- •Dictionar(glosar)
- •Isbn 973-30-5130-6
- •In această perspectivă activizarea instruirii are valoarea unui principiu didactic angajat, în mod special în stimularea participării elevilor la realizarea, în condiţii op-
- •Vieţii psihice); ; ',.'-.'_
- •Vezi Asistenţa psihopedagogică a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, Caietul dirigintelui, Cunoaşterea elevului.
- •In concluzie, evoluţia conceptului de curriculum confirmă existenţa unor etape distincte, care pot fi definite în următorii termeni:
- •Instituţionalizarea sistemului de credite angajează responsabilitatea titularului de curs care, în contextul managementului universitar, trebuie să asigure:
- •I) Obiectivele generale ale educaţiei intelectuale.
- •II) Obiectivele specifice ale educaţiei intelectuale, operabile, mai ales, la nivelul procesului de învăţământ:
- •In perspectivă pedagogică, educaţia morală reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi nivel practic.
- •I) stabilirea deciziilor necesare conform aprecierilor realizate în termeni de diagnoză pedagogică;
- •Implicarea logicii pedagogice în analiza activităţii de formare-dezvoltare permanentă a pesonalităţii evidenţiază calitatea acesteia de:
- •Implicarea profesorilor-consilieri vizează evaluarea a doi indicatori globali care angajează şi responsabilitatea comisiilor metodice ale diriginţilor:
- •Inovaţia la nivelul procesului de învăţământ vizează normele curriculare ale educaţiei centrate pe eficienţa resurselor umane, valorificate la nivelul unor obiective pedagogice prioritar formative:
- •Implementarea "noilor educaţii" presupune elaborarea şi aplicarea unor strategii pedagogice şi sociale speciale. Ele vizează:
- •9) Concluzii
- •Vezi Conţinutul procesului de învăţământ, Curriculum, Proiectarea pedagogică
- •I) clasificarea, care "cere elevului să reducă un exemplu la o clasă mai vastă de o-biecte căreia îi aparţine";
- •2.2. Criza generală a sistemelor moderne de învăţământ reprezintă cauza fundamentală a reformelor şcolare contemporane, angajate practic, după 1950-1960, în toate ţările lumii.
- •4} Activitatea de proiectare a reformei educaţiei/învăţământului angajează două tipuri de acţiuni manageriale complementare:
- •1) Modelul propus de Rene Hubert (1965) are în vedere două criterii:
- •5) Modelul propus de Gaston Mialaret (1976) are în vedere "o primă încercare de sinteză", care angajează criteriul contextului în care are loc educaţia:
- •11) Modelul propus de j.L.G. Garrido (1991) are în vedere două criterii complementare:
- •Interpretarea acestor teorii din perspectivă pedagogică, oferă deschiderile metodologice necesare pentru realizarea unui salt calitativ la nivelul proiectării conţinutului procesului de învăţământ.
- •1) Educaţia
- •8) Organizarea procesului de învăţământ
- •9) Proiectarea pedagogică
- •II)literatura de specialitate
- •III) l e g I, regulamente,
1) Modelul propus de Rene Hubert (1965) are în vedere două criterii:
a) criteriul bazei experimentale a educaţiei, realizată/realizabilă la nivelul naturii şi a activităţii psihologice şi sociale, care angajează diferite raporturi de interdiscipli-naritate:
- pedagogia biologică, fiziologică, igiena şcolară;
- pedagogia psihologică, psihopedagogia, psihopedagogia generală, psihopedagogia specială
- pedagogia sociologică, sociopedagogie, sociologia educaţiei
b) criteriul conţinutului educaţiei realizat/realizabil prin diferite "discipline educative" studiate la nivelul "teoriei formale a educaţiei":
- educaţia corporală,
- educaţia intelectuală,
- educaţia profesională,
- educaţia practică şi morală (socială, politică, umană).
- educaţia estetică (artistică, filetică, religioasă),
- educaţia masculină şi educaţia feminină (vezi Hubert, Rene, 1965).
2) Modelul propus de George F.Kneller (1966, 1973) are în vedere criteriul tipului de limbaj pedagogic dezvoltat cu prioritate:
a) pedagogia generală care promovează un limbaj normativ, prescriptiv exersat în cadrul: teoriei educaţiei, didacticii generale, filosofiei educaţiei, eticii educaţiei);
b) ştiinţa educaţiei, care promovează un limbaj tehnic, descriptiv, exersat în cadrul: psihologiei educaţiei, sociologiei educaţiei, pedagogiei comparate, administraţiei învăţământului (...) - vezi Kneller, George, F., 1973, pag. 179.
3) Modelui propus de Emiî Planchard (1968) are în vedere criteriul metodoîgiei de abordare a educaţiei care valorifică la vârf /la suprafaţă "ştiinţa şi arta educaţiei" şi încearcă să asigure, la bază, constituirea "pedagogiei integrale":
a) pedagogia generală sau filosofică: filosofia educaţiei, etica educaţiei, politica educaţiei, teoria educaţiei
b) pedagogia ştiinţifică sau pozitivă: biologia educaţiei, fiziologia educaţiei, antropologia educaţiei, pedagogia medicală, sociologia pedagogică, psihologia pedagogică, istoria pedagogiei, statistică pedagogică, pedagogia experimentală (vezi Planchard, Emil, La pedagogie scolaire conîemporaine, 1968, Pedagogie şcolară contemporană, 1990).
4) Modelul propus de R.Dottrens şi G.Miaiaret (1969) are în vedere resursele principale angajate în procesul de dezvoltare a ştiinţelor pedagogice:
a) discipline care susţin reflecţia asupra problemelor generale ale educaţiei (filoso-fia educaţiei);
b) discipline care asigură documentaţia asupra sistemelor de educaţie din perspectivă temporală (istoria pedagogiei) şi spaţială/geografică (pedagogia comparată);
c) discipline fundamentale care sprijină analiza ştiinţifică a educaţiei/ disciplinele din categoria ştiinţelor: biologice, psihologice, sociologice;
d) discipline care utilizează metodele şi tehnicile ştiinţelor amintite anterior, "analizând din punctul lor de vedere situaţiile educative: biopedagogia, psihopedagogia, sociopedagogia;
e) discipline care studiază şi valorifică metodele de educaţie din perspectiva cercetării ştiinţifice: pedagogia experimentală (vezi Dottrens, Robert; Mialaret, Gaston, 1969, pag.39).