III. 1. 3. Adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însuşirea unui obiect.

Ex. : Vorba bună mult aduce. (care vorbă ?) ; Omul leneş multe pătimeşte. (care om ?)

CLASIFICARE :

A. După structură,adjectivele sunt :

a. Adjective simple : frumos,urât,rece,cald,alb,verde,curat,murdar etc.

b. Adjective compuse : cumsecade,nou-născut,economico-social,binevoitor etc.

B. După flexiune,determinată de acordul cu substantivul,adjectivele sunt :

1. Adjective variabile - îşi schimbă forma în timpul comunicării. Exemple : Lucrul bun nu se face de azi pe mâine. Lucrurile bune nu se fac de azi pe mâine.

¤ Adjectivele variabile cu două terminaţii şi patru forme flexionare : bun, cald, amar etc. Exemple: om bun, carte bună, oameni buni, cărţi bune.

¤ Adjective variabile cu două terminaţii şi trei forme flexionare : mic,roşu,lung etc. Exemple : copil mic, clasă mică, copii mici, clase mici.

¤ Adjective variabile cu o terminaţie şi două forme flexionare : dulce, verde, subţire etc. Exemple : codru verde, frunză verde, codrii verzi, frunze verzi .

2. Adjective invariabile - nu-şi schimbă forma : cumsecade,ferice,vernil. Exemple : om cumsecade, femeie cumsecade, oameni cumsecade, femei cumsecade.

Observaţie : Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat.

LOCUŢIUNILE ADJECTIVALE

Locuţiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui adjectiv.

Ex. : de treabă (cumsecade) , cu minte (inteligent) , de căpătâi (important) , de nădejde (serios).

Ex. : Era un om de onoare. ( de onoare = cinstit )

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE ADJECTIVULUI

¤ Atribut adjectival : Buturuga mică răstoarnă carul mare. (care buturugă ?, care car ?)

¤ Nume predicativ : Bomboanele sunt dulci. (cum sunt bomboanele ?)

¤ Complement circumstanţial de cauză : De bolnav abia mergea. (din ce cauză abia mergea ?)

¤ Complement circumstanţial de timp : De mici au învăţat munca. (de când au învăţat ?)

¤ Complement circumstanţial de mod : E mai mult lat, decât lung. (cum este ?)

¤ Complement indirect : Din vesel a devenit trist. (din ce ?)

OBSERVAŢII : Unele adjective au forme particulare la plural : complex ( complecşi),fix ( ficşi).

Adjectivele terminate în "iu" fac pluralul cu doi de "i" : viu (vii),propriu (proprii),auriu (aurii),cenuşiu (cenuşii).Când sunt articulate,aşezate deci înaintea substantivului determinat,se scriu cu trei de "i" : propriii copii,viii microbi,auriii struguri,cenuşiii nori.

Gradele de comparaţie ale adjectivului

Gradele de comparaţie exprimă diferite nivele (grade) ale însuşirii exprimate.

A. Gradul pozitiv exprimă însuşirea obişnuită a unui obiect. Ex.: Am văzut o floare frumoasă .

B. Gradul comparativ exprimă însuşirea unui obiect comparată cu aceeaşi însuşire a altui obiect sau cu propria însuşire în împrejurări diferite.

1. Comparativ de superioritate Ex.: Are o floare mai frumoasă . (decât a celuilalt)

2. Comparativ de egalitate Ex. : Am primit o floare la fel de frumoasă. (ca şi colega)

3. Comparativ de inferioritate Ex. : Floarea aceasta este mai puţin frumoasă. (decât a colegei)

C. Gradul superlativ este gradul cel mai înalt sau mai scăzut al însuşirii.

1. Superlativ relativ de superioritate Ex. : Floarea cea mai frumoasă a primit-o mama.

2. Superlativ relativ de inferioritate Ex. : Aceasta mi s-a părut cea mai puţin frumoasă floare.

3. Superlativ absolut Ex. : Am primit o floare foarte frumoasă .

OBS. : Pentru formarea gradului superlativ absolut se folosesc şi unele mijloace mai expresive decât adverbul "foarte".

- Adverbe precum : "tare", "prea": Moşul a avut o viaţă prea agitată .

- Adverbe şi locuţiuni adverbiale legate de adjectiv prin prepoziţia "de": extraordinar, grozav, din calea-afară, nevoie mare.

Ex. : A ajuns într-o situaţie extraordinar de bună .

- Substantive cu valoare adverbială : foc, tun, buştean, bâtă.

Ex. : Adriana părea deşteaptă foc .

- Repetarea adjectivului .

Ex. : A trecut peste o apă mare,mare .

- Lungirea sau repetarea unei vocale sau a unei consoane : Până la capătul drumului distanţa este maare !