3. Scule aşchietoare pentru strunjire

Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa semifabricatelor în vederea îndepărtării adaosului de prelucrare şi asigurării preciziei dimensionale şi a rogozităţii se realizează cu ajutorul unor scule aşchietoare. Scula aşchietoare este prevăzută cu una sau mai multe muchii ascuţite, denumite tăişuri, configuraţia căror, permit să pătrundă în materialul prelucrat, să-l deformeze local şi să desprindă aşchia, care alunecă pe suprafaţa sculei.

La prelucrarea prin strunjire sunt utilizate cuţite sub diverse forme constructive, cu un singur tăiş principal, care în timpul aşchierii se află permanent în contact cu materialul piesei, dacă configuraţia acesteia nu impune întreruperea temporară a aşchierii.

La prelucrarea prin strunjire a suprafeţelor exterioare, cea mai frecvent utilizată sculă este cuţitul drept, construcţia căruia este prezentată în fig. 2.

Cuţitul drept (normal) este compus din 2 părţi: activă (capul) şi de fixare (corpul).

Partea activă a sculei participă în mod direct la detaşarea aşchiei şi formarea suprafeţei prelucrate. Ea cuprinde următoarele elemente (fig. 2):

1. faţa de degajare pe care alunecă aşchia în procesul de aşchiere;

2. faţa de aşezare principală orientată spre suprafaţa de aşchiere;

3. faţa de aşezare secundară, orientată spre suprafaţa prelucrată;

4. muchia aşchietoare principală, formată la intersecţia feţei de degajare cu faţa de aşezare principală;

5. muchia aşchietoare secundară formată la intersecţia feţei de degajare cu faţa de aşezare secundară;

6. vârful cuţitului format la intersecţia muchiilor aşchietoare: principale şi secundare.

Partea aşchietoare (activă)

Fig. 2. Părţile componente ale cuţitului normal:

a) - construcţia cuţitului; b) - elementele părţii active:

1. faţă de degajare; 2. faţă de aşezare principală; 3. faţă de aşezare secundară; 4. muchie aşchietoare principală; 5. muchie aşchietoare secundară; 6. vârful cuţitului.

În figura de mai jos sunt prezentate tipurile de cuţite utilizate în diferite operaţii de prelucrare prin strunjire.

Scheme de prelucrare prin strunjire şi tipuri de cuţite

1) Schemele strunjirii	2) Shemele strunjirii
suprafeţelor exterioare	suprafeţelor profilate şi interioare
a) cu cuţit drept (normal)	a) cuţite profilate
b)cu cuţit încovoiat;	b) suprafeţelor profilate cu cuţite disc
c)cu cuţit drept pentru colţ	c) filetarea cu cuţite de filetare;
d)cu cuţit încovoiat şi avans longitudinal	d,e)cu cuţite inter oare.
e)cu cuţit de retezat şi avans transversal

4.Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire

La prelucrările, executate pe strunguri, se utilizează două grupe de dispozitive:

— dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea sculelor;

— dispozitive folosite pentru prinderea şi fixarea pieselor.

Pentru prinderea şi fixarea cuţitelor se folosesc portcuţite cu placă sau cu două şuruburi de strângere.

În funcţie de forma şi dimensiunile piesei, ce se prelucrează, se folosesc următoarele sisteme de prindere şi fixare a pieselor:

• fixarea în consolă (numai în partea dinspre păpuşa fixă);

• prinderea în consolă şi vârf;

• prinderea între vârfuri.

Piesele scurte, la care lungimea (L) este mai mică decât trei diametre (D) ale piesei, L/D < 3 se fixează în platou universal cu trei fălci, care asigură o strângere concentrică, prin deplasarea simultană a fălcilor. Fălcile universalului, sunt reversibile, astfel încât permit strângerea pieselor din exterior sau din interior.

Pentru prinderea pieselor la care lungimea sa depăşeşte trei diametre L/D > 3 se utilizează, ca suport suplimentar, vârfuri de diferite construcţii (simple, rotative, cu degajare, inverse, cu bilă etc.). In unele cazuri piesa poate fi prinsă între două vârfuri, unul fixat în arborele principal al strungului, iar celălalt în pinola păpuşei mobile, în aceste cazuri mişcarea de rotaţie se transmite piesei prin intermediul flanşei de antrenare şi a inimii de antrenare.

Pentru fixarea pieselor cu diametrul mic se folosesc mandrine cu bucşe elastice.

La prelucrarea pieselor lungi la'care raportul L/D > 8, cu scopul de a evita încovoierea sub acţiunea forţelor de aşchiere, se folosesc dispozitive numite lunete, care pot fi mobile sau fixe.