N

Fig.1.17. Curba randamentului transformatorului.

ecesitatea valorii _max =0,5 este justificată prin faptul că transformatorul nu funcţionează permanent în sarcină nominală. În practică sarcina reală a transformatorului este întotdeauna mai mică decât cea nominală. Deci transformatorul va funcţiona cu valoarea randamentului apropiată de cea maximă.

2. Cercetarea transformatorului monofazat

(Aplicaţia T-1)

2.1. Scopul aplicaţiei: cercetarea însuşirilor transformatorului monofazat la funcţionarea în regim: de mers în gol, scurtcircuit şi în sarcină.

2.2. Programul aplicaţiei:

• Se înscriu datele indicate în plăcuţa indicatoare: curenţii primari şi secundari nominali, secţiunea transversală a jugului şi a coloanei miezului feromagnetic.

• Se asamblează schema (fig.2.1) pentru a realiza cercetarea transformatorului.

Schema permite de a realiza încercarea transformatorului în regimurile indicate anterior. Reglarea tensiunii de alimentare a transformatorului de încercat este realizată prin intermediul transformatorului TV1. Bobinele de curent a wattmetrului şi ampermetrul sunt introduse în circuitul înfăşurării secundare a transformatorului de curent TA, astfel fiind majorat diapazonul de măsurare a curentului şi a puterii.

Raportul de transformare K al transformatorului de curent poate fi determinat prin împărţirea cifrei corespunzătoare prizei alese la 5. Ieşirile înfăşurării primare ale transformatorului de curent sunt semnificate cu L1 şi L2, cele secundare – cu I1 şi I2. În înfăşurarea secundară a acestui transformator se introduc în serie ampermetrul şi bobina de curent a wattmetrului.

V

aloarea curentului primar al transformatorului poate fi determinată după formula: I₁=KI_div , unde I_div – este mărimea curentului măsurată în diviziuni, iar K_I – raportul de transformare al transformatorului de curent.

Mărimea puterii consumate de înfăşurarea primară a transformatorului se determină cu formula: P₁=C_W P_div , unde C_W este valoarea diviziunii vatmetrului, care se calculează cu formula: unde U_W este limita scării voltmetrului, I_W – limita scării ampermetrului, P_div – numărul de diviziuni indicate de aparat.

Î

Fig.2.1. Schema de încercare a transformatorului

nscrierile în tabel se recomandă a fi făcute în diviziuni fiind atrasă atenţia la mărimea raportului de transformare pentru fiecare măsurare. Datele fixate se înscriu în tabelul 1.

• Determinarea numărului de spire ale înfăşurărilor este realizată prin intermediul unei bobine auxiliare cu numărul de spire W_aux=30.

La bornele bobinei auxiliare este conectat voltmetrul PV3. Închizând QF1, primarul transformatorului este alimentat. Tensiunea nominală la bornele primarului este obţinută cu ajutorul transformatorului TV1. În continuare sunt măsurate tensiunile înfăşurării secundare U2 şi ale bobinei auxiliare U_aux. După realizarea măsurărilor, transformatorul este deconectat de la reţea.

Numărul de spire al primarului şi secundarului sunt calculate conform formulei:

; ;

Raportul de transformare se determină cu expresia : .

Rezultatele experimentale obţinute prin calcule se înregistrează în tabelul 1.