Virgulă de propoziţia regentă.

Ex. : Învaţă la tinereţe ¹/, ca să ştii la bătrâneţe. ²/ P₁ = PP (conţine mesajul important al frazei) ;

P₂ = CS (“cu ce scop să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” – propoziţia nu are un scop bine definit, acţiunea ei neavând un timp bine definit.)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ CONDIŢIONALĂ (CŢ) arată condiţia necesară realizării acţiunii din regentă.

Răspunde la întrebările : cu ce condiţie ? , în ce condiţie ?

Ex. : Dacă vrei ¹/, să reuşeşti la examen ²/, învaţă.³/ P₁ = CŢ (“cu ce condiţie să înveţi ?” – determină verbul “învaţă” din P₃ , care îi este regentă.) ; P₂ = CD ( “ce vrei ?” – determină verbul “vrei” din P₁ , care îi este regentă.) ; P₃ = PP

Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : dacă , de , să .

Ex. : Să fie cald patul ¹/, mâncarea poate fi rece. ²/ P₁ = CŢ (“cu ce condiţie poate fi mâncarea rece ?”- determină adverbul “poate”) ; P₂ = PP

 Locuţiunea conjuncţională subordonatoare în caz că .

Ex. : În caz că toţi ar chiuli ¹ / , nimeni n-ar munci. ² / P₁ = CŢ (“cu ce condiţie n-ar munci nimeni ?”- determină verbul “n-ar munci” din P₂ , care îi este regentă.) ; P₂ = PP

 Adverbul relativ când .

Ex. : Când ar fi numai un câine ¹ / , toţi i-ar fi stăpâni. ² / P₁ = CŢ (“cu ce condiţie i-ar fi toţi stăpâni ?”

- determină predicatul nominal “ar fi stăpâni” din P₂) ; P₂ = PP

În exemplul de mai sus nu se pune întrebarea “când i-ar fi toţi stăpâni ?”, care ar indica că avem o subordonată circumstanţială de timp. În acest caz adverbul relativ “când” se poate înlocui cu conjuncţia subordonatoare “dacă”, exprimându-se o condiţie.

Uneori în regentă apare adverbul corelativ “atunci”.

Ex. : Dacă te iei după gura lumii ¹/, atunci ajungi la sapă de lemn. ²/ P₁ = CŢ ( “cu ce condiţie ajungi la sapă de lemn ?”) ; P₂ = PP (conţine adverbul corelativ “atunci”)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională se izolează prin virgulă de regentă , indiferent dacă se află înaintea sau înapoia acesteia.

- Dacă este intercalată în regentă , se izolează prin virgule de aceasta.

Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă (cv) indică

o împrejurare care ar putea împiedica realizarea acţiunii din regentă , dar nu o împiedică.

Răspunde la întrebarea : în ciuda cărui fapt ?

Ex. : Cu toate că era orb ,¹/ găsise Brăila. ²/ P₁ = CV (“în ciuda cărui fapt găsise Brăila ?”) ; P₂ = PP

Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : deşi , că , dacă , de , să .

Ex. : Deşi era cald ¹/, ea tremura de frig.²/ P₁ = CV (“în ciuda cărui fapt tremura de frig ?”) ; P₂ = PP

 Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : chiar dacă , chiar de , chiar să , măcar că , măcar să , măcar de , cu toate că , chit că , fie că .

Ex. : Cu toate că era bolnav , ¹/ s-a prezentat la şcoală. ² / P₁ = CV (“în ciuda cărui fapt s-a prezentat la şcoală ?”) ; P₂ = PP

 Adverbe relative sau nehotărâte : cât , oricum , oricât .

Ex. : Oricât de înalt ar fi copacul , ¹ / frunzele tot cad pe pământ. ²/ P₁ = CV (“în ciuda cărui fapt cad frunzele ?”) ; P₂ = PP

 Pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte : orice , oricât(ă) .

Ex. : Orice ai spune , ¹ / tot voi cumpăra mobila. ²/ P₁ = CV ( “în ciuda cărui fapt voi cumpăra ?”) P₂ = PP

Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ : şi tot , tot , totuşi .

Ex. : Cu toate că muncise toată noaptea, ¹/ tot nu era obosit. ²/ P₁ = CV (“în ciuda cărui fapt nu era obosit ?”) ; P₂ = PP ( conţine corelativul “tot”)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă poate sta înainea regentei , intercalată în regentă sau după regentă.