D R E P T U L M U N C I I

1. Dispozii generale de drept de muncă

2. Contractul individual de muncă

3. Timpul de muncă şi timpul de odihnă

4. Disciplina muncii

1. Dispozii generale de drept de muncă

Noţiunea, obiectul şi izvoarele dreptului muncii

Dreptul muncii este o ramură a sistemului de drept din R. Moldova, care cuprinde

regulile juridice ce reglementează relaţiile sociale de muncă, individuale şi colective dintre patroni şi salariaţi.

Obiectul dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de muncă care i-au

naştere, de regulă, în urma încheierii unui contract individual de muncă.

Sfera de reglementare a dreptului muncii cuprinde de asemenea şi alte raporturi

juridice, indisolubil legate de cele de muncă.

În cadrul lor pot fi numite :

1. Raporturile juridice de plasare în câmpul muncii.

2. Raporturile juridice de pregătire profesională.

3. Raporturile juridice de supraveghere şi control asupra respectării legislaţiei muncii.

4. Raporturile juridice de jurisdicţie a muncii. (soluţionarea litigiilor de muncă)

Izvoarele dreptului muncii sunt considerate actele normative adoptate de

către organele de stat, cu participarea organelor sindicale ce reglementează relaţiile de muncă ale salariaţilor şi alte relaţii sociale strict legate cu cele de muncă.

Izvoarele dreptului muncii sunt :

1. Constituţia – ca izvor principal

2. Codul muncii – ca izvor fundamental (adoptat la 26 martie 2003, intrat în vigoare la 01 octombrie 2003)

3. Hotărârile Parlamentului R.M.

4. Decretele Preşedintelui R. M.

5. Hotărârile Guvernului

6. Acte normative centrale şi locale cu caracter subordonat legii.

2

Izvoarele dreptului muncii se caracterizează prin următoarele particularităţi :

a) participarea largă a sindicatelor şi a colectivelor de muncă la elaborarea şi adoptarea actelor normative

b) în componenţa actelor normative intră actele emise de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale

c) existenţa actelor normative locale adoptate nemijlocit la întreprinderi de către administraţie şi comitetul sindical.

Aceste acte au menirea de a concretiza condiţiile de muncă (de exemplu : contractul colectiv de muncă).

Raportul juridic de muncă

Prin raport juridic de muncă înţelegem relaţiile sociale de muncă şi relaţii derivate din cele de muncă reglementată de normele dreptului muncii.

Raportul juridic de muncă este alcătuit din următoarele trei elemente : subiect, obiect şi conţinut.

Raporturile juridice de muncă, deşi sunt continue, au însă început şi sfârşit. Afară de aceasta, în procesul existenţei lor ele pot fi modificate.

Ca temei pentru apariţia, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de muncă servesc faptele juridice.

La rândul lor faptele juridice se împart în :

a) evenimente (care nu depind de voinţa subiectelor

raportului juridic de muncă)

2. acţiuni (care invers depind de voinţa subiectelor

raportului juridic de muncă )

De cele mai multe ori ca temei pentru apariţia raportului juridic de muncă servesc acţiunile şi anume contractul de muncă.

Ca temei pentru apariţia raportului juridic de muncă poate servi şi actul de alegere în funcţie.

Temeiuri pentru încetarea raporturilor juridice de muncă servesc acordul părţilor, cât şi manifestarea unilaterală a voinţei a fiecărei din părţi.