4. Reprezentarea şi procura

(art. 242-258)

De regulă convenţiile se încheie nemijlocit de subiecte, adică personal de părţile participante la convenţii.

Dar în viaţa de toate zilele există cazuri când subiectele nu-şi pot exercita de sine stătător drepturile sau nu pot participa nemijlocit la încheierea convenţiei, fie că aceasta necesită mari cheltuieli, fie că ele nu posedă cunoştinţe juridice necesare. În aceste cazuri convenţiile se încheie prin intermediul unui reprezentant.

Reprezentarea constă în săvârşirea de către o persoană, numită reprezentant în numele şi pe seama altei persoane, numită tot reprezentant a unui act juridic ale cărui efecte se produc direct în persoana şi patrimoniul acestuia din urmă.

În raport cu sursa împuternicirilor reprezentarea este de trei feluri :

1) Legală – se numeşte legală atunci când împuternicirile reprezentantului rezultă

din lege (De exemplu: reprezentarea minorilor sub vârsta de 15 ani.

Aceştea sunt părinţii, înfietorii, tutorii ).

O subcategorie a reprezentării legale este aşa-numita reprezentare statutară, când conform statutului unele categorii de lucrători ai persoanei juridice pot acţiona în numele ei (conducătorul întreprinderii, contabilul-şef).

2) Binevolă – când împuternicirea se acordă de către reprezentant reprezentantului

(convenţională) printr-un act juridic.

3) Judiciară – când reprezentantul primeşte împuterniciri din partea instanţei

de judecată (De exemplu: în judecată, în arbitraj, în numele

persoanelor care participă la litigiu, participă reprezentanţii lor).

Pot fi reprezentanţi doar persoanele care posedă capacitatea de exerciţiu, iar în unele cazuri, ca excepţie, persoanele care au atins vârsta de 16 ani (în baza contractului de muncă), deci, cu capacitate de exerciţiu limitată. (art. 243)

Notă : Nu se admite încheierea prin reprezentant a unei convenţii, care prin

caracterul său poate fi contractată numai personal şi nici a altor convenţii prevăzute de lege. (De exemplu: testamentul, încheierea căsătoriei ş.a.).

Deci, pentru a vorbi de reprezentare este obligatoriu ca reprezentantul să aibă o împuternicire din partea fie a reprezentantului, fie a legii, fie din partea justiţiei. În cazul când împuternicirea este dată de reprezentantul însuşi, ea se numeşte procură.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Procura este o împuternicire dată în scris de o persoană (reprezentat) unei alte

persoane (reprezentant) pentru reprezentare în faţa unor terţe persoane.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

12

Procura este un document care fixează conţinutul şi limitele împuternicirilor stabilite de reprezentant.

Procura poate fi eliberată atât pe numele unei persoane, cât şi a mai multor persoane. Ea poate fi eliberată de o persoană ori de mai multe persoane concomitent.

Termenul de valabilitate a procurii nu poate fi mai mare de 3 ani. Dacă termenul nu este indicat, procura este valabilă timp de 1 an de la data întocmirii. (Procura în care nu este indicată data întocmirii este nulă ).

Persoana căreia îi este eliberată procura, poate elibera o procură de substituire, autentificată notarial, numai dacă acest drept este stipulat expres în procură sau dacă este în interesul reprezentantului. (art. 253)

Pentru majoritatea procurilor autentificare notarială este obligatorie. Nerespectarea acestei forme duce la nulitatea procurii.

Unele procuri pot fi autentificate de autorităţile administraţiei publice locale, precum: primari, pretori, şefii instituţiilor medicale militare, conducătorii unităţilor militare, şefii instituţiilor penitenciare, conducătorii organelor de protecţie socială.

Procurile pentru ridicarea salariilor, a pensiilor, indemnizaţiilor, burselor, a corespondenţei, inclusiv a coletelor şi mandatelor băneşti pot fi autentificate de administraţia de la locul de muncă sau de învăţământ, organizaţia de exploatare a locuinţelor sau de administraţia instituţiei medicale în care este internată persoana care eliberează procura.

Încetarea valabilităţii procurii : (art. 255)

a) expirarea termenului

b) anularea de către persoana care a eliberat-o

c) renunţării persoanei căreia îi este eliberată

d) dizolvarea persoanei juridice care a eliberat procura

e) dizolvarea persoanei juridice căreia îi este eliberată procura

f) deecesul uneia dintre persoanele fizice sau declararea ei drept incapabilă, limitată în capacitatea de exerciţiu ori dispărută fără vecte.

Sunt două feluri de procură : generală şi specială.

Procura generală prevede împuterniciri în încheierea diferitelor convenţii şi la efectuarea altor acţiuni.

Procura specială prevede împuterniciri la încheierea convenţiilor într-un anumit domeniu sau pe o anumită problemă (această procură se mai numeşte valabilă o singură dată).

5. Termenele în dreptul civil (art. 259-283) 13

Termenul este un institut de drept civil, care se exprimă printr-un moment sau o perioadă de timp în legătură cu prezenţa sau scurgerea căreia, legea civilă leagă apariţia unor efecte juridico-civile.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Clasificarea. Termenii pot fi clasificaţi pe categorii în baza următoarelor criterii :

1) în funcţie de cine stabilesc termenele deosebim termeni instituiţi prin lege, prin hotărâre judecătorească şi prin acordul părţilor (contract)

2) în funcţie de caracterul lor, deosebim termeni cu caracter imperativ (obligă) şi cu caracter dispozitiv (care pot fi modificaţi)

3) în funcţie de certitudinea lor, deosebim termene determinate (ani, zile, ore, etc.) şi termene nedeterminate

4) în funcţie de efectele ce le creează, deosebim termene de naştere a drepturilor civile, de exercitare a drepturilor şi de apărare a drepturilor

5) în funcţie de natura lor, deosebim termene de existenţă a drepturilor, de garanţie, de înaintare a pretenţiilor şi de înaintare a acţiunii, de executare a obligaţiilor, termene de graţie, etc.

Termenele se calculează şi se stabilesc în următoarele unităţi de timp : ora (60 min.), ziua (24 ore), săptămâna (5 sau 6, 7 zile), decada (10 zile), jumătate de lună (15 zile), luna calendaristică (30 zile), trimestrul (3 luni), semestrul (6 luni), anul (365 de zle).

Notă : în unele cazuri termenul poate fi stabilit şi în secunde (de exemplu : în serviciile de telefonie mobilă).

Totodată, la stabilirea termenelor contractuali părţile pot stabili termenele pe o perioadă nedeterminată (spre exemplu : topirea zăpezilor pentru începerea lucrărilor agricole).

Prescripţia extinctivă şi termenele ei (*extinctiv = proprietatea de a se stinge)

Definiţia. Prescripţia extinctivă este instituţia de drept civil care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează stingerea dreptului la acţiune în domeniul raporturilor civile, prin aplicarea unui termen.

Prescripţia este un termen prevăzut de lege pentru apărarea drepturilor civile

încălcate ale unei persoane prin forţa de constrângere statală

aplicată de instanţa de judecată.

După expirarea termenului de prescripţie, se stinge nu dreptul la apel în faţa instanţelor judecătoreşti, ci posibilitatea efectuării apărării dreptului civil încălcat, prin forţa de constrângere.

14

Legislaţia civilă cunoaşte două categorii de termeni :

a) Termeni generali de prescripţie extinctivă extinctiv = a stinge

b) Termene speciale de prescripţie extinctivă.

Conform prevederilor art. 267 Codul civil, termenul general de prescripţie în perioada căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat este de – 3 ani.

Termenele speciale de prescripţie extinctivă sunt :

1) de 5 ani :

• privitor la viciul construcţiei, născut dintr-un contract pentru executarea de lucrări;

• pentru viciile materei prime destinate realizării unei construcţii.

2) de 6 luni :

• încasarea penalităţii;

• viciile ascunse ale bunului vândut;

• viciile lucrărilor executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor;

• litigiile ce izvorăsc din contractele de transport.

3) de 3 luni :

• privind nerespectarea dreptului de cumpărare preferenţială (de exemplu : acţiunile privind vânzarea unei cote-părţi din proprietatea comună).

4) de 2 luni :

• transportul mărfurilor, călătoriile şi bagajele.

5) de o lună :

• privind înaintarea acţiunii în cazurile încălcării dreptului pe caz de contencios administrativ.

Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, adică din ziua cînd persoana a aflat sau trebuia să afle că i-a fost încălcat un drept. (art. 272)

Curgerea termenului de prescripţie se poate suspenda în cazurile :

• de forţă majoră

• moratoriu (executarea obligaţiei este amânată)

• dacă una din părţi se află în rândul forţelor armate puse pe picior de război

• creditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exerciţiu şi nu are un reprezentant legal

• este suspendat actul normativ care reglementează litigiul

• este suspendată activitatea autorităţii judecătoreşti.

15

Termenele de prescripţie nu se aplică : (art. 280)

1). privind apărarea drepturilor personale nepatrimoniale (onoarea şi demnitatea persoanei, dreptul de autor, etc.).

2). Cererilor organizaţiilor de stat privind restituirea bunurilor de stat care se află în posesia nelegitimă a organizaţiilor obşteşti sau a cetăţenilor.

3). restituirea sumelor băneşti depuse în instituţiile financiare (bănci).

4). acţiunile privind încasarea pensiei alimentare.

5). cu privire la repararea prejudiciului cauzat vieţii sau sănătăţii persoanei (în acest caz, se repară prejudiciul pentru o perioadă anterioară intentării acţiunii, dar nu mai mare de 3 ani).