Asemănări:

• atît finanţele publice cît şi cele private, se confruntă cu probleme de echilibru financiar;

• resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane fizice şi juridice prin măsuri de constrîngere, în proporţie mai mică, pe baze contractuale.

Deosebiri:

• finanţele publice sînt folosite la satisfacerea nevoilor generale ale societăţii, iar finanţele private – la realizarea profitului de către întreprinzătorii particulari;

• gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor private – dreptului comercial.

În orînduirea socialistă se utilizează noţiunea de finanţe socialiste, care cuprinde, pe lîngă finanţele statului şi finanţele organizatorilor cooperatiste.

În urma cercetărilor efectuate de-a lungul anilor de numeroşii specialişti, mai ales de la A. Smith şi D. Ricardo încoace, în diverse ţări ale lumii, a sporit volumul cunoştinţelor referitoare la finanţe, au fost formulate principii cu caracter peren ş.a.

Finanţele constituie o ramură a ştiinţelor economice şi au ca obiect de studiu:

• relaţiile economice care apar în procesul constituirii şi repartizării fondurilor bugetare şi extrabugetare;

• metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public;

• modalităţile de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi veniturilor nefiscale;

• metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, acţiuni şi beneficiari;

• procedura de angajare şi efectuare a cheltuielilor publice din fonduri bugetare şi extrabugetare;

• întocmirea, aprobarea, executarea şi încheierea bugetului de stat la diferite niveluri ale administraţiei publice;

• modalităţile de echilibrare a diferitelor categorii de bugete;

• organizarea şi efectuarea controlului financiar de către diverse organe de stat;

• plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat; administrarea datoriei publice;

• metodele de raţionalizare a opţiunilor bugetare;

• metodele de planificare şi prognoză financiară;

• politica financiară promovată de stat;

• criteriile ce trebuie avute în vedere de organele de decizie cu prilejul aprobării şi finanţării cheltuielilor publice;

• efectele directe şi indirecte ale prelevărilor de resurse la fondurile publice;

• metodele de determinare a eficienţei economice şi a eficacităţii sociale sau de altă natură cu care sînt utilizate fondurile publice;

• alte probleme de natură economică, socială etc. cu efecte financiare.

Finanţele publice au legături strînse cu dreptul administrativ şi cu cel constituţional, care rezidă în următoarele:

• prelevările de resurse băneşti de la persoanele juridice şi fizice la fondurile publice se fac prin constrîngere, fără contrapresaţie, cu titlu nerambursabil;

• atribuirea unor sume de bani diferitelor persoane fizice şi juridice de la fondurile publice trebuie făcută în scopuri bine determinate şi în condiţii precise, stabilite prin acte ale puterii legiuitoare sau ale celei executive.

Observarea atentă a relaţiilor, instrumentelor, instituţiilor şi reglementărilor financiare arată că finanţele publice au raporturi strînse cu economicul, cu dreptul public şi cu politicul. Finanţele publice sînt o disciplină de graniţă, care se suprapun puternic cu economia politică, economiile de ramură şi management, cu alte discipline de profil financiar şi monetar.

Studenţii care se specializează în domeniul finanţelor studiază probleme legate de activitatea financiară, bancară şi de asigurări la cursurile de Finanţe, Gestiunea financiară a instituţiilor publice, Sistemul fiscal, Finanţele întreprinderilor, Monedă şi credit, Asigurări interne şi internaţionale, Asigurări sociale, Relaţii valutar-financiare internaţionale ş.a.