2. Complementul indirect

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ , o interjecţie predicativă , un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) , ori un adverb. Arată obiectul caruia i se atribuie sau i se adresează o acţiune , o însuşire , sau o caracteristică.

Răspunde la întrebările : cui ? , pentru cine (ce) ? , de cine (ce) ? , la cine (ce) ? , cu cine (ce) ? , împotriva cui ? , contra cui ? , asupra cui ? , în cine (ce) ? , spre cine (ce) ? , din cine (ce) ? , faţă de cine (ce) ? , dintre cine (ce) ? , despre cine (ce) ?

Complementul indirect se exprimă prin :

1. Substantive comune sau proprii ,în cazurile dativ , acuzativ cu prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale:

pentru,la,de,cu,în,spre,din,întru,dintre,pe,faţă de etc. şi genitiv cu prepoziţiile : asupra,contra,împotriva.

Ex.:S-au adresat colegilor.(colegilor =substantiv comun,caz dativ,raspunde la întrebarea“cui s-au adresat ?”)

Ex. : Se teme de ploaie. (de ploaie = subst.comun,caz acuzativ,precedat de prepoziţia “de” răspunde la

întrebarea “de cine se teme ?”.)

Ex. : Luptăm împotriva nedreptăţilor.(împotriva nedreptăţilor = subst.comun,caz genitiv, precedat de prepoziţia “împotriva”,răspunde la întrebarea “împotriva cui luptăm ?”)

2. Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la acuzativ cu prepoziţiile : de,din,în.

Ex. : Din alb s-a făcut negru. (din alb = adjectiv propriu-zis,precedat de prepoziţia “din” răspunde la

întrebarea “din ce ?”)

3. Adjective pronominale posesive construite cu prepoziţii specifice genitivului.

Ex. : Toţi s-au ridicat împotriva voastră.(împotriva voastră = adjectiv pronominal posesiv,

caz genitiv, precedat de prepoziţia “împotriva”,răspunde la întrebarea “împotriva cui ?”)

4. Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ,acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie.

Ex. : Le-am dat amândorura premii. (amândorura = numeral colectiv,caz D.,răspunde la întrebarea“cui le-am dat ?”)

5. Pronume în cazurile dativ,acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu prepoziţie.

Ex. : Mi-e dor de acela. (de acela = pronume demonstrativ de depărtare,caz Ac.,precedat de prepoziţia “de” , răspunde la întrebarea “de cine mi-e dor ?”)

6. Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile : de,din,la,în,pentru,la modul supin cu prepoziţia de şi la modul gerunziu.

Ex. : Se gândeşte a te căuta. (a căuta = verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “la ce se gândeşte ?”)

Ex. : S-a săturat de aşteptat. (de aşeptat = verb la modul supin,răspunde la întrebarea “de ce s-a săturat ?”)

Ex. : S-a plictisit învăţând. ( învăţând = verb la modul gerunziu,răspunde la întrebarea “de ce s-a plictisit ?”)

Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent,dar poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă.

Ex. : Spune dirigintelui cele întâmplate.(dirigintelui = subst.comun,caz D.,răspunde la întrebarea“cui spune ?”, este aşezat în imediata apropiere a termenului regent,în cazul nostru verbul “spune”, succedându-i)

Ex. : Băiatului să-i dai premiul întâi.(băiatului = subst.comun,caz D.,răspunde la întrebarea “cui să-i dai premiul întâi ?”,precede verbul “să dai”)

Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după (înaintea) verbului determinat.

Se despart prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare cu excepţia lui“şi”,”ori”,”sau”,”şi cu”

nerepetate.

Ex. : Le-am dat mamei,lui tata şi Mariei câte un cadou.(cui le-am dat ?)