D R E P T U L C I V I L

1. Noţiunea, metoda, obiectul şi izvoarele dreptului civil

2. Subiectele dreptului civil

3. Tranzacţiile (convenţiile) de drept civil şi clasificarea lor

4. Reprezentarea şi procura

5. Termenele în dreptul civil

6. Dreptul de proprietate

7. Protecţia juridică a proprietăţii intelectuale

8. Obligaţii de drept civil. Contractul

9. Moştenirea

10. Răspunderea civilă

Termenul „drept civil” a apărut foarte demult. Rădăcinile lui pornesc de la dreptul roman. El provine din latinescul „Jus civil”, ceea ce înseamnă „drept civil”, prin care se înţelege dreptul cetăţenilor romani, opus sistemului „Jus gentium”, aplicabil tuturor popoarelor. Acest termen a fost şi este folosit în toate sistemele de drept, constituind fundamentul codurilor civle clasice (francez, italian, german, român etc.), stând la baza întregului sistem al dreptului civil contemporan.

1. Noţiunea, metoda, obiectul şi izvoarele dreptului civil

Dreptul civil este una din cele mai vechi şi fundamentale ramuri de drept. Dintre ramurile de drept ale R. Moldova dreptul civil cuprinde cea mai largă sferă de reglementare a relaţiilor sociale.

În viaţa de toate zilele aproape că nu există domenii ale activităţii umane în care să nu fie implicate normele dreptului civil. Anume dreptul civil însoţeşte orice persoană de la naştere până la încetarea din viaţă.

Astfel, dreptul civil este cel mai important document juridic pentru funcţionarea statului de drept. Codul civil mai este denumit şi a doua constituţie.

Noţiunea (definiţia) dreptului civil este următoarea : 2

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ramură de drept care reglementează raporturile patrimoniale şi raporturile personale nepatrimoniale stabilite între persoane fizice şi juridice, în care părţile se află pe poziţii de egalitate juridică, în scopul dezvoltării şi perfecţionării relaţiilor sociale.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Este necesar de menţionat faptul că dreptul civil reglementează nu toate raporturile patrimoniale şi nepatrimoniale. Unele raporturi pot constitui obiectul reglementării altor ramuri de drept (dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul financiar, dreptul internaţional public şi privat etc.).

Din definiţie relevăm următoarele elemente esenţiale :

1) Dreptul civil este o ramură a sistemului de drept, cuprinzând în sine o totalitate de norme de drept care reglementează un cadru strict de relaţii şi anume :

Principiile dreptului civil

Subiectele dreptului civil

Actele civile

Termenele în dreptul civil

Drepturile subiective civile patrimoniale şi nepatrimoniale

Obligaţiile civile

Contractele civile

Succesiunile

2) Normele dreptului civil au ca obiect de reglementare relaţiile patrimoniale şi relaţiile personale nepatrimoniale

3) subiectele raporturilor de drept civil sunt persoane fizice şi juridice

4) Poziţia de egalitate juridică a părţilor la raport, prin care se înţelege că nici una din părţi nu este obligată să se supună (subordoneze) celeilalte, cu alte cuvinte părţile aflându-se pe picior de egalitate juridică.

Egalitatea juridică a părţilor este metoda de reglementare specifică dreptului civil.

Metoda de reglementare a dreptului civil

Prin metodă de reglementare se înţelege totalitatea de mijloace şi metode cu ajutorul cărora dreptul influenţează relaţiile sociale, comportarea oamenilor în aceste relaţii.

Astfel, metodele de reglementare a dreptului civil sunt :

– Metoda prescriptivă – cere un comportament cert şi sigur al legii

– Metoda interdicţiei – care interzice sau stabileşte careva limitări indirecte

– Metoda permisivă – admite diverse variante de acţiuni.

Obiectul de reglementare al dreptului civil 3

Prin obiect de reglementare al dreptului civil înţelegem relaţiile sociale reglementate de norma de drept.

Obiectul de reglementare al dreptului civil este constituit din două categorii de raporturi juridice :

1) raporturi patrimoniale (care constituie majoritatea), sunt acele raporturi sociale

care au un conţinut economic, o valoare economică şi pot fi evaluate în bani. Asemenea raporturi sunt : de proprietate, vânzare-cumpărare, donaţie, împrumutul, închirierea, cauzarea unei daune, raporturi obligaţionale etc.

Notă : Dreptul civil nu reglementează însă toate raporturile patrimoniale, ci numai pe acelea ale căror subiecte se află într-o poziţie de egalitate juridică.

2) raporturi personale nepatrimoniale, sunt acelea raporturi sociale care nu au

conţinut economic (neputând fi evaluate şi exprimate în bani), dar unul moral, prin care se manifestă individualitatea persoanei, cum ar fi :

– apărarea onoarei şi demnităţii persoanei,

– dreptul la nume pentru persoanele fizice şi dreptul la denumire pentru persoanele juridice,

– dreptul la creaţie intelectuală (de autor),

– starea civilă etc.

----------------------------------------------------------------------------------------------------

Dacă detalizăm categoriile de relaţii ce fac obiectul dreptului civil, atunci deosebim două mari categorii de raporturi patrimoniale : raporur reale şi raporturi obligaţionale.

Raporurile reale – sunt acelea care au în conţinutul lor drepturi reale cum ar fi: dreptul

de proprietate şi alte drepturi reale.

Raporturi obligaţionale – adică acelea raporturi legate de trecerea bunurilor de la un

subiect la altul. Aceste relaţii sunt diverse şi multiple. Ele iau naştere în baza diferitor contracte între persoane fizice şi juridice (transmiterea în proprietate, în posesie şi folosinţă a bunurilor, prestarea diferitelor lucrări de servicii, etc.).

Raporturile personale nepatrimoniale la rândul lor sunt acele raporturi ce privesc :

– existenţa şi integritatea subiectelor de drept civil (legate de viaţă, sănătate,

demnitate, onoarea);

• raporturi de identificare (legate de nume, denumire, domiciliu);

• raporturi generale de creaţie intelectuală (având ca izvor o operă ştiinţifică, literară,

de artă, invenţie).

Drepturile personale nepatrimoniale se referă numai la subiectele fizice şi sunt inalienabile (nu poate fi înstrăinat).

Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale :

– acţiunea în judecată

– dezminţirea publică (televiziune, radiou)

– dezminţirea în presă

4