2. Conţinutul economic al finanţelor

Activitatea unei societăţi se înfăptuieşte ca un complex de acţiuni şi relaţii pe care le promovează participanţii acestei activităţi (indivizi, grupele de indivizi, instituţii). Această activitate se concretizează în procese formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaţii, efectuarea unui serviciu etc.) şi în fluxuri de transfer exprimând dorinţa fiecărui participant de a-şi satisface nevoile de consum, de a-şi asigura şi îmbunătăţi existenţa.

Derularea unui proces formativ presupune existenţa unor mijloace pe care iniţiatorul acestui proces le foloseşte în scopul elaborării, constituirii obiectului (bun, serviciu, informaţie). Mijloacele se pot afla în patrimoniul subiectului dat sau trebuie constituit pe seama unui flux de transfer. Obiectul fluxului de transfer (bun, serviciu, informaţia ş.a.) şi mijloacele utilizate pentru producerea lor pot fi exprimate atât fizic, material, cât şi valoric, bănesc.

Aspectul bănesc al acestor procese şi fluxuri s-a individualizat pe măsura evoluţiei activităţii sociale şi a generat relaţiile băneşti, în sfera cărora se includ şi relaţiile financiare, deoarece relaţiile băneşti presupun contraperestaţia, nu necesită neapărat un instrument legal de reflectare (contract) şi nu au neapărat sau de regulă caracter de continuitate.

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti de repartiţie a produsului global sau a componentelor sale, relaţii reprezentând transferuri monetare, în dublu sens, între buget şi firme sau între firme. Relaţiile financiare sunt parte a relaţiilor economice, deoarece aparteneţa relaţiilor financiare la sfera celor economice este determinată de faptul să sunt suportul al unor raporturi între proprietăţi şi modifică patrimoniul partenerilor sau cel puţin structura acestuia. Relaţiile financiare au loc organizat, adică pe bază legală şi de regulă cu caracter de continuitate (stabilit prin lege obligativitatea, cuantumul şi termenul ce caracterizează respectiva relaţie). Relaţiile financiare au efecte cu caracter definitiv, aceasta presupune că odată transferul financiar efectuat, modificarea de sturtură a patrimoniului este, în principiu, ireversibilă şi, de asemenea, suma transferată nu se mai poate reîntoarce la prtea care a efectuat transferul (shema 1).

Relaţiile financiare presupun transferul de valoare exprimat în formă bănească ca fluxuri financiare de la persoanele fizice şi kuridice către stat, în manifestarea atributelor sale de autoritate publică, de asigurător, de bancher, de agent economic, pe de o parte, şi, pe de altă parte, ca fluxuri financiare de la stat, conform atributelor sale, către beneficiari, persoane fizice şi juridice. Tranferul de valoare se manifestă ca un transfer de putere de cumpărare, iar tranfeserul de valoare se efectuează, de regulă, cu titlu obligatoriu, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil, ori în anumite condiţii de rambursabilitate (relaţii financiare speciale).

Având în vedere caracteristicile lor, relaţiile financiare pot fi clasificate astfel:

• relaţii financiare publice

• relaţii financiare private

Relaţii financiare publice sunt:

1. clasice (propiu-zise);

2. speciale: 1. de credit; 2. de asigurări.

Relaţii financiare publice clasice se efectuează, de regulă, cu titlu obligatoriu, fără contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil.

Relaţii financiare publice speciale:

1. relaţii de credit. Nu sunt obligatorii (excepţie: împrumuturile forţate), sunt rambursabile (excepţie: împrumuturile perpetue);

2. relaţii de asigurări:

1. asigurări de bunuri, persoane şi răspundere civilă. Sunt obligatorii (cele prin efectul legii) sau facultative, rambursabile (cu condiţia producerii riscului, evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie.

2. asigurări sociale. Sunt obligatorii (prin efectul legii) sau sunt facultative, rambursabile (cu condiţia producerii riscului, evenimentului aleatoriu), cu contraprestaţie.

Relaţiile financiare private:

1. la nivelul agenţilor economici;

2. la nivelul populaţiei (gospodăriilor casnice).

Manifestate ca relaţii economice apărute în procesul repartiţiei PIB, independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor, finanţele fac parte din baza economică a socialtăţii.

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară formarea unor importante fonduri băneşti care se formează pe seama produsului intern brut (PIB). De la aceste fonduri se efectuează transferuri de putere de cumpărare către diverşi beneficiari (persoane fizice sau juridice). Au loc fluxuri de resurse băneşti către şi de la fondurile publice, ceea ce generează anumite relaţii sociale între participanţii la acest proces şi anume:

• relaţiile care apar între agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, şi membrii societăţii care realizează venituri, pe de o parte, şi colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o altă parte;

• relaţiile care apar între colectivitate, reprezintă prin stat, pe de o parte, şi beneficiarii fondurilor băneşti: întreprinderi, instituţii publice ş.a., pe de altă parte. Aceste relaţii sociale, apărute în procesul constituirii şi dirijării fondurilor de resurse băneşti din economie sînt relaţii economice legate indisolubil de repartiţia producătorului social. Aceste relaţii economice îmbracă forma bănească, deoarece repartiţia celei mai mari părţi a PIB în economia naţională se face prin intermediul banilor şi constituie relaţiile financiare, sau, pe scurt finanţe.

Nu toate relaţiile băneşti, care apar în procesul repartiţiei PIB sînt relaţii financiare sfera finanţelor mai îngustă decît acea a relaţiilor băneşti, cuprinde numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare, nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.

Se impun cîteva precizări, în legătură cu transferul de valoare care generează relaţii financiare:

• apariţia realaţiilor financiare e determinată de transferul în formă bănească, de valoare de la persoane juridice (întreprinderi, instituţii) sau fizice (salariaţi, ţărani). Transferul de valoare are de la început caracterul unui transfer de putere de cumpărare;

• transferul de valoare se efectuează fără contraprestaţie directă, spre exemplu, un liber-profesionist, care a vărsat la buget un impozit pe venit, nu obţinea prin aceasta un drept de creanţă asupra statului;

• transferul de valoare la şi de la fondurile ce se constituie în economie se realizează, parţial, în condiţii de rambursabilitate, spre exemplu, sumele de bani vărsate de persoane fizice şi juridice în contul împrumuturilor contractate de stat pe piaţa internă.

În cadrul relaţiilor financiare se particularizează trei categorii de relaţii:

• relaţiile care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil; acestea sînt relaţii clasice; impozite şi taxe;

• relaţiile care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă de timp determinată, pentru care se percepe dobîndă; acestea sînt relaţii de credit, mijlocite în principal de bănci;

• relaţiile care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse băneşti, în schimbul unei contraprestaţii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu.

În literatura de specialitate noţiunea de finanţe este folosită în dublusens:

1. în sens larg, ea cuprinde toate cele trei categorii de relaţii;

2. în sens restrîns, ea cuprinde numai relaţiile financiare avînd la bază principiile prelevării fără contraprestaţie la fondurile de resurse băneşti.

Din tratarea finanţelor ca relaţii economice, apărute în procesul repartiţiei PIB, rezultă că acestea fac parte integrată din baza economică a societăţii.