Recomandări
Reieşind din datele analizei cantitative şi calitative realizate pe cele patru ziare din Republica Moldova ( „Jurnal de Chişinău”, „Săptămâna” „Unghiul” şi „Ora Locală”), dar şi din cercetările anterioare asupra componentei de gen din presă şi a tendinţelor pe care le-am atestat, considerăm că media scrisă este capabilă şi chiar datoare să-şi revizuiască politica redacţională în ceea ce priveşte reflectarea echitabilă a prezenţei şi contribuţiei fiecărui gen uman în societate.
Rolul presei, ca unul din mijloacele de informare în masă, este esenţial în formarea imaginii asupra realităţilor sociale noi, în popularizarea unor modele publice/politice contemporane, în promovarea mai intensă a mesajelor pozitive în privinţa parteneriatului de gen şi a participării sociale a femeilor. Prin utilizarea în continuare a unui discurs conservator, în conştiinţa publică se perpetuează modele deformate de reprezentare a femeilor şi bărbaţilor, precum ar fi cel al masculinităţii raţionale şi feminităţii emoţionale care derulează activităţi pe potrivă.
Pentru a nu întări supoziţia că experţii sau liderii de opinii sunt, de obicei, bărbaţii, e necesar să fie făcute vizibile şi auzite şi „vocile” liderelor de opinie femei, chiar dacă şi sunt mai puţine la număr decât bărbaţii în unele sfere publice sau sunt cunoscute numai în domeniul lor de activitate şi de un segment mic de consumatori media.
În calitate de a patra putere în stat, dar şi ca parte componentă a societăţii civile, este imperios necesar ca mass-media să promoveze o imagine echilibrată şi non stereotipă, a femeilor, asociate tradiţional mai mult cu viaţa privată şi, respectiv, cu „etica grijii”, dar şi a bărbaţilor, identificaţi cu viaţa publică şi, implicit, cu „etica dreptăţii”.
Este necesar ca presa să le scoată pe femei din anonimatul public, iar pe bărbaţii – din cel privat; să-i valorifice ca persoane cu roluri, nevoi şi responsabilităţi comune, dar şi diferite şi în aceste sfere, de unde au fost şi mai sunt „excluşi” la nivelul discursului public din media.
Informaţia despre viaţa privată a persoanei publice, dacă se consideră a fi relevantă, trebuie să fie regăsită şi în materialele despre bărbaţi. Viaţa lor de familie este, de obicei, omisă sau doar consemnată în interviuri mai ample. Ei, însă, pe lângă rolul profesional, public mai au şi rolul de tată al unor copii, de care trebuie să se îngrijească şi să le cunoască problemele, la fel ca şi mamele lor.
Orice producător media urmează să fie precaut, pentru a nu reduce prin discursul public şi simbolurile utilizate:
a) personalitatea femeilor la ”funcţiile” de mamă, gospodină sau femeie de consum, percepute ca standarde de comportament. Fiind funcţii culturale, ele sunt şi relative, pentru că între femei si bărbaţi nu mai există diferenţe economice şi formative cum erau cele din trecut. Nimic nu mai justifică acum „obligaţia” femeilor de a se dedica ”cu trup şi suflet” ordinii private, în condiţiile în care au solicitări egale cu ale bărbaţilor pe piaţa muncii, și în multe cazuri sunt cele care asigură financiar familia.
b) imaginea femeii moderne la preocupările obsesive pentru corp (reţete de slăbire, de întreţinere şi întinerire, modă, machiaj, coafură), tendinţe întreţinute prin ultimele pagini ale mai multor cotidiene. Nu toate femeile sunt interesate exclusiv de modă, bucătărie, cumpărături şi bărbaţi asiguraţi. Identificarea femeilor care se conduc şi de alte valori şi principii în relaţiile lor inter şi intragenuriale, decât cele „clişeu”, care acceptă şi alte roluri de gen în afară de cele prestabilite de cultura noastră patriarhală, chiar dacă acestea vin în contradicţie cu percepţiile generale de gen, constituie un act de recunoaștere şi acceptare a alterităţii de facto.
Presa trebuie să oglindească mai frecvent cazuri şi situaţii care ţin de condiţia femeii în societate. Ea ar putea să contribuie la punerea în discuţie a chestiunilor respective pe agenda publică, pentru a le combate şi preveni.
Numărul de femei intervievate (lidere de opinie din societatea civilă, din domeniile economic, social) este destul de mic. Prezenţa de conţinut a femeilor intervievate în legătură cu o problemă sau alta nu trebuie să se limiteze la calitatea de soţii, colege sau femei vedetă (interprete), ci şi la femei cu o atitudine de independenţă, activism, prezentate într-un spaţiu social cu putere decizională.
Problematica de gen trebuie conştientizată/asumată nu numai la polul emisiv al informaţiei, ci şi la cel al receptării. Subiecţii comunicatori vor reuşi să-i sensibilizeze pe consumatorii media, bărbaţi şi femei, numai în cazul în care vor fi valorificate experienţele şi potenţialul profesional al ambelor categorii sociale. Acest deziderat derivă din însăşi esenţa sistemului politic democratic, care trebuie să aibă un echilibru de gen, pentru a fi cu adevărat reprezentativ la toate nivelele vieţii publice.
Anexa 5