cu feed-back complet
Legendă: (1) Lideri – puterea politică, Primul Ministru, partidul la putere
(2) „Inima sectorului public” – agenţiile centrale ale statului care gestionează resursele
(3) Departamente şi Agenţii din sectorul public – agenţii ale statului care furnizează servicii
(4) Cetăţeni/Societate – cei pentru care statul trebuie să lucreze
Resurse: fonduri, personal, bunuri, informaţii, autoritate
Input-uri: resursele împărţite şi distribuite managerilor
Output-uri: serviciile furnizate activitate, rezultate
“Voturi”: toate formele de răspuns (feed-back) către politicieni, nu doar voturile__
