1. La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

• să explice noţiunile colonialism, imperialism, anticolonialism, decolonizare, neocolonialism, „lumea a treia”, tiermondism, „mişcare de nealiniere”;

• să determine cauzele crizei şi destrămării sistemului colonial mondial;

• să identifice etapele decolonizării;

• să determine trăsăturile specifice ale fiecărei etape în parte;

2. La nivel de aplicare

   • să interpreteze factorii care au contribuit la destrămarea sistemului colonial mondial;

   • să clasifice căile de obţinere a independenţei politice şi economice a ţărilor Asiei şi Africii în diferite perioade ale dezmembrării sistemului colonial mondial;

   • să determine consecinţe pozitive şi negative ale colonialismului;

   • să argumenteze menţinerea poziţiilor economice şi politice în fostele colonii şi semicolonii de către fostele metropole;

   • să sistematizeze metodele neocoloniale folosite de fostele puteri coloniale occidentale;

   • să interpreteze mecanismele neocoloniale de menţinere a influenţei în ex-colonii;

   • să stabilească similitudini dintre metodele coloniale şi metodele neocoloniale de menţinere a sferelor de influenţă de către fostele puteri coloniale;

3. La nivel de integrare

   • să estimeze rolul colonialismului în istoria ţărilor Asiei şi Africii;

   • să aprecieze politica neocolonială a fostelor metropole în ţările „lumii a treia”;

   • să evalueze rolul celor două supraputeri SUA şi URSS în procesul de destrămare a sistemului colonial mondial şi crearea noilor state independente în Asia şi Africa;

   • să stabilească locul şi rolul ţărilor „lumii a treia” în cadrul „războiului rece”;

   • să propună metode eficiente de soluţionare a problemelor „lumii a treia”;

Conţinutul temei:

Noţiunile: colonialism, imperialism, anticolonialism, decolonizare, neocolonialism. Interpretări juridice şi politice ale termenilor.

Fenomenul colonialismului contemporan. Etapele creării şi evoluţiei sistemului colonial mondial. Colonie-metropolă: mecanismele interacţiunii economice reciproce. Marile imperii coloniale (britanic, francez şi olandez). Rolul coloniilor în sistemul mondial al capitalismului. Criza sistemului colonial mondial. Mişcările de revendicare a independenţei politice. Metamorfoze ale politicilor coloniale. Evoluţia imperiului colonial britanic. Commonwealth-ului naţiunilor. Politica Colonial Office-ului britanic faţă de mişcările naţionale şi anticoloniale. Specificul colonialismului francez. Conferinţa de la Brazzaville (februarie 1944). Constituţia franceză din 1949. Proclamarea Union française. Legea-cadru Gaston Deferre (1956). Federalismul Constituţiei de la 1958. Specificul colonialismului olandez şi portughez. Politica colonială a Portugaliei şi Olandei.

Etapele descompunerii sistemului colonial mondial. Istoriografia. Factorii interni şi externi ai decolonizării: slăbirea metropolelor - şocul celor două războaie mondiale pentru imperiile coloniale şi incapacitatea lor de a-şi menţine şi întreţine imperiile coloniale; avântul luptelor coloniilor pentru independenţă – sub impactul intensificării exploatării coloniale şi maturizării conştiinţelor naţionale; contextul internaţional de după 1945 a fost favorabil procesului decolonizării – anticolonialismul sovietic şi american. Principiile anticolonialismul american. Cartha Atlanticului.

Modalităţi de decolonizare: asimilarea(popoarele indigene din colonii primesc drepturi civile şi politice egale cu cele ale populaţiei din metropole, integrarea ex-coloniei în statul colonizator, concepţia Françafrique), autonomia internă (metropola rezervează ex-coloniilor dreptul de a adopta propria lege în anumite domenii), independenţa (metropola recunoaşte deplina suveranitate a fostei colonii).

Căile de obţinere a independenţei politice: a) calea armată – Războiul Indochinei (1945-1954), Kenya şi Indonezia, Războiul Algeriei etc. b) calea negocierilor – Acordarea independenţei Indiei britanice (1947), Ceylon (1948), Malaysia (1957), Ghana (1957), Senegal (1960) etc. Destructurarea sistemului colonial mondial şi opinia publică mondială.

Formarea noilor state independente în Asia şi Africa după cel de-al Doilea Război Mondial: consolidarea independenţei statelor din Asia şi destrămarea imperiilor coloniale ale Marii Britanii, Franţei, Olandei şi SUA.

Înfrângerea Japoniei şi proclamarea independenţei Filipinelor (1946), Indonezia (1949). Proclamarea independenţei Indiei şi Pakistanului (1947), recunoaşterea independenţei Birmaniei (1947), crearea Republicii Coreea (1948) şi RPD Coreene (1948), Birmania (1948), proclamarea Republicii Populare Chineze (1949) şi Republicii China(1949), recunoaşterea independenţei Statelor Unite ale Indoneziei (1949), Războiul de decolonizare în Indochina (1945-1954). Conferinţa de la Geneva (1954) şi sfârşitul războiului Indochinei, împărţirea Vietnamului în două state la paralela 17°- Republica Democratică Vietnam şi Republica Vietnam, crearea statelor independente Laos şi Cambodgia (1956), anularea tratatului anglo-egiptean din 1936 şi retragerea forţelor britanice din Egipt (1954), proclamarea independenţei Tunisiei (1956), recunoaşterea independenţei Marocului (1957), crearea statului Malaysia (1957), Războiul de eliberare naţională în Algeria(1954).

Crearea blocului afroasiatic. Conferinţa de la Bandung (1955). Noţiunea „ţările lumii a treia”. Locul şi rolul celui de-al „treilea bloc” în lumea bipolară. Fondarea Mişcării de nealiniere. Principiile mişcării de nealiniere – „neutralitatea pozitivă”, susţinerea mişcărilor de emancipare naţională, anticolonialismul şi antiimperialismul.

„Parada Independenţei” ţărilor Africii. „Anul Africii” (1960). Colapsul colonialismului african. „Războiului rece” şi rolul celor două supraputeri SUA şi URSS în procesul de destrămare a sistemului colonial mondial şi crearea noilor state independente în Asia şi Africa: Intervenţia URSS şi SUA în războiul Olandei cu Statele Unite ale Indoneziei (1949); rolul SUA şi URSS, China în războiul Coreei (1950-1953), Operaţia celor patru trandafiri în Filipine (1953) şi înfrângerea comuniştilor; Războiul dintre cele două state vietnameze (1957) şi implicarea celor două supraputeri.

Perioada postcolonială. Alternativele regimului politic intern şi căilor de dezvoltare economică şi politică a noilor state independente: calea socialistă, calea capitalistă, calea „independentă”. Factorii care au influenţat opţiunea politică şi aderenţa ideologică a noilor state independente. Neocolonialismul. Politica fostelor metropole în ţările „lumii a treia”. Metode şi mecanisme economice, politice, religioase, ideologice şi culturale neo-coloniale. Politici financiare, economice şi comerciale de menţinere a influenţei în ex-colonii. Politici culturale. Dezvoltarea postcolonială a ţărilor din „lumea a treia”. Procesul de diferenţiere a „lumii a treia”: evidenţierea statelor cu economie dinamică şi crearea ţărilor „lumii a patra”. Evoluţia economică a noilor state industriale. Factorii dezvoltării lente a ţărilor „lumii a patra”. Perspective de rezolvare a problemelor „lumii a patra”. Locul şi rolul statelor din „lumea a treia” în societatea contemporană.

Literatura: