1. La nivel de cunoaştere şi înţelegere:

   • să explice noţiunile: reformism, etatism, republicanism, populism, secularism, naţionalism,

   • să caracterizeze situaţia politică şi social-economică a Turciei, Persiei şi Afganistanului după Primul Război Mondial;

2. La nivel de aplicare

• să argumenteze necesitatea reformării societăţilor turce, iraniene şi afganeze;

• să determine gradul de pregătire a societăţilor musulmane din Orient pentru acceptarea reformelor cu caracter modernizator;

• să compare programele de reforme ale lui Mustafa Kemal în Turcia; Reza-şah în Iran, Amanulla-han în Afganistan;

• să interpreteze reformele cu caracter de secularizare, laicizare;

• să determine trăsăturile comune şi specifice ale reformelor politice, economice, sociale, juridice, militare, ale învăţământului şi educaţiei în Turcia, Iran şi Afganistan;

• să compare rezultatele şi consecinţele reformelor în cele trei state asiatice;

• să determine impactul reformelor asupra societăţilor musulmane din aceste trei ţări;

3. La nivel de integrare

• să aprecieze randamentul reformelor în Turcia, Iran şi Afganistan;

• să estimeze cauzele reuşitei sau insuccesului reformelor în aceste ţări;

• să evalueze importanţa lui Mustafa Kemal, Reza-şah, Amanulla-han în procesul de reformare a ţărilor lor;

• să aprecieze gradul de compatibilitate a modelului de dezvoltare de tip occidental cu societăţile musulmane orientale;

Conţinutul temei:

Situaţia politică şi social-economică a Turciei, Persiei şi Afganistanului după Primul Război Mondial. Premisele reformelor în Turcia, Iran şi Afganistan.

Refomele lui Mustafa Kemal în Turcia (1922-1938). Fundamentarea ideologică - Kemalismul. Principiile kemalismului: republicanismul, populismul, secularismul, reformismul, naţionalismul, etatismul.

Reforme politice: Abolirea sultanatului (1 noiembrie 1922). Semnarea Tratatului de la Lausanne (24 iulie 1923). Transferarea capitalei la Ankara (13 octombrie 1923). Proclamarea Republicii Turcia (29 octombrie 1923). Abolirea Califatului şi secularizarea statului turc (3 martie 1924). Adoptarea Constituţiei (aprilie 1924). Egalarea în drepturi a femeilor şi bărbaţilor (1926-1934).

Reforme juridice: abolirea legislaţiei musulmane (1924-1937). Adoptarea Codului Civil (1926), Codului penal italian (1926) şi Codului comercial german (1926). Separarea religiei de stat (1928). Laicismul a fost proclamat principiu constituţional (1937).

Reforme sociale: Interzicerea portului tradiţional musulman - fesul, fularul, vălul (1925). Închiderea tekkes, zaviyes (mănăstirilor musulmane) şi a türbelor (30 noiembrie 1925), a ordinelor dervişilor (1925). Suprimarea titlurilor şi privilegiilor (26 noiembrie 1934). Adoptarea sistemelor internaţionale pentru timp, calendar (1926) şi unităţile de măsură (1925-1931). Decretarea zilei de duminică drept zi de odihnă în locul celei de vineri (1935).

Reforme ale educaţiei: închiderea medrese-lor (3 martie 1924). Deschiderea şcolilor laice de diferite nivele şi invitarea specialiştilor din ţările Occidentale pentru elaborarea programelor de învăţământ. Reforma alfabetului sau „Revoluţia semnelor” (1928). Fondarea Institutului de Istorie a turcilor (1929) şi a Societăţii lingvistice (1932). Reforma Universităţilor (31 mai 1933). Interzicerea poligamiei şi recunoaşterea căsătoriei civile şi a divorţului(1927).

Reformele economice: Crearea Băncii Naţionale. Anularea asharului, raţionalizarea şi modernizarea agriculturii; extinderea creditelor acordate de către Banca Agricolă. Crearea fermelor – model de tip european. Crearea cooperativelor. Construirea căilor ferate, a altor căi de transport. Adoptarea „Legii despre susţinerea industriei naţionale”. Adoptarea planurilor de dezvoltare (1933-1937). Lansarea „Programului de industrializare naţională”.

Reformele modernizatoare în Afganistan (1919-1939). Etapele procesului de reformare a Afganistanului: 1. 1919-1929 – transformările radicale ale lui Amanulla-han; 2. 1929 – anularea reformelor lui Amanulla de către Baciai Sakao şi restabilirea relaţiilor şi ordinii tradiţionale; 3. 1929-1933 revenirea la reforme, dar moderate, în perioada guvernării lui Nadir-şah şi Zahir-şah.

Reformele lui Amanulla-han în Afganistan (1919-1939):

Reforme politice: Adoptarea primei Constituţii a Afganistanului (1923). Crearea instituţiilor de stat: Consiliul de Stat, Loia Djirga, guvernul şi ministerele. Reforma administrativă.

Reforme juridice: adoptarea Codului Civil. Specificul Codului civil al Afganistanului.

Reforme economice: înlocuirea prestaţiilor în natură cu impozite pecuniare (în bani). Anularea sistemului de concesiune a perceperii obligaţiilor fiscale. Anularea proprietăţii funciare de tip feudal. Legea despre proprietatea funciară şi vânzarea-cumpărarea pământului (1920). Introducerea impozitului funciar (1920). Anularea privilegiilor fiscale tribale. Unificarea impozitelor (1923). Confiscarea pământurilor clerului. Reforma vamală: anularea taxelor interne. Protecţionismul guvernului „mladoafgan”. Monopolizarea comerţului extern şi intern(parţial). Legea despre susţinerea industriei naţionale. Legea despre shirichete – companii comerciale pe acţiuni. Modernizarea căilor de comunicare şi transport.

Reformele sociale şi ale modului de viaţă: Legea despre căsătorie - anularea calâmului, interzicerea poligamiei şi a levirat-ului (1923). Fixarea vârstei minime pentru căsătorie. Femeile au primit permisiunea de a-şi scoate vălul. Anularea salutului musulman, a portului cealmalei şi a costumului musulman şi introducerea celor de tip occidental. Susţinerea învăţământului şi a educaţiei. Acordarea de burse de stat pentru studii în Occident (începând cu 1921). Crearea şcolilor pentru femei (1920). Obligativitatea susţinerii examenelor pentru clerul musulmani. Reforma calendarului şi a sistemului de măsură şi greutăţi. Transferarea zilei de odihnă de pe vineri pe joi.

Reforma militară: organizarea armatei naţionale a Afganistanului după model occidental. Introducerea serviciului militar obligator de 2-3 ani. Interzicerea răscumpărarea serviciului militar. Introducerea impozitului pentru armată (1928).

Atitudinea societăţii afgane faţă de reformele lui Amanulla. Cauzele eşecului politicii de reforme a şahului Amanulla. Lovitura de stat de la sfârşitul lui 1928 – începutul lui 1929. Firmanul lui Baciai Sakao (18 februarie 1929) despre anularea reformelor lui Amanulla-han. Lovitura de stat din noiembrie 1929. Revenirea la politica reformelor. Caracterul reformelor lui Nadir-şah. Restabilirea drepturilor şi privilegiilor clerului musulman. Restabilirea normelor şariatului. Adoptarea noii Constituţii (1931). Reglementarea sistemului fiscal şi lupta cu birocraţia. Înfiinţarea Băncii Naţionale (1932). Deschiderea primelor şcoli de medicină (1932).

Reformele modernizatoare promovate de Reza Shah în Iran (1925 - 1941).

Reforme politice: Eşecul proiectului de creare a regimului republican. Adoptarea rezoluţiei din 12 decembrie 1925 despre numirea lui Reza Shah – şah al Persiei şi întemeiere unei noi dinastii Pahlavi. Adoptarea numelui Iran pentru fosta Persie (21 mars 1935).

Reformele juridice: adoptarea Codului comercial, Codului Penal (1927) şi Codului Civil(1929).

Reforme economice: crearea Băncii Naţionale (1927). Adoptarea unui şir de legi cu caracter protecţionist. Monopolizarea comerţului extern. Acordarea tarifelor preferenţiale pentru importul de maşini agricole. Susţinerea industriei(textilă şi minieră) Anularea concesionării Anglo-Persian Oil Company(26 novembre 1932). Investirea capitalurilor de stat în construcţia drumurilor, şoselelor şi căilor ferate: proiectele Trans-Iranian Railway (1927).

Reforma armatei. Reorganizarea forţelor armate ale Iranului. Introducerea serviciului militar obligator. Crearea Armatei Naţionale a Iranului. Crearea şcolilor naţionale de ofiţeri.

Reforme ale sistemului de învăţământ şi educaţiei: crearea şcolilor de toate nivelele. Introducerea învăţământului primar obligator şi gratuit. Laicizarea învăţământului şcolar. Crearea sistemului de învăţământ superior: fondarea Universităţii Teheran (1934), a Institutului Pedagogic din Teheran, a colegiului agricol Kerdj. Crearea Academiei de literatură şi limbă (1935).

Reforme sociale: introducerea costumului european (1928), înlocuirea obligatorie a portului colah-ului tradiţional cu pălăria occidentală. Interzicerea portului vălului (1935). Acordarea drepturilor femeilor: accesul la slujbele de stat şi în învăţământ. Anularea privilegiilor şi titlurilor nobiliare. Introducerea numelor de familie.

Trăsăturile comune şi specifice ale reformelor modernizatoare în unele ţări ale Asiei în perioada interbelică. Rezultatele, consecinţele şi importanţa reformelor lui Mustafa Kemal în Turcia, Reza-Şah în Iran, Amanulla-han în Afganistan.  Rolul personalităţilor în promovarea reformelor şi modernizarea sau/şi occidentalizarea  societăţilor musulmane asiatice.

Literatura recomandată: