Dreptul constituţional

1. Noţiunea, obiectul de reglementare şi izvoarele dreptului constituţional

2. Subiectele raporturilor de drept constituţional

3. Constituţia Republicii Moldova

4. Autorităţile publice

a) Parlamentul

b) Preşedintele

c) Guvernul

d) Autoritatea judecătorească

1. Noţiunea, obiectul de reglementare şi izvoarele dreptului constituţional

Dreptul constituţional este ramura principală a dreptului care, prin normele sale,

consacră şi ocroteşte cele mai importante valori economice, sociale şi politice.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Remarcăm faptul că în procesul de apariţie şi dezvoltare a dreptului, dreptul constituţional, spre deosebire de alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, dreptul penal etc.) apare mult mai târziu. Conceptul clasic de drept constituţional se formează pe la sfârşitul sec. al XVIII-lea.

Prima catedră de drept constituţional a fost creată în Ferrara (Italia) în 1797.

În Franţa, prima catedră de drept constituţional a fost creată în 1834, la Paris.

Noţiunea de drept constituţional se cristalizează şi se răspândeşte cu timpul şi în alte

ţări, cum ar fi Austria, Germania, Rusia etc.

În România dreptul constituţional s-a predat iniţial împreună cu dreptul

administrativ, sub denumirea drept public. La 1864 A. Codrescu îşi întitulează cursul

publicat „Dreptul constituţional”. La 1881, la Brăila apare lucrarea „Elemente de

drept constituţional” de Christ I. Iuliotis. Conceptul de drept constituţional se

înrădăcinează definitiv prin predarea şi publicarea în 1910 la facultatea de drept a

Universităţii din Iaşi a cursului de drept constituţional al profesorului basarabean

Constantin Stere.

În R. Moldova la denumirea de drept constituţional s-a revenit după adoptarea de

către Parlament a Declaraţiilor cu privire la Suveranitatea (din 23 iunie 1990) şi

Independenţa (din 27 august 1991) ţării.

Definiţia (noţiunea) dreptului constituţional : 2

Dreptul constituţional este ramură de bază a sistemului de drept din R.Moldova

constituită dintr-un ansamblu unitar de norme juridice, cuprinse prioritar în constituţie, norme ce au o forţă juridică supremă şi care reglementează relaţii sociale fundamentale din domeniile instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat, consfinţirii şi exercitării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului, conveţuirii statului în comunitatea internaţională de state, în conformitate cu voinţa deţinătorilor puterii de stat.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Obiectul de reglementare a dreptului constituţional. Dreptul constituţional are

ca obiect de reglementare două categorii de relaţii sociale :

a) acelea care iau naştere în legătură cu instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.

Normele dreptului constituţional sunt chemate să asigure separarea puterilor în stat, ele prevăd schema de organizare, funcţionare şi colaborare a puterilor.

b) relaţiile sociale ce sunt generate în legătură cu definitivarea şi exercitarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului.

Binenţăles, dreptul constituţional determină doar în linii generale cadrul juridic al acstora, lăsând ca celelalte ramuri ale dreptului să precizeze în detalii termenele şi condiţiile în care aceste drepturi, libertăţi şi îndatoriri pot fi exercitate.

Izvoarele dreptului constituţional. Prin izvor de drept se înţelege forma specifică

de exprimare a normelor. Întrucât nu există numai o singură formă de exprimare a normelor dreptului constituţional, ci mai multe, se vorbeşte de izvoarele dreptului constituţional.

De remarcat faptul că nu toate izvoarele dreptului explicate de teoria dreptului, sunt izvoare de drept constituţional.

Obiceiul (cutuma) este interpretată de ţara noastră ca izvor de drept constituţional în mod cu totul deosebit.

Aşa, de exemplu, conform obiceiului constitiut de-a lungul anilor,

până la alegerea Preşedintelui Parlamentului nou ales, prezidează şedinţele

Parlamentului cel mai în vârstă deputat.

Doctrina juridică, practica judiciară şi precedentul juridic, deşi nu sunt excluse ca izvor de drept pentru unele ramuri (cum ar fi, de exemplu, dreptul civil, dreptul familiei), nu sunt acceptate la noi în calitate de izvor al dreptului constituţional.

1. Actul normativ – constituie primul şi cel mai important izvor pentru dreptul

constituţional. Dar nu toate actele normative sunt considerate izvoare de drept constituţional, ci doar acelea care se adoptă de către

Parlament şi care reglementează relaţiile sociale ce ţin de obiectul de reglementare juridică constituţională.

3

Dat fiind faptul, că în R.Moldova sunt evidenţiate trei categorii de legi (constituţionale, organice şi ordinare), menţionăm că izvoare de drept constituţional pot fi toate legile constituţionale şi unele legi organice (legile ordinare nu pot fi izvoare de drept constituţional).

a) Legile constituţionale – Constituţia R. Moldova – ca lege supremă a statului

şi legile de revizuire a ei.

b) Legile organice – din totalitatea legilor organice ce pot servi în calitate

de izvor de drept constituţional sunt doar cele ce

reglementează :

– sistemul electoral

– organizarea şi desfăşrarea referendumului

– organizarea şi funcţionarea Parlamentului

– organizarea şi funcţionarea Guvernului

– organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale

– organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală

– statutul juridic al omului şi cetăţeanului, etc.

2. Tratatele internaţionale – Pentru ca un tratat internaţional să fie izvor al

dreptului constituţional el trebuie să aibă un caracter aplicativ direct, să fie ratificat conform dispoziţiilor constituţionale şi să cuprindă reglementări ale relaţiilor specifice dreptului constituţional.