2.3Care sunt efectele indivizibilitatii reglementate in cc.

în cazul în care obligaţia este indivizibilă aceasta nu poate fi împărţită între subiectele ei active sau pasive, nici între succesorii acestora. Regula care prevede că obligaţia este indivizibilă între moştenitorii debitorilor, fapt care nu se întîmplă în cazul obligaţiilor solidare, oferă creditorilor un avantaj în plus.Fiecare debitor sau moştenitorii acestora pot fi constrînşi să execute întreaga prestaţie care formează obiectul obligaţiei, iar fiecare creditor sau moştenitorii acestora pot să pretindă întreaga prestaţie. Plata făcută de oricare dintre debitori oricăruia dintre creditori eliberează pe toţi debitorii faţă de toţi creditorii. Succesorii debitorului vor fi obligaţi să execute întreaga prestaţie iar moştenitorii creditorilor vor putea pretinde întreaga prestaţie indiferent de cotele lor din moştenire.Obligaţia nu devine indivizibilă prin faptul că părţile au stipulat în contract că obligaţia este solidară. Este necesară să fie constatată voinţa expresă sau tacită a părţilor de a stabili caracterul indivizibil al obligaţiei.In cazul în care obligaţia are un singur debitor şi un singur creditor şi caracterul indivizibil al obligaţiei nu este stipulat expres sau tacit sau nu rezultă din natura prestaţie părţile vor trebui să execute obligaţia de parcă ar fi indivizibilă. Acest lucru rezultă de fapt şi din principiul indivizibiităţii plăţii. Între moştenitorii debitorului sau a creditorului însă obligaţia va fi divizibilă.

ARVUNA

3.1Definti arvuna si enumerati functiile. Este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. Mărimea arvunei nu este limitată după valoare, însă este evident, că aceasta constituie doar o parte din prestaţia pe care trebuie s-o execute partea care dă arvuna.

Functiile:1-de plata-legea prevede ca arvuna se ia in calcul la executarea prestatiei.

2-de confirmare a incheierii contractului- arvuna este de natură să probeze încheierea contractului, atunci cînd nu există înscrisuri sau alte dovezi în acest sens. Aceasta înseamnă că dacă părţile contractante nu contestă faptul transmiterii arvunei sau dacă chiar şi-l contestă, însă acest fapt este probat prin dovezile corespunzătoare, contractul se consideră încheiat. Pe de altă parte, dacă contractul prevede plata arvunei, ca o condiţie esenţială, atunci contractul nu se va considera încheiat, pînă cînd partea obligată nu-şi va onora obligaţiunea în cauză, chiar dacă celelalte condiţii sunt respectate.3-de garantie- arvuna este menită să tempereze interesul fiecărei părţi contractante de a face tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecinţele negative, manifestate fie prin pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata dublului arvunei de către partea care a primit-o.4-de compensare-in ipoteza in care partea culpabila de neexecutarea obligatiior contractuale este tinuta sa repare prejudiciile cauzate cocontractantului.In acets caz prejudicial va fi reparat in partea neacoperita prin plata arvunei.

3.2-Descrieti efectele neexecutarii obligatiilor garantate prin arvuna si evidentiati deosebirile dintre arvuna si avans.

Legea prevede ca in cazul in care executarea prestatiei nu s-a facut arvuna se restituie,desi legea nu contine prevederi exprese in acest sens o asemena resituire poate avea loc doar atunci cind neexecutarea prestatiei a avut loc in virtutea unei intelegeri intre parti prin care partile renunta expres la executare sau in cazul imposibilitatii fortuite de executare. dacă pentru neexecutarea obligaţiei răspunde partea care a dat arvuna, ea va fi ţinută să repare prejudiciul, în partea ce depăşeşte valoarea arvunei. Dacă pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, atunci ea va fi obligată să plătească dublul arvunei şi suplimentar la aceasta să repare prejudiciul în partea ce depăşeşte valoarea ordinară a arvunei.

Arvuna se deosebeşte de plata în avans, care la fel ca şi arvuna constituie o plată preventivă, însă nu este în stare să confirme încheierea contractului şi să garanteze executarea obligaţiei, căci partea care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar partea care a primit avansul, nu poate fi obligată nici într-un caz să restituie dublul plăţii primite. Din acest considerent, pentru a evita eventualele litigii, părţile trebuie să stipuleze în termeni expreşi, că plata preventivă a fost efectuată anume cu titlu de arvună. În caz de dubii, se va aplica prezumţia potrivit căreia, suma plătită este considerată avans.