Program cultural. Model

Titlu

Iniţiatori ..............................................

Coordonatori ......................................

Colaboratori .......................................

Parteneri ............................................

Parteneri media .................................

Posibilităţi de finanţare ......................

Scop: ..................................................

Beneficiari (grup ţintă) ......................

Obiective ...........................................

Activităţi desfăşurate .........................

Evaluări ............................................

Bibliotecarul şi noul său profil. Atribuţii şi competenţe

 Definiţie

Profesia de bibliotecar nu mai corespunde astăzi nici pe departe imaginii păstrate în memoria bunicilor. Revoluţia produsă de noile tehnologii ale informării a determinat schimbări fundamentale în mentalităţile publicului – care devine un public al Internetului şi al ieşirilor în băncile de date internaţionale, al multimediei, rămânând sau nu şi un public al cărţii pe hârtie. Acestea au determinat mutaţii în mentalitatea, atitudinea bibliotecarului, nevoit astfel să devină un agent al informaţiei, un actor al comunicării, un producător, mediator şi formator. „Niciodată până acum – susţine Sultana Craia – bibliotecarul nu a trăit un asemenea sentiment al schimbărilor”. Profesia de bibliotecar se află, aşadar, într-un proces dur de reinventariere, de înnoire pozitivă. Ea a crescut atât de mult în complexitate, încât bibliotecarii trebuie să reînveţe profesia, să înveţe continuu, să arunce peste bord multe din cunoştinţele considerate importante până mai ieri, perimate astăzi, şi să pună în loc altele noi, bazate pe competenţe şi abilităţi, pe măsura exigenţelor actuale. Calităţilor necesare exercitării unei asemenea profesii – bagaj cultural solid, simţul valorilor, amabilitate, solicitudine, discreţie, dragoste de semeni şi de meserie, tact pedagogic etc. – trebuie să li se adauge altele, care vizează, în primul rând, competenţele, cultura informaţională, arta comunicării, spiritul de iniţiativă, originalitatea, imaginaţia creatoare, tendinţele modernizatoare. El trebuie să cunoască foarte bine profesia şi schimbările intervenite în sfera acesteia, să aibă un larg orizont cultural, să cunoască 1-3 limbi de circulaţie internaţională, să ştie să lucreze cu computerul, să fie bine informat, să fie un bun psiholog şi pedagog, să fie un mediator al informaţiei, cu multiple competenţe în comunicare, în cercetare şi informare. Noţiuni şi practici din domeniul ştiinţei informării şi al comunicării, al disciplinelor de management şi marketing, de sociologia şi psihopedagogia lecturii sunt intrinseci profesiei de bibliotecar.

 Competenţe

Pentru a se orienta în universul informaţional, pentru a putea să găsească şi să utilizeze în folosul utilizatorilor sursele de informare şi informaţia solicitată, el trebuie să-şi dezvolte anumite competenţe, ca¹⁰¹:

• identificarea şi selectarea surselor (reperarea în fondul bibliotecii, indiferent de tipul lor; evaluarea conţinutului, calităţii pentru realizarea de instrumente de informare sau informaţia propriu-zisă oferită; utilizarea instrumentelor de informare – motoare de căutare OPAC, dicţionare – pentru oferirea informaţiei solicitate);

• exprimarea orală adaptată la cerinţele interlocutorului (discuţiile dintr-un grup de provocare a unor răspunsuri, conducerea unui dialog, animarea unui eveniment cultural, strict profesional, realizarea unei expuneri, interviu pentru mass-media, improvizarea unui discurs ş.a.);

• comunicarea în scris (decodarea unui text, scrierea corectă, realizarea de sinteze, de texte originale, parafrazate, corectura unui text, formarea propriului stil redacţional etc.);

• comunicarea mediatică (transmiterea unei informaţii prin grafice, scheme, bandă sonoră, înregistrări statice şi dinamice; sintetizarea informaţiilor deţinute într-un proces media; selectarea imaginilor / ideilor cele mai importante, comentarea unui concert, film, expoziţie);

• comunicarea instituţională, internă şi externă (intern: asimilarea organigramei şi perceperea relaţiilor dintre diferitele compartimente, redactarea de referate, rapoarte, procese verbale, prezentarea unui raport de activitate, argumentarea; extern: prezentarea instituţiei, a publicaţiilor instituţiei, purtarea unui dialog, impunerea ca reprezentant al instituţiei etc.).

Mircea Regneală¹⁰² sublinia faptul că spre a deveni un bun bibliotecar sunt necesari 7-8 ani. Poate că nu chiar atât, dacă intensitatea dorinţei este mare, dar cert este că profesia de bibliotecar este una foarte complexă şi acumulările necesare se petrec în timp.

 Modele

Bibliotecarul secolului XXI este o sinteză a etapelor pe care profesia le-a înregistrat de-a lungul evoluţiei sale istorice:

• modelul muzeal, custodial (prioritate latura de conservare);

• modelul instrumental şi utilitar (cu accent pe tehnici de bibliotecă);

• modelul cultural şi educaţional (cu accent pe lectură şi carte).

 Cerinţe

Profesia de bibliotecar fiind deosebit de complexă, ea întruneşte cerinţe generale:

• o pregătire culturală temeinică;

• o bună cunoaştere a colecţiilor de bibliotecă, a resurselor serviciilor, facilităţilor şi produselor bibliotecii, pentru a putea răspunde prompt orizontului de aşteptare al utilizatorului;

• o bună cunoaştere a profilului exact al utilizatorului, a orizontului lui de aşteptare;

• o capacitate comunicativă şi de relaţionare pentru a putea intra în dialog cu publicurile bibliotecii şi a aşeza pe noile realităţi raportul ascultare-consiliere utilizator;

• o implicare activă, responsabilă, în oferirea unei bune calităţi a serviciilor şi colecţiilor bibliotecii;

• o actualizare permanentă a cunoştinţelor dar şi specializarea pe un anumit segment, activităţi de analiză şi cercetare a fenomenului lecturii şi informării;

• o bună cunoaştere a profilului localităţii, a dinamicii populaţiei, a potenţelor economice de informare şi comunicare a sistemului instituţional etc.;

• perfecţionarea continuă pentru obţinerea de competenţe într-un domeniu sau altul;

• capacitatea de alcătuire şi diseminare a informaţiei.

 Specializări

Având în vedere acest ultim aspect al profesiei de bibliotecar, se poate vorbi de specializări pe domenii de activitate:

• bibliotecari specializaţi pe colecţie, selecţie, achiziţie, prelucrare documente;

• bibliotecari specializaţi pe relaţii cu publicul, ascultare-consiliere-deservire utilizatori;

• bibliotecari specializaţi pe formare, studiu, cercetare;

• bibliotecari specializaţi pe servicii şi proiecte, marketing;

• bibliotecari-formatori, manageri de proiecte cultural-educaţionale.

Bibliotecarul din prima categorie trebuie să-şi însuşească noţiuni de tehnica informaţiei, de lingvistică şi indexare automată, să ştie să selecteze, descrie, interpreteze, automatizeze, astfel încât să se regăsească informaţia. El colectează, organizează şi stochează informaţii comunitare, devenind în ochii comunitarilor o persoană importantă. Tot el organizează instrumentele de informare a publicului şi le comunică.

Bibliotecarul din sfera cercetării trebuie să aibă o imagine clară asupra schimbărilor suporturilor de înregistrare şi difuzare a informaţiei, să pornească de la un fond de resurse informaţionale, să pună în relaţie, să ierarhizeze, coroboreze, evalueze elementele identificate; să cunoască şi să utilizeze tehnici şi instrumente de informare, să realizeze produse intelectuale finite în domeniu.

 Calităţi

Mai este bibliotecarul zilelor noastre un umanist sau tinde spre specializare în ştiinţele informării? Oameni cu dublă specializare – biblioteconomie şi ştiinţa informării – bibliotecarii sunt cei care intervin critic în procesele complexe de transfer de informaţii.

Bibliotecarul din sistemul Relaţiilor cu publicul trebuie să posede şi cultive oamenilor ştiinţa punerii în valoare a farmecului său, a orizontului cultural şi profesional, a abilităţilor de dialogare şi relaţionare, de comunicator şi formator. El formează interfaţa bibliotecii, întrucât de felul în care acesta ştie să „vândă” imaginea ei, depinde receptarea pozitivă a instituţiei şi raportarea ei la un sistem de valori instituţionale. Întrucât trăieşte într-o epocă a interdependenţelor în care se manifestă o nouă paradigmă¹⁰³ a bibliotecii publice, bibliotecarul trebuie şi el să creeze „un sistem de relaţii comunitare”¹⁰⁴ pe care să se bazeze în organizarea şi participarea la acţiunea cultural-educaţională. Bibliotecarii – susţine J. F. Reintjes – „vor fi resursele umane cele mai preţioase, în reţelele viitoare integrate de transfer al informaţiei”¹⁰⁵.

Elaborate de C. K. Prahald şi G. Hamel în 1990, competenţele de bază dintr-o bibliotecă solicită noi competenţe din partea bibliotecarilor – abilităţi, cunoştinţe tehnice şi atribute personale care conduc la succesul personal şi al bibliotecii. Pentru obţinerea acestor competenţe sunt necesare câteva adaptări, reevaluări, modalităţi adecvate de formare profesională:

• adecvarea procesului de perfecţionare profesională a bibliotecarului la nevoile, domeniile de dezvoltare a acestora;

• maximizarea potenţialului lor prin acumulări informaţionale, cognitive, tehnice, culturale etc.;

• evaluarea şi autoevaluarea prin metode alternative;

• adaptarea la mutaţiile intervenite în relaţia societate-profesie.

Un studiu întreprins în Marea Britanie a menţionat drept calităţi necesare solicitate de un angajator: flexibilitate profesională, capacitate de a lucra cu diverşi beneficiari, abilitate în utilizarea noilor tehnologii, curiozitate, pasiunea lucrului, gândire logică, ordonată, capacităţi de lider, de a lucra în echipă, acceptare şi promovare a noului. Aceste date pot sta şi la baza dezvoltării profesiei de bibliotecar.

Managementul resurselor umane are la bază astăzi calitatea acestora, evaluarea competenţelor, bibliotecarul devenind astfel „producător de cunoştinţe” şi „generator de competenţe”¹⁰⁶.

 Evaluare

Evaluarea posibilă a activităţii bibliotecarului ar putea să cuprindă câteva puncte revelatorii:

• cantitatea, calitatea şi actualitatea cunoştinţelor teoretice şi practice;

• nivelul de aplicabilitate a cunoştinţelor profesionale;

• eficacitatea – soluţii optime şi termene precise – în practicarea profesiei;

• receptivitatea în soluţionarea problemelor profesionale;

• aptitudini manageriale la nivel de microcolectiv, de lider;

• nivelul de sociabilitate, de integrare în colectiv, de flexibilitate;

• capacitatea de a primi şi transmite noi cunoştinţe;

• originalitatea şi creativitatea;

• contribuţii la modernizarea activităţii bibliotecii;

• loialitatea faţă de instituţie;

• respectarea disciplinei la locul de muncă.

 Alte profesii din bibliotecă

Termenul utilizat generic de bibliotecar se referă şi la alte profesii incluse în categoria personalului de specialitate din bibliotecă: bibliografi, cercetători, redactori, documentarişti, restauratori, conservatori, informaticieni, ingineri de sistem, analişti, operatori, sociologi, experţi în marketing, formatori, custozi, mânuitori, depozitari ş.a. Fără concursul tuturor acestor profesii, practic, biblioteca de azi, înscrisă pe linia ascendentă a modernizării, nu mai poate funcţiona.