Partea a III-a – gramatica

GRAMATICA este ştiinţa care studiază totalitatea regulilor referitoare la forma cuvintelor şi la modificările ei în vorbire şi a celor referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

Gramatica are două părţi : morfologia şi sintaxa.

MORFOLOGIA este partea gramaticii care studiază regulile referitoare la forma cuvintelor şi modificările ei în vorbire. Se ocupă cu studiul părţilor de vorbire.

Părţile de vorbire se clasifică în :

I. PĂRŢI DE VORBIRE FLEXIBILE (ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE)

A. Substantivul d. Pronumele

B. Articolul E. Numeralul

C. Adjectivul F. Verbul

II. PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE (NU ÎŞI SCHIMBĂ FORMA ÎN VORBIRE)

A. Adverbul C. Conjuncţia

B. Prepoziţia D. Interjecţia

SINTAXA este partea gramaticii care studiază regulile îmbinării cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în fraze.

Sintaxa are două părţi :

I. SINTAXA PROPOZIŢIEI ,care studiază regulile referitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii. Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie.

Părţile de propoziţie se clasifică în :

1. PĂRŢI PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE

A. Subiectul b. Predicatul

2. PĂRŢI SECUNDARE DE PROPOZIŢIE

A. Atributul

B. Complementul

II. SINTAXA FRAZEI , care studiază regulile îmbinării propoziţiilor în fraze. Se ocupă cu studiul propoziţiilor din frază. Propoziţiile pot fi :

1. Propoziţii principale

2. Propoziţii secundare (subordonate)

Legătura dintre morfologie şi sintaxă

Cele două părţi ale gramaticii se află într-o strânsă legătură manifestată sub următoarele aspecte :

¤ părţile de vorbire devin părţi de propoziţie numai atunci când sunt introduse într-o propoziţie,unde intră în relaţie cu alte părţi ale acesteia.

¤ sintaxa se foloseşte de modificările formei cuvintelor pentru a le îmbina între ele.

¤ felul părţilor de propoziţie se recunoaşte după partea de vorbire pe care o determină şi ele se exprimă prin părţi de vorbire.

¤ clasificarea unora dintre părţile de propoziţie (ex. atributul) se face în funcţie de partea de vorbire prin care sunt exprimate.

¤ morfologia influenţează sintaxa în situaţia subiectului inclus şi se serveşte de sintaxă atunci când flexiunea se realizează prin mijloace analitice (îmbinări de cuvinte).

Există şi unele părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică. Exemple :

- Substantivul şi pronumele în cazul vocativ.

- Articolele

- Prepoziţiile

- Conjuncţiile

- Unele adverbe (de negaţie,de întărire,comparative)

- Unele interjecţii

Unele dintre acestea ajută la exprimarea raporturilor sintactice din propoziţie sau frază.

III. 1. Morfologia - părţi de vorbire flexibile

III. 1. 1. Substantivul

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă obiecte :

 lucruri : carte,bancă,masă,furculiţă,casă,perete etc.

 fenomene ale naturii : zăpadă,vânt,grindină,ger,uragan etc.

 fiinţe : om,urs,profesor,inginer,bunic,mamă,soră etc.

 relaţii umane : iubire,ură,prietenie,ajutorare,duşmănie etc.

 stări sufleteşti sau sentimente : bucurie,tristeţe,milă etc.

CLASIFICARE :

După formă substantivele sunt de două feluri :

a. Substantive simple : om,animal,carte,coleg,soldat,prieten,vecin,vulpe etc.

b. Substantive compuse : nou-născut,bunăvoie,untdelemn,Cluj-Napoca etc.

După conţinut substantivele sunt :

1. Substantive comune (exprimă obiecte de acelaşi fel) :

mazăre,bob,copil,elev,profesor,floarea soarelui,untdelemn etc.

b. Substantive proprii (exprimă anumite obiecte pentru a le deosebi de altele) : Dumitru , Irina , Satu-Mare , Franţa , Carpaţi , Marea Neagră etc.

Indiferent de locul pe care îl ocupă în comunicare substantivele proprii se scriu cu literă iniţială mare.

Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui substantiv.

Exemple : părere de bine (bucurie), punct de vedere (opinie), aducere-aminte (amintire).

Locuţiunile substantivale se comportă ca şi un substantiv,adică îşi pot schimba forma după număr şi caz,se pot articula şi au funcţii sintactice specifice substantivului.

Exemplu : Punctul de vedere expus a fost considerat cel mai bun.

Punctul de vedere = locuţiune substantivală,gen neutru,numărul singular,caz N.,

articulată cu art. hotărât "l", are funcţie sintactică de subiect.(cine a fost considerat cel mai bun ?)