III. 2. 1. 4. Complementul

Complementul este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ , un adjectiv ( locuţiune adjectivală ) , un adverb sau o interjecţie şi arată cine suferă o acţiune , cui i se atribuie o acţiune , o stare sau o însuşire , de cine este săvârşită o acţiune pasivă,în ce împrejurare se săvârşeşte o acţiune sau există o însuşire.

1. C

   Complementul direct este partea secundară a propoziţiei care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ şi o interjecţie predicativă. Indică obiectul asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea verbului sau care este rezultatul ei.

   OMPLEMENTUL DIRECT

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : pe cine ? , ce ?

Complementul direct se exprimă prin :

1. Un substantiv comun sau propriu în cazul Ac. fără prepoziţie sau cu prepoziţia "pe".

Ex. : Am citit romanul. (ce am citit ?) ; Ex. : L-am întâlnit pe Vasile. (pe cine am întâlnit ?)

2. Prin nouă din cele zece feluri de pronume (cu excepţia pronumelui de întărire)

Ex. : Pe el l-a felicitat. ( pe cine a felicitat ? - "pe el" = pronume personal,caz Ac.)

Pe cine cauţi ? ["pe cine" (ţine locul persoanei căutate în propoziţia interogativă) = pronume interogativ,caz Ac.]

3. Numeral cardinal propriu-zis,colectiv,fracţionar şi ordinal.

Ex. : Pe cei doi ( pe amândoi , pe al doilea ) i(l)-am văzut la muzeu. (pe cine am văzut ?)

Ex. : Luăm o doime dintr-un întreg. (ce luăm ?)

4. Verb la infinitiv,supin şi gerunziu.

Ex. : Nu ştie a srie .( ce nu ştie ? - "a scrie"= verb la infinitiv ) Ex. : N-a terminat de învăţat. ( ce n-a terminat ? - "de învăţat" = verb la supin) Ex. : Am auzit cântând. (ce am auzit ? - "cântând" = verb la gerunziu)

5. Interjecţie Ex. : Am auzit trosc ! (ce am auzit ?)

OBSERVAŢIE : Complementul direct se construieşte cu prepoziţia “pe” în următoarele situaţii :

 Când este exprimat prin nume proprii de persoane sau animale ori prin nume comune de persoane identificate de vorbitori.

Ex. : Cheamă-l pe Ionel. (pe cine ?) ; Cheamă-l pe prieten. (pe cine ?)

 Când este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive ,prin pronume posesive, demonstrative,nehotărâte negative care ţin locul numelor de persoană sau prin pronume interogative şi relative,cu excepţia pronumelui “ce”.

Ex. : Pe el ( pe dumnealui , pe al tău , pe acesta , pe fiecare ) l-a felicitat profesorul. (pe cine ?)

Ex. : Se lăuda pe sine . (pe cine ?) ; Să nu crezi pe nici unul . (pe cine ?)

 Când este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise , colective sau ordinale precedate sau nu de articole demonstrative adjectivale.

Ex. : L-am felicitat pe cel de-al treilea . (pe cine ?) ; Le-am lăudat pe amândouă . (pe cine ?)

 Când este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articolul demonstrativ.(adj.)

Ex. : L-am strigat pe cel mare . (pe cine ?)

Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată de acuzativ a pronumelui personal.

Complementul direct reluat – când forma neaccentuată apare după complementul direct.

Ex. : Pe Vasile l-a criticat diriginta. (“Pe Vasile” = complement direct reluat prin pronumele personal forma neaccentuată “l – “.) (pe cine ?)

Complementul direct anticipat – când forma neaccentuată a pronumelui personal apare înaintea complementului direct.

Ex. : L-am văzut pe Vasile la stadion. (pe cine ?) (Pronumele personal forma neaccentuată “l-“ este aşezat înaintea complementului direct “pe Vasile” şi anticipează persoana pe care am văzut-o)

Complementul direct nu se desparte prin virgulă de termenul regent dacă este aşezat imediat lângă acesta.

Ex. : I-am dat un creion . (ce i-am dat ?)

Două complemente directe coordonate prin juxtapunere sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare , cu excepţia lui şi , ori , sau şi cu nerepetate , se despart prin virgulă.

Ex. : N-a cumpărat nici cărţi , nici caiete . (ce n-a cumpărat ?)