2. Clasificarea cheluielilor publice

Importanţa clasificării cheltuielilor publice reiese din faptul că fiecărei categorii de cheltuieli îi este caracteristic un mod propriu de determinare şi utilizare a resurselor financiare.

Clasificarea cheltuielilor publice se efectuează în baza mai multor criterii. Cel mai frecvent se folosesc următoarele tipuri de clasificări:

1. administrativă;

2. economică;

3. financiară;

4. clasificare folosită de organismele ONU.

a) Clasificarea administrativă cunoaşte mai multe variante, ce diferă una de alta datorită criteriului pus la bază:

• instituţional (structura cheltuielilor publice se va întocmi în dependenţă de ministere);

• administrativ-teritorial (reprezintă distribuţia cheltuielilor publice între judeţe, oraşe, raioane).

Clasificarea administrativă are însemnătate operativă. Modificarea periodică a structurilor de dirijare diminuează importanţa ei mai ales în cadrul analizei pe intervale de lungă durată.

b) Clasificarea economică are în vedere influenţa pe care o exercită asupra economiei diferite categorii de cheltuieli publice. Această clasificare cunoaşte mai multe variante:

I variantă: împarte cheltuielile publice în:

• cheltuieli de capital (procurarea localurilor pentru şcoli, spitale, clădiri etc.);

• cheltuieli curente (cuprind cheltuieli de personal: salarii, premii ...; cheltuieli materiale pentru prestare de servicii şi întreţinere: manuale, medicamente, materiale pentru reparaţie ...; transferuri: subvvenţii, pensii, îndemnizaţii, burse etc.);

II variantă: împarte cheltuielile publice în:

• cheltuieli ale serviciilor publice (administrative);

• cheltuieli de transfer (de restribuire);

III variantă: mai contemporantă şi frecvent utilizată a clasificării economice divizează cheltuielile publice în felul următor:

• cheltuieli pentru salarii şi late drepturi de personal;

• cheltuieli materiale pentru întreţinere şi funcţionare;

• cheltuieli de transfer (pentru persoane fizice şi juridice);

• cheltuieli pentru investiţii.

c) Clasificarea financiarcă se efectuează în dependenţă de momentul şi modul în care cheltuielile publice afectează resursele financiare şi le grupează în următoarele categorii:

1) cheltuieli definitive – finalizează distribuţia resurselor financiare publice şi înglobează cheltuielile atît cu caracter de investiţii, cît şi cu caracter de funcţionare;

2) cheltuieli temporare – de regulă, se reflectă în operaţiunile de trezorerie: acordarea de împrumuturi, finanţarea rambursării împrumuturilor primite etc.

3) cheltuieli virtuale sau posibile – reprezintă cheltuieli pe care statul se angajează să le efectueze în anumite condiţii: în cazul acordării unor garanţii pentru împrumuturi.

d) Clasificarea folosită de instituţiile specializate ale ONU are la bază două criterii principale:

1) funcţional – grupează cheltuielile publice pe acţiuni şi obiective: servicii publice, generale; apărare; educaţie; sănătate; securitate socială; acţiuni economice; servicii comunale; alte cheltuieli;

2) economic – cuprinde următoarele grupe: cheltuieli care reprezintă consumul definitiv de venit naţional; dobînzi aferente datoriei publice; formarea brută a capitalului; transferuri de capital.

Clasificarea bugetară este gruparea, numerotarea şi denumirea legală a veniturilor şi cheltuielilor bugetului statului, obligatorie pentru conţinutul acestui buget şi pentru evidenţa contabilă bugetară de stat.

În cea mai generală formă clasificarea cheltuielilor publice după destinaţia lor prevăzută în bugetul de stat poate fi reprezentată astfel:

• cheltuieli pentru acţiuni social-culturale;

• cheltuieli pentru acţiuni şi obiective economice;

• cheltuieli pentru servicii publice generale;

• cheltuieli pentru apărare.

În Republica Moldova, începînd cu 1997, se utilizează Noua Clasificaţie Bugetară, conform căreia clasificaţia cheltuielilor publice se face după următoarele criterii:

• clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare;

• clasificaţia organizaţională a cheltuielilor bugetare;

• clasificaţia economică a cheltuielilor bugetare.