- •Administratori şi manageri
- •Ierarhic şi legal strict, care stabileşte cu mai multă sau mai puţină exactitate cine sunt şi ce pot
- •Informale, şi nu depind de autoritate, ci de stimulente şi motivarea intrinsecă a celorlalţi
- •Crearea răspunderii
- •Libertatea de acţiune
- •Managementul central al resurselor
- •Informaţiile esenţiale nu sunt accesibile sau nu pot fi împărtăşite celorlalţi. Autoritatea de a
- •Imposibil. De aici reiese un paradox esenţial: importanţa administraţiei în managementul
APROB
Şef SPF,, Sculeni
Loc.maj Poia I.
„____” ___________2015
Plan – Conspect
De desfăşurare a şedinţei cu personalul al SPF,,Sculeni”la disciplina
Pregatirea generală
Tema : Managementul public modern .Structura organizatorică şi funcţională a unei autorităţi publice. Funcţii,rolul si atribuţii în managementul public .Componentele managementului public .Managementul riscului
Întrebările de studiu:
Ce este managementul administraţiei publice
Conceptul de organ al administraţiei publice
Organizarea structurală in instituţiile şi autorităţile publice
Administrarea publică contemporană în Republica Moldova
Managementul riscului
Scopul:
De a studia cu coloboratorii SPF. Managementul public modern .Structura organizatorică şi funcţională a unei autorităţi publice. Functii,rolul si atributii in mangementul public .Componentele managementului public .Mangementul riscului
De a educa simtul inaltei responsabilitati a coloboratorilor si de a obtine un nivel inalt de pregatire al coloboratotrilor la pregatirea generala
Forma de instruire: Lecţie de comunicare
Metodele de instruire: povestire, lămurire, conversaţie
Timpul: 1600– 1645;
Locul: Clasa de studiu a SPF ,,Sculeni”
Planul şedinţei:
Introducere – 5 min ;
Partea de bază – 35 min;
Încheiere – 5 min;
Bibliografia Hughes, Owen E.,Public Management and Administration. An Introduction,
Macmillan Press Ltd,London, 1998 (ediţia a doua)
Asigurarea materiala
Caiete ,stilouri ,legislaţia in vigoare cu privire
Mersul sedinţei
№ d/o |
Timpul |
Întrebări instructive |
Acțiunile conducătorului |
Acțiunile efectivului |
1 |
5 min |
Partea introductivă
|
|
Personalul este adunat in clasa de studiu ,asculta si indeplinesc indicatiile conducatorului |
2 |
35 min
|
Partea de bază |
1.Anuntarea intrebarii. 2 .Povestirea,lamurirea dispozitiilor indicate 10 minute; 3 Vereficarea mersului prelucrarii intrebarilor si acordarea ajutorului necesar 15 minute; |
Personalul ascultă conspecteaza materealul prous , adreseaza antrebari , raspund la intrebari |
3 |
5 min |
Partea finală
|
1.Readuc aminte despre tema și scopul; 2. Răspund la întrebările apărute. 3 .Stabilirea sarcinelor pentru pregatirea de sinestatatoare |
înaintează întrebări |
Şef de schimb al SPF,,Sculeni
Loc.maj. Pavlova L.V.
,, „ 2015
Prezentarea ideilor moderne referitoare
la Managementul Sectorului Public
K.E. SIGRIST
A absolvit Universitatea St. Andrews, specializarea Economie Politică, în anul 1968, iar în anul 1974 a
absolvit cursurile Universităţii Birmingham, specializarea Planificare Economică.
În prezent este Consilier al Primului Ministru al României pentru reforma administraţiei publice. Între
anii 2000–2002 a fost Consultant Singleton, Consultant DFID (Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională
al Guvernului Marii Britanii) pentru strategii anticorupţie, Consultant al Băncii Mondiale pentru elaborarea
unui proiect social în Macedonia, Consultant ODI (Overseas Development Institute) pentru reforma pe scară
largă a politicilor în Jamaica şi, nu în ultimul rând, Consultant DFID pentru reforma instituţională din
Cambogia, în domeniul politicilor fiscale.
Pregătire recentă
Gândire sistemică şi modelare strategică, London Business School;
Proiectarea reţelelor neuronale artificiale şi a algoritmilor genetici, NeuroDimensions Company,
Florida;
Proiectarea proceselor participative şi organizarea sesiunilor de lucru, GroundWork, Washington;
Cursuri intensive de limba franceză, Lyon, Franţa.
Managementul modern
„Esenţa managementului este un set de abilităţi, tehnici şi discipline prin care
complexitatea şi specializarea sunt transformate în acţiuni şi rezultate, prin intermediul
organizării.”
Definiţia de mai sus pare a fi mai simplă decât este de fapt. Peste tot în lume, sectorul
public începe să preia tehnicile şi practicile managementului modern utilizate în sectorul
privat. Însă acest proces, transferul tehnicilor din sfera privată în cea publică, nu este uşor
nicăieri. Uneori, acest lucru înseamnă schimbarea unor structuri şi metode consacrate în timp
şi întotdeauna există argumentul că firmele private trebuie să treacă testul pieţei (profitul), în
timp ce testul sectorului public este o problemă mai complicată. Şi sectorul public trebuie să
treacă un fel de „test al pieţei”, care ia forma disputei politice pentru putere, exprimată parţial
prin voturile câştigate datorită realizărilor Guvernului. Nu este totuşi acelaşi lucru. Diferenţa
apare clar când vorbim despre răspundere şi despre formele diferite ale acesteia, aplicabile
organizaţiilor private şi celor publice. Vom detalia această problemă într-o etapă ulterioară.
Adoptarea metodelor managementului modern este un proces dificil, dar necesar, de
aceea continuă în pofida dificultăţilor. Guvernele trebuie să facă faţă unei complexităţi din ce
în ce mai mari şi unei nevoi tot mai acute de specializare a personalului pentru a gestiona şi
rezolva probleme noi. Administraţia clasică, guvernată de un set de acte normative specifice
nu mai este adecvată pentru acest scop. Însă, aşa cum vom vedea, nu este nici redundantă,
depăşită.
ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 1/2003
117
Administratori şi manageri
Un element conceptual care încetineşte procesul introducerii managementului modern
în sectorul public se referă la diferenţa dintre administratori şi manageri. La prima vedere,
înainte de implementarea oricărei abordări manageriale, se presupune că aceste două roluri
sunt de fapt acelaşi lucru. Poate că managerii au la dispoziţie ceva mai multe tehnici statistice
sau reguli decizionale strategice, dar asta este tot. Acest punct de vedere este complet greşit.
Între managerii din sectorul public şi administratori există diferenţe majore şi fundamentale,
care se referă la logica abordării, la punctul de pornire (judecăţile de valoare iniţiale), la stil, la
metodele de lucru şi la rezultate. Vom aborda des acest subiect, explorând diferenţele,
deoarece este un mod foarte bun de a înţelege problemele şi dificultăţile schimbării, ale
trecerii de la metodele clasice ale organizării şi managementului sectorului public, la
abordarea modernă.
Deocamdată, voi spune doar că administratorii îşi desfăşoară activitatea într-un cadru
Ierarhic şi legal strict, care stabileşte cu mai multă sau mai puţină exactitate cine sunt şi ce pot
face. Ei administrează această legislaţie, o pun în aplicare dacă este posibil şi, în cazul în care
obţin rezultate, acest lucru se datorează efortului lor de a spori respectarea legii. Această
abordare se apropie de idealul statului dezinteresat, care acţionează şi administrează legea fără
părtinire, este just, chiar dacă nu este întotdeauna corect sau eficace.
Managerii şi activitatea lor nu sunt definite prin ierarhie sau lege în acelaşi fel.
Activitatea managerilor înseamnă crearea organizării şi proceselor pentru obţinerea
rezultatelor. Adesea, acestea sunt moduri de organizare şi procese temporare, create pentru
obţinerea unui anumit rezultat. Managerii utilizează diverse tipuri de acorduri, formale şi
Informale, şi nu depind de autoritate, ci de stimulente şi motivarea intrinsecă a celorlalţi
participanţi în acest proces. Munca în echipa şi negocierea continuă a proceselor şi
scopurilor sunt caracteristici obişnuite ale acestui univers managerial. Ambele elemente ar fi
considerate anormale şi suspicioase de către administratori.
Rezumând: un administrator bun este caracterizat prin justeţe, pe când un manager
bun este caracterizat prin eficacitate. O întrebare interesantă: ce tip preferaţi; dacă preferaţi
managerul eficace, cum poate acesta să fie şi just? Multe dintre conceptele pe care le vom
explora se referă la răspunderea pentru acţiuni şi rezultate – deoarece aceasta este logica
care justifică activitatea managerilor.
Crearea răspunderii
Una dintre tehnicile managementului este crearea răspunderii, deoarece este motorul
pentru obţinerea performanţelor. Dacă oamenii se simt cu adevărat responsabili, acţionează;
dacă nu răspund cerinţelor într-un mod adecvat, înseamnă că sistemul răspunderii care a fost
adoptat este necorespunzător sau chiar absent. Legea şi administrarea legii reprezintă o formă
de răspundere, dar care, deşi este puternică, este foarte limitată. Mai general, managerii
creează răspunderea prin obţinerea unui acord între toţi cei implicaţi, care se referă la:
scopuri,
obiective specifice,
ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 1/2003
118
măsurarea adecvată a rezultatelor şi impactului acestora,
procese de evaluare anterioară şi posterioară,
feed-back pentru schimbarea şi îmbunătăţirea activităţii lor.
Aceasta este forma de contract, indiferent dacă este încheiat formal sau informal, şi
creează baza pentru tragerea la răspundere a oamenilor pentru rezultatele specifice şi pentru
asumarea responsabilităţii de a realiza obiective superioare.
Spre deosebire de lege, această metodă de obţinere a rezultatelor nu este predefinită.
Nu există nici un tipar specific. Este un sistem de diagnosticare a problemelor, dar şi de
rezolvare a acestora. Aşadar, nu presupune că liderii sunt atotştiutori şi sunt capabili să
înţeleagă totul apriori. Unele lucruri pot fi descoperite pe parcurs şi incluse în procesul de
soluţionare a problemelor.
