• Analiza cantitativă şi calitativă, a realităţii şi rolurilor de gen, respectiv, a modelelor şi valorilor de gen surprinse şi promovate de presă;

• Identificarea factorilor care cauzează abordări dezechilibrate în produsele mediatice din Republica Moldova;

• Analiza comparativă a publicaţiilor naţionale şi a celor locale din perspectiva abordării problematicii gender;

• Elaborarea recomandărilor pentru revizuirea demersului jurnalistic şi pentru îmbunătăţirea situaţiei privind dimensiunea de gen în discursurile mediatice.

Întru atingerea sarcinilor propuse s-a recurs la analiza produsului jurnalistic privind volumul, genul, procedeele de abordare a subiectelor pe teme feminine, tonalitatea, limbajul utilizat etc.

Procesul propriu-zis de monitorizare al publicaţiilor „Săptămâna”, „Jurnal de Chişinău”, „Unghiul” şi „Ora locală” s-a bazat pe câteva criterii, care au fost aplicate în timpul studiului asupra fiecăreia dintre ele:

• în ce măsură a fost prezentă prestaţia feminină în spaţiul acestor publicaţii;

• care este imaginea care se desprinde din discursurile jurnalistice privind rolul şi importanţa femeii în societate;

• care este contextul în care este prezentată femeia, tipajul acesteia;

• care sunt genurile jurnalistice în care este, de obicei, încadrată;

• care a fost imaginea-foto a femeilor în publicaţiile respective.

Acest demers presupune şi încurajarea mass-media, şi industriei informaţionale, care împărtăşesc principiul libertăţii de expresie, să adopte ulterior sau să elaboreze coduri de conduită, recomandări profesionale, regulamente deontologice şi alte instrumente care să conducă la eradicarea stereotipurilor, clişeelor de gen şi a mesajelor tradiţionale, precum şi la promovarea valorilor de gen şi a egalităţii de şanse dintre bărbaţi şi femei.

Suportul metodologic al studiului. În investigaţiile efectuate, autorul prezentului studiu a apelat, în special, la metoda analitică de cercetare, drept o metodă ştiinţifică generală, care i-a permis să dezvăluie trăsăturile esenţiale ale fenomenului studiat, precum şi anumite tendinţe existente în prezent, în presa naţională şi cea locală. În realizarea acestui deziderat a fost utilizată cercetarea calitativă a tuturor materialelor în care s-a observat prezenţa femeii, fiind utilizate metode ca: analiza, sistematizarea, sinteza, precum şi comparaţia dintre rezultatele obţinute. Au fost utilizate, de asemenea, metode cantitative de cercetare, care au permis structurarea datelor obţinute şi realizarea unor grafice reprezentative pentru investigaţia temei examinate.

Gradul de studiere a temei investigate. Problematica gender a fost abordată în numeroase lucrări ale cercetătorilor din Occident. Aceştia au elaborat studii complexe referitor la egalitatea genurilor în societate, referitor la rolul mass mediei în promovarea unor modele sociale, standarte şi valori şi, în particular, privitor la discursul mediatic vizavi de imaginea femeii în societate. Printre acestea putem menţiona studiul lui Liesbet van Zoonen, “Feminist Media Studies”(1994) şi cel al lui Anthony J. Cortese, „Provocateur. Images of Women and Minorities in Advertising” (2008). Referiri la imaginea femeii în presă găsim şi la Gilles Lipovetsky – “La troisième femme. Permanence et Revolution de feminine” (1997) ş.a.

O serie de cercetări în domeniul egalităţii dintre genuri au fost realizate şi în România, cum ar fi: “Gen şi reprezentare socială” de Bulai Ana şi Irina Stănciugelu (2004), “Lexicon feminist” de Otilia Dragomir şi Mihaela Miroiu (2002) ş.a.

O cercetare relevantă în acest domeniu publică, în 2002, Daniela Rovenţa-Frumuşani, cu titlul „Identitatea feminină şi discursul mediatic în România postmodernă”. Raportul Naţional privind egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi, realizat în România, în martie 2002, este, la fel, deosebit de important în abordarea problematicii gender.

Toate aceste lucrări conţin compartimente valoroase care ţin de mass media şi modul în care acestea reflectă problemele expuse.

În Republica Moldova există, însă, foarte puţine studii care s-au axat pe abordarea problemei în cauză; care să monitorizeze felul în care mass-media reflectă rolurile de gen şi, în special, imaginea femeilor. Abia în ultimii ani au fost întreprinse câteva încercări de interpretare a unor aspecte particulare a acestei teme. O cercetare relevantă face în 2007 Loretta Handrabura în lucrarea sa “Gen şi Mass Media. Pentru o presă sensibilă la gen.”. Un alt studiu de gen face un grup de analişti autohtoni, sub coordonarea Mariei Saharnean, în acelaşi an, întitulat “Imaginea femeii şi a bărbatului în presa scrisă”.

Unele aspecte relevante ale temei în cauză şi-au găsit reflectare în culegeri şi reviste ştiinţifice, cum ar fi microstudiul aceleiaşi Loretta Handrabura -„Stereotipuri de gen în mass-media”, din Revistă de teorie şi practică educaţională “Didactica Pro”.

Analizând lucrările, publicate până în prezent, am constatat insuficienţa cercetărilor calitative şi cantitative ale mass-mediei din perspectiva abordării problematicii gender. În studiile de ordin general problema în cauză este tratată doar tangenţial, iar în lucrările speciale sunt elucidate doar unele aspecte ale problemei care ne preocupă. Vom remarca, îndeosebi, faptul că în afara atenţiei specialiştilor au fost lăsate unele aspecte importante ale acestui subiect, cum ar fi, analiza presei locale, care nu a fost monitorizată, din această perspectivă, în nici unul din studii.

Respectiv, tema cercetării de faţă, se pretează unei examinări speciale, destinate configurării unei viziuni integratoare a fenomenului.

Noutatea ştiinţifică a studiului. Lucrarea de faţă este axată pe o cercetare complexă a modului în care presa scrisă reflectă femeia, ca factor social şi cultural în societate. Originalitatea lucrării este pusă în valoare de cercetarea, din perspectiva de gen, şi a publicaţiilor locale, nu doar a celor naţionale, acestea nefiind monitorizate, până în prezent, în niciun studiu din Republica Moldova. Studiul oferă o sistematizare a tuturor materialelor care au vizat femeia în lunile ianuarie-aprilie 2009, în publicaţiile „Săptămâna”, „Jurnal de Chişinău”, „Unghiul” şi „Ora locală”, precum şi o analiză comparativă a rezultatelor monitorizării presei naţionale cu cele din presa locală.

În încercarea de a studia publicaţiile respective din perspectiva genurilor, s-au identificat o serie de lacune, conştientizarea cărora este o etapă cvasi-obligatorie pentru o presă democrată şi credibilă dintr-o societate care se vrea a se schimba în bine.

Structura lucrării: Teza „Imaginea femeii în presa scrisă” cuprinde: introducerea, două capitole, care redau conţinutul de bază al cercetării, bibliografia şi anexele.

Astfel, în introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, sunt precizate scopul, sarcinile cercetării, suportul metodologic de studiu şi gradul de studiere a temei investigate.

Primul capitol se prezintă în corespundere cu scopurile preconizate şi reflectă rezultatele monitorizării a celor patru patru publicaţii, menţionate mai sus. Acesta conţine analiza calitativă şi cantitativă a fiecărui ziar în parte, din perspectiva imaginii femeii şi, de asemenea, analiza comparativă dintre publicaţiile naţionale şi cele locale.

Al doilea capitol, cu titlul „Factorul mediatic în profilarea imaginii femeii”, studiază rolul mass-mediei în formarea imaginilor asupra realităţilor sociale, în promovarea principiilor egalităţii de gen şi a participării sociale egale ale femeilor şi bărbaţilor.

Studiul este încheiat cu o serie de concluzii referitor la tema studiată şi, de asemenea, lucrarea este însoţită de un compartiment valoros, constituit din recomandări practice.

Anexa 4

Concluzii:

Mass-media nu este doar o „oglindă” a societăţii, ea are şi puterea de a direcţiona această societate. În timp ce producţiile media reflectă diferit şi tendenţios bărbatul şi femeia, în conţinutul mediatic se constată un dezechilibru cras între cele doua sexe atât ca pondere, cât şi ca tematici. Astfel, femeile sunt în continuare „grupul marginalizat”, iar bărbaţii – cel „favorizat”.

Mass-media nu oferă o imagine echilibrată a bărbaţilor şi a femeilor, a implicării şi contribuţiilor acestora în viaţa publică şi privată, ci perpetuează şi încetăţenesc stereotipuri de gen, consolidând poziţia dominantă a bărbaţilor. Produsele mediatice cu referire la femei deseori prezintă o imagine degradantă şi negativă a acestora, ceea ce prejudiciază imaginea femeilor în societate, cauzează repercusiuni grave asupra felului în care acestea se auto şi hetero-evaluează şi în care sunt percepute de către bărbaţi. Mai mult decât atât, produsele media pornografice, violente şi umilitoare, de asemenea, afectează negativ femeile şi participarea lor în societate. Actualmente, mass-media nu face decât să perpetueze rolurile tradiţionale şi, implicit, sexiste, ceea ce tergiversează consolidarea unui echilibru de gen şi a parteneriatului autentic de gen.

Aproape toate produsele mediatice, atât naţionale, cât şi locale cel mai frecvent, oferă următorul tablou:

1. Zonele de „expertiză” ale femeilor sunt: educaţia, familia, învăţământul, asistenţa socială şi sănătatea, produsele de îngrijire, vestimentaţia, spre deosebire de bărbaţii, care deţin „expertiza” absolută în ceea ce priveşte: sportul, politica, distracţiile, tehnica, banii.

2. Verbele folosite în raport cu femeile sunt, de regulă: spală, îngrijesc, vorbesc, plâng, gătesc, cumpără, spre deosebire de cele folosite în raport cu bărbaţii, care de cele mai dese ori sunt: gândesc, lucrează, planifică, rezolvă, recomandă.

3. Femeia „mediatizată” şi „mediatic vânzabilă” este, cu precădere: mamă, fiică, soţie sau amantă, îngrijitoare, casnică, sexy, disponibilă, dependentă, inferioară. Dacă este VIP, atunci este: cântăreaţă, manechină, prezentatoare, soţie/ fiică a unui VIP masculin. Bărbatul în produsele media este, de cele mai dese ori: politician, bancher, superior, protector, salvator, profesionist, dinamic, puternic, eficient, competent, matur şi liber. VIP-urile masculine sunt: politicieni, oameni de afaceri, fotbalişti.

Relevant în acest context este şi comentariul făcut de profesoară universitară, Mihaela Miroiu (politoloagă şi eticiană, teoreticiană şi cunoscută militantă feministă din România, autoare a multor lucrări cu tematică feministă) asupra imaginilor de gen promovate de mass-media: „Reţeta ca o femeie să fie aproape complet neinteresantă pentru media este să fie profesionistă, elevă sau studentă. Dacă o femeie este infractoare, are şanse mult mai mari. Dacă sunt pensionare, şansele mediatice ale femeilor sunt mai mici decât faţă de infractoare, dar de cinci ori mai mari decât ale celor active profesional”.

Numărul de femei intervievate (lidere de opinie din societatea civilă, din domeniile economic, social) este, de asemenea, destul de mic, iar prezenţa de conţinut a femeilor intervievate în legătură cu o problemă sau alta se limiteze la calitatea de soţii, colege sau femei vedetă (interprete), fiind necesar ca acestea să fie reflectate şi ca femei cu o atitudine de independenţă, activism, prezentate într-un spaţiu social cu putere decizională.

Ca actori ai ştirii, surse şi experţi, femeile sunt sistematic subreprezentate, pe de o parte din cauza culturii masculine, iar pe de alta parte, din cauza lipsei de reprezentativitate în politică, economie etc. Femeile din ştiri sunt fie exemple anonime ale unui public neinforrnat, fie casnice, vecine, consumatoare sau mame, surori, soţii ale bărbaţilor din ştiri, fie, în sfârşit, victime ale unei crime, catastrofe, politici.

Mass-media creează o anumită imagine femeilor (dar nu numai), fie prin folosirea lor ca subiect activ sau pasiv al ştirii, fie prin utilizarea pozitivă ori negativă a imaginii acestora, fie prin asocierea femeilor cu anumite practici sau prejudecăţi. Analiza mass-mediei scrise din Republica Moldova prezintă un raport extrem de de-balansat a imaginii feminine şi masculine în paginile publicaţiilor autohtone, atât la nivel calitativ, cât şi la nivel cantitativ. Toate analizele de conţinut a presei scrise autohtone confirmă vizibilitatea femeii ca actant social (director de publicaţie, editorialist, redactor-şef, fotograf etc.), dar invizibilitatea ca actor al ştirii, interviului, reportajului, mai ales în calitate de expert şi factor decizional important.

Individul şi comunitatea se identifica cu ceea ce se povestește despre ei. Or, în construirea identităţii minoritare, inferiorizate în raport cu majoritatea, mass-media joacă un rol esenţial prin difuzarea reprezentărilor sociale ca instrument de categorizare a persoanelor şi comportamentelor. Solidaritatea feminină, conştientizarea rolului profesional, social şi politic al femeii realizat de ONG-uri, mass-media şi femeile însele vor putea contribui la erodarea stereotipurilor şi restructurarea spaţiului public postcomunist.

Irina Stănciugelu spune în studiul pe care îl face că, din momentul în care mass-media nu mai este considerată „oglinda” realităţii, ci construcţia socială a acesteia, trebuie să pledeze:

- fie pentru o relatare neutră, imparţială („gender neutral reporting”)

- fie pentru echilibru între „vocile” femeilor/bărbaţilor şi alternativele unora.

- fie pentru relaţiile parteneriale de gen în ambele medii – public şi privat

- fie pentru conştientizarea masculinităţii discursului hegemonic: ceea ce contează drept adevăr într-o situaţie dată este determinat de cei care au puterea de a defini realitatea.

În societatea contemporană, a exploziei comunicării, mass media joacă un rol esenţial în formarea imaginilor publice, a interacţiunilor particulare, menţinând sau schimbând reguli, reprezentări, stiluri de viaţă, presupoziţii ideologice. Mass-media are “mandatul” şi competenţa să promoveze principiile egalităţii de gen şi să dezrădăcineze stereotipurile de gen existente. De aceea, este vital sa sensibilizăm opinia publică şi designerii politici asupra stereotipurilor, distorsiunilor şi prejudecăţilor din universul mediatic.