3. Nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor

Parametri cantitativi ai cheltuielilor publice sînt:

• nivelul;

• structura;

• dinamica cheltuielilor publice.

Indicatorii care exprimă nivelul cheltuielilor publice sînt:

• volumul anual al cheltuielilor publice;

• ponderea cheltuielilor publice în PIB;

• cheltuielilor publice medii pe un locuitor.

Volumul anual al cheltuielilor publice reprezintă mărimea lor valorică exprimată în unităţi monetare naţionale. Acest indicator poate fi nominal şi real.

Volumul anual nominal al cheltuielilor publice se determină pornind de la preţurile din perioada respectivă. De regulă, datele din bugetele proiectate şi efective sînt exprimate în mărimi nominale.

Volumul anual real al cheltuielilor publice se determină pornind de la preţurile constante corectate la indicele preţurilor, comparabile în perioade diferite.

Ponderea cheltuielilor publice în PIB se determină prin raportarea volumului anual al cheltuielilor publice la PIB din anul respectiv şi se exprimă în %:

unde: P_G – ponderea cheltuielilor publice în PIB;

G – volumul anual al cheltuielilor publice;

Y – PIB.

În perspectivă, credem că este normal ca indicatorul dat să se stabilizeze în jurul a 40% . Gestionarea a 2/5 din PIB în interesul public satisface nevoile economice şi sociale ale populaţiei şi permite dezvoltarea ascendentă a economiei.

Cheltuielile publice medii pe un locuitor se determină prin raportarea volumului anual al cheltuielilor publice la numărul de locuitori:

u nde: G_ml – volumul cheltuielilor publice medii pe un locuitor;

G – volumul anual al cheltuielilor publice;

N_l – numărul locuitorilor.

Deosebită importanţă în analiza cheltuielilor publice o are şi structura lor.

Din punct de vedere cantitativ structura cheltuielilor publice reprezintă greutatea specifică (pondere) a fiecărei categorii de cheltuieli în totalul lor. Acest indice poate fi calculat prin formula:

u nde: S_Gi – greutatea specifică a categoriei de cheltuieli în totalul cheltuielilor publice;

Gi – cheltuieli publice de categoria i;

Gt – cheltuieli publice totale;

i – categoria de cheltuieli concrete.

Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul criteriilor de clasificare ale acestora, folosite în fiecare ţară sau în statisticele internaţionale.

Pentru aprecierea evoluţiei cheltuielilor publice în timp, de la o perioadă la alta, se apelează la indicatorii de dinamică, care sînt:

1. creşterea nominală absolută;

2. creşterea reală absolută;

3. creşterea nominală relativă;

4. creşterea reală relativă.

a) Creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice rezultă din compararea lor exprimată în preţuri curente şi se determină prin relaţia:

unde: DⁿG_1/0 – creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice în perioada analizată (1) faţă de perioada de referinţă (0);

Gⁿ₁ şi Gⁿ₀ - cheltuieli publice nominale respectiv în perioada 1 şi 0.

Compararea cheltuielilor publice exprimate în preţuri curente nu reflectă obiectiv situaţia, deoarece procesul economic poartă caracter ciclic şi lui îi sînt caracteristice oscilaţiile preţurilor, fluctuaţiile cursului valutar, şi chiar fenomene negative cum ar fi criza, inflaţia etc., ce modifică moneda ca unitate de măsură a valorii şi ca rezultat deformează tabelul economic.

Pentru corectarea influenţelor determinate de modificarea preţurilor, este necesară exprimarea lor în preţuri constante pentru perioadele analizate.

b) Creşterea reală absolută a cheltuielilor publice, care rezultă din compararea lor în preţuri constante, poate fi determinată conform formulei:

unde: D^rG_1/0 – creşterea reală absolută a cheltuielilor publice în perioada 1 faţă de perioada 0;

G^r₁ şi G^r₀ – cheltuieli publice reale respectiv în perioada 1 şi 0.

Dacă în perioada analizată cheltuielile nu sînt exprimate în preţuri constante, atunci preţurile curente se transformă în preţurile perioadei de bază cu ajutorul indicelui de creştere a preţurilor, prin relaţia:

unde: G^r₁ – cheltuieli publice reale în perioada 1;

Gⁿ₁ – cheltuieli publice nominale în perioada 1;

I_p1/0 – indicele de modificare a preţurilor în perioada curentă

faţă de perioada de bază;

Elucidarea tendinţelor reale în evoluţia cheltuielilor publice este posibilă numai în operarea cu mărimi reale.

c) Creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice se determină prin relaţia:

unde: - indicele creşteri nominale a cheltuielilor publice;

Gⁿ₁ - cheltuieli publice nominale în perioada 1;

Gⁿ₀ - cheltuieli publice nominale în perioada 0;

Analiza indicatorului – creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice permite reliefarea mai pronunţată a creşterii nominale absolute a cheltuielilor publice.

d) Creşterea reală relativă a cheltuielilor publice se determină prin relaţia:

unde: - indicele creşteri reale a cheltuielilor publice;

G^r₁ - cheltuieli publice reale în perioada 1;

G^r₀ - cheltuieli publice reale în perioada 0;

Analiza complexă a cheltuielilor publice include compararea creşterii relative a cheltuielilor publice şi creşterii relative a PIB-ului. Raportînd aceşti doi indici s-a căpătat un indicator, care este intitulat elasticitatea cheltuielilor publice (e_G):

sau

Elasticitatea cheltuielilor publice arată reacţia cheltuielilor publice la creşterea PIB.

Dacă elasticitatea cheltuielilor publice >1 (e_{cheltuielilor publice} >1), persistă tendinţa de utilizare într-o măsură mai mare a PIB pentru finanţarea cheltuielilor publice.