
- •Limba română
- •Prof. Florin Popa partea I - vocabularul
- •Mijloace de îmbogăţire a vocabularului
- •Partea a II-a – fonetica
- •Partea a III-a – gramatica
- •A. Substantivul d. Pronumele
- •A. Subiectul b. Predicatul
- •Legătura dintre morfologie şi sintaxă
- •III. 1. Morfologia - părţi de vorbire flexibile
- •III. 1. 1. Substantivul
- •Genurile substantivelor
- •Numărul substantivelor
- •Cazuri speciale
- •Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivelor
- •Schimbarea valorii gramaticale
- •Valorile stilistice ale substantivului
- •III. 1. 2. Articolul
- •Felurile articolului
- •III. 1. 3. Adjectivul
- •Gradele de comparaţie ale adjectivului
- •Adjective fără grade de comparaţie
- •Valorile stilistice ale adjectivului
- •III. 1. 4. Numeralul
- •Valorile numeralului
- •III. 1. 5. Pronumele
- •Pronumele cu forme personale
- •Funcţii sintactice
- •III. 1. 6. Verbul
- •Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă :
- •Clasificarea verbelor
- •Diatezele verbului
- •Modurile verbelor
- •Valorile stilistice ale verbului :
- •Părţi de vorbire neflexibile
- •III. 1. 7. Adverbul
- •Ortografia adverbelor
- •III. 1. 8. Prepoziţia
- •Ex. : Ei mergeau către sud. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"]. Clasificarea prepoziţiilor
- •Locuţiuni prepoziţionale
- •III. 1. 9. Conjuncţia
- •Locuţiunile conjuncţionale
- •Clasificarea conjuncţiilor
- •III. 1. 10. Interjecţia
- •Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă :
- •III. 2. Sintaxa
- •III. 2. 1. Sintaxa propoziţiei
- •III. 2. 1. 1. Predicatul
- •III. 2. 1. 2. Subiectul
- •III. 2. 1. 3. Atributul
- •III. 2. 1. 4. Complementul
- •2. Complementul indirect
- •3. Complementul de agent
- •Trecând verbul la diateza activă , complementul de agent devine subiect,iar subiectul complement direct.
- •Ex. : De tine a fost adusă scrisoarea ?
- •7. Complementul circumstanţial de cauză
- •Complementul circumstanţial de scop
- •III. 2. 2. Sintaxa frazei
- •Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
- •Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate
- •Legătura dintre cele două părţi ale sintaxei
- •Expansiunea şi contragerea
- •Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate , primele pot fi transformate în propoziţii subordonate , iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare.
- •Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune.
- •Propoziţia subordonată subiectivă ( sb ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente.
- •Punctuaţia
- •Incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. 1/
- •Virgulă de propoziţia regentă.
- •Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă (cv) indică
- •În orice situaţie , ea se desparte prin virgulă de regentă.
- •Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă (cns) determină un verb , un adjectiv , un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă.
Partea a II-a – fonetica
FONETICA este o ramură a lingvisticii care studiază sunetele vorbirii.
SUNETUL este cea mai mică unitate sonoră a unei limbi , având funcţia de a alcătui şi a deosebi între ele cuvintele sau formele gramaticale ale unui cuvânt.
Exemplu : ALBASTRU - cuvânt format din opt sunete ; DURERE - cuvânt format din şase sunete.
LITERA este un semn grafic prin care este notat un sunet.
ALFABETUL este totalitatea sunetelor ( literelor ) unei limbi.
Alfabetul limbii române cuprinde douăzeci şi şapte de sunete şi douăzeci şi opt de litere (sunetului "î" corespunzându-i două litere "î" şi "â").
CONSOANELE sunt sunete care se rostesc cu ajutorul unor vocale.
Ex. : b,c,d,f,g,h,j,k,l,m,n,p,r,s,ş,t,ţ,v,x,z.
VOCALELE sunt sunete care se rostesc fără ajutorul altor sunete.
Ex. : a,ă,â,i,î,e,o,u.
În scrierea cuvintelor străine sau împrumutate din alte limbi se folosesc litere specifice limbilor respective : w (Will,watt) ,q (Quatar,qintal) , y (New York,lady)
În general fiecărui sunet îi corespunde o literă : dulap (cinci sunete,cinci litere).
EXCEPTII !
Aceeaşi literă poate nota sunete diferite : carte,garoafă,cretă,gard. În aceste exemple literele "c" şi "g" corespund unui sunet. În situaţia în care sunt urmate de "e" şi "i" literele "c" şi "g" redau un alt grup de sunete : cerb,cinema, genune,giroscop (numărul literelor este egal cu cel al sunetelor).
Două sau trei litere alăturate pot reda un singur sunet : chitară (ch,i,t,a,r,ă) ; gherghef (gh,e,r,gh,e,f) ; unchi (u,n,chi).
O literă poate reprezenta două sunete : x - cs (xilofon,prefix) şi gz (examen,exerciţiu)
Acelaşi sunet poate fi notat prin litere diferite : învăţător,înalt,avânt,gând (î,â) ; carne,carosabil, kaliu,kilogram (c,k) ; vitrină,vulpe,Weber,watt (v,w) ; iarbă, yancheu (i,y).
DIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi o semivocală care se rostesc în aceeaşi silabă.
Ex. : seară,iepure,iarbă,două,noroi,mâine,toamnă,iute,uimit,trei,cadou,grâu,ferestrău etc.
TRIFTONGUL este grupul de litere alăturate format dintr-o vocală şi două semivocale care se rostesc în aceeaşi silabă.
Exemple : lăcrimioară,franţuzoaică,leoarcă,şleau,veneai,suiau,trăiai etc.
HIATUL este format din două vocale care se rostesc în silabe diferite.
Exemple : fiinţă,avion,idee,aerian,carieră,aurifer, continuu etc.
SILABA este o vocală sau un grup de sunete cuprinzând o vocală care se pronunţă cu un singur efort respirator.
REGULILE DE DESPĂRŢIRE A CUVINTELOR ÎN SILABE
1. Când o consoană se află între două vocale,despărţirea se face înaintea consoanei. Exemple : mo-no-ton, pe-re-che, ca-te-tă, ro-mâ-nă, dă-ră-ba-nă etc.
2. Două consoane alăturate aflate între două vocale,trec în silabe diferite. Exemple: har-tă, cas-tor, pen-dul, ves-ti-ar, mon-tan etc.
Despărţirea se face înaintea celor două consoane dacă a doua este "l" sau "r".
Exemple : pa-tru, ta-blou, pia-tră, tri-plu, ti-gru etc.
3. Dacă există trei sau mai multe consoane alăturate între două vocale despărţirea se face după prima consoană.
Exemple : con-tract, con-struc-tor, as-tral, mân-dru, cas-tron etc.
EXCEPŢIE : În cazul grupurilor "lpt","mpt","ncş","nct","ncţ","ndv","rct","rtf" şi "stm" despărţirea se face între consoanele a doua şi a treia.
Exemple : sculp-tor, simp-tom, linc-şi, punc-ţie, punc-taj, sand-vici, arc-tic, jert-fă, ast-ma-tic.
4. Două vocale alăturate trec în silabe diferite (formând un hiat).Exemple : a-er, a-u-tor, a-si-du-u, a-vi-on, a-le-e etc.
5. În cazul cuvintelor compuse sau a celor derivate cu prefixe se ţine seama de elementele componente.
Exemple : drept-unghi, de-spre, in-ac-tiv, sub-ac-va-tic, etc.