III. 1. 10. Interjecţia

Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă :

- o stare sufletească : of , vai , aoleu , aş .

- o poruncă : hai , haide , nani , marş , stop , na .

- imită sunete sau zgomote din nautră ( cuvinte imitative sau onomatopee ) : ga-ga , cucurigu , piu ! piu ! , cirip - cirip , bâlbâdâc , trosc .

- exprimă un mod de adresare : măi , mă , bre , fă .

- Unele intrejecţii se folosesc pentru a atrage atenţia unei persoane asupra unui fapt :iată,iacă,ia.

FUNCŢIILE SINTACTICE :

¤ Predicat : "Hai la maica să te joace !" ( G.Coşbuc) (ce să facă ?)

¤ Nume predicativ : E vai de turma fără păstori !(formează predicatul nominal împreună cu "a fi")

¤ Complement circumstanţial de mod : Copilul mergea boca,boca . (în ce mod mergea ?)

¤ Complement direct : Am auzit : trosc,trosc ! (ce am auzit ?)

¤ Atribut : Din frunziş se auzeau trilurile păsărilor : cirip-cirip ! (care triluri ?)

¤ Subiect : Din iarbă se auzea : fâş,fâş ! ("se auzea" =verb impersonal,"fâş,fâş"=subiect)

PUNCTUAŢIA :

Interjecţia se izolează prin virgulă de restul propoziţiei.

Se pune semnul exclamării la sfârşitul propoziţiei.

III. 2. Sintaxa

Sintaxa este partea gramaticii care se ocupă cu îmbinarea cuvintelor în propoziţii

( sintaxa propoziţiei ) şi a propoziţiilor în fraze ( sintaxa frazei ) .

OBSERVAŢIE : Elementele constitutive (cele care alcătuiesc) ale propoziţiei sunt : predicatul,subiectul,atributul şi complementul.Cea mai simplă propoziţie conţine în mod obligatoriu un predicat.

Există însă şi propoziţii simple formate dintr-un adverb de afirmaţie sau negaţie , care constituie răspunsuri la întrebări.

Ex. : - Ai adus cartea cea nouă ?

- Da.

"Da." = propoziţie simplă neanalizabilă.

- Între propoziţii se stabilesc raporturi de coordonare (de egalitate) şi raporturi de subordonare (de determinare).

Ex. : Gândeşte întâi ¹/ şi apoi vorbeşte. ²/ - raport de coordonare P1 = PP , P2 = PP .

Ex. : Cine umblă pe toate drumurile ¹/ nu ajunge nicăieri. ²/ - raport de subordonare P1 = SB ,P2 =PP.

III. 2. 1. Sintaxa propoziţiei

Propoziţia este comunicarea realizată cu ajutorul unui singur predicat.

CLASIFICARE :

1. După structură :

a) Propoziţii simple - alcătuite numai din părţi principale de propoziţie.

OBSERVAŢIE : În categoria propoziţiilor simple intră şi propoziţiile care,pe lângă subiect şi

predicat, conţin şi alte cuvinte, dar fără funcţie sintactică : substantive în cazul vocativ, unele adverbe sau interjecţii.

Ex. : Ei,s-a supărat bunica. (interjecţie + PV + S)

Dani,tu ai scris ? (subst. la vocativ + S + PV)

b) Propoziţii dezvoltate - conţin pe lângă părţi principale de propoziţie şi părţi secundare.

Ex. : Fata cea mică a bătrânei venea foarte rar acasă. ( S + A + A + PV + C + C )

2. După forma verbului care îndeplineşte funcţia de predicat :

a) Propoziţii afirmative

Ex. : Marcel vine cu trenul.

b) Propoziţii negative

Ex. : Marcel nu vine cu trenul.

OBSERVAŢII : Caracterul negativ al unei propoziţii este dat de negaţia "nu" (uneori întărită de adverbul "nici") aşezată în faţa predicatului.

ATENŢIE ! : Dacă negaţia se află în faţa unei alte părţi de propoziţie,propoziţia nu este negativă !

3. După scopul comunicării,propoziţiile sunt :

a) Propoziţii enunţiative - comunică o constatare.

Ex. : Marcel vine cu trenul. (propoziţie enunţiativă propriu-zisă) Ex. : Marcel ar veni cu trenul. (propoziţie enunţiativă optativă) Ex. : Vino cu trenul ! (propoziţie enunţiativă imperativă)

b) Propoziţii interogative - formulează o întrebare. Ex. : Vine Marcel cu trenul ?

OBSERVAŢIE : Atât propoziţiile enunţiative,cât şi cele interogative,pot exprima o stare sufletească.

Având o intonaţie exclamativă,ele se numesc propoziţii exclamative .

Ex. : "Cât de fumoasă te-ai gătit,

Naturo,tu ! " (propoziţie enunţiativă exclamativă)

Ex. : Îţi sunt zilele numărate,ai ? ! (propoziţie interogativă exclamativă)

4. După înţeles,propoziţiile sunt :

a) Propoziţii principale - au înţeles de sine stătător.

Ex. : A sosit de la Bucureşti aseară.

b) Propoziţii secundare (subordonate) - depind de o altă propoziţie (regentă).

Ex. : Cel pe care îl aşteptai ¹/ a sosit de la Bucureşti aseară. ²/ P1 = SB (cine a sosit ?) ; P2 = PP

OBSERVAŢII : Propoziţia care determină o propoziţie secundară se numeşte propoziţie regentă.

Pot fi propoziţii regente atât propoziţiile principale,cât şi propoziţiile secundare (subordonate).

Ex. : Cel ce este rănit ¹/ va fi dus la spital. ²/ (cine va fi dus la spital ? - deoarece adresăm întrebarea lui P₂

pentru a răspunde cu P₁,spunem că P₂ este regenta lui P₁) P₁ = SB , P₂ = PP.

Ex. : Spune-mi ¹/ cu cine te însoţeşti ²/ ca să-ţi spun ³/ cine eşti. ⁴/

P₁ = PP - regentă pentru P₂ = CD (ce să-mi spui ?) şi regentă pentru P₃ = CS (cu ce scop să-mi spui ?)

P₃ este regentă pentru P₄ = CD (ce să-ţi spun ?)

În propoziţiile regente există câte un cuvânt pe care îl determină propoziţia secundară ; acest termen impune felul subordonatei.

Ex. : Ştie el ¹/ unde doarme vulpea. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CD (determină verbul tranzitiv "ştie"-ce ştie ?)

Ex. : Sare peste şanţul ¹/ care era adânc. ²/ P₁ = PP ; P₂ = AT (determină subst."şanţul"-care şanţ ?)

Ex. : Trebuie ¹/ să plece în zori. ²/ P₁ = PP ; P₂ = SB (determină verbul impersonal "trebuie"-ce trebuie ?)

Ex. : Fii ¹/ după cum te arată chipul. ²/ P₁ = PP ; P₂ = PR (determină verbul copulativ "fii")

În cadrul clasificării propoziţiilor după structură există şi propoziţii neanalizabile (alcătuite din interjecţii

sau adverbe de afirmaţie şi negaţie) şi analizabile (simple şi dezvoltate).

Ex. : - Ai văzut piesa de teatru ? (propoziţie analizabilă,dezvoltată)

- Da. (propoziţie neanalizabilă)