- •Universitatea Tehnică a Moldovei Catedra:” Studiul şi Tehnologia Materialului” Dare de seama la practica de initiere
- •2. Operaţii şl utilaje folosite în lucrările de lăcătuşărie
- •Fig. 1. Banc de lăcătuşărie
- •Fig.3. Menghină
- •3. Organizarea producţiei şi a locului de muncă
- •In secţiunea făcută în regiunea îndoirii (fig. 49, b) se poate vedea de asemenea cum s-a deformat materialul.
- •1. Îndoirea manuală a tablelor şi benzilor
- •Fig. 50. Nicovală pentru îndoire.
- •Fig. 51. Îndoirea unei benzi prin l ovire cu ciocanul.
- •2. Îndoirea mecanică
- •3. Îndoirea ţevilor
- •4. Înfăşurarea arcurilor elicoidale din sîrraă
- •Secţia de sudare
- •1) Regulile de securitate şi protecţia muncii în secţie
- •In timpul sudării, sudorul trebuie să fie echipat cu tot echipamentul special, începând de la încălţămintea cu talpa groasă şi terminând cu masca speciala, destinată sudării.
- •2) Descrierea surselor de alimentare a arcului
- •Schema simplificată a transformatorului de sudat.
- •Randamentul este de 53-66%, iar factorul de putere 0,57-0,23%.
- •3) Procesul formării cusuturii
- •Procesul formării cusăturii la sudarea manuală cu curent electric deschis şi electrod învelit:
- •4) Tipuri de electrozi
- •Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal sunt prezentate în fig alăturată
- •Vederea generală şi părţile componente ale strungului normal:
- •2. Mişcările de bază
- •3. Scule aşchietoare pentru strunjire
- •Fig. 2. Părţile componente ale cuţitului normal:
- •Scheme de prelucrare prin strunjire şi tipuri de cuţite
- •4.Dispozitive utilizate la prelucrarea prin strunjire
- •5. Regimul de aşchiere
- •Viteza de aşchiere este numită viteza relativă a tăişului sculei faţă de piesă în timpul executării mişcării principale de aşchiere. Ea se notează cu V şi se exprimă în m/min.
- •6.Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor
- •Fig. 6. Strunjirea suprafeţelor 4,5
- •Fig. 7. Strunjirea suprafeţei 6
- •Secţia de Frezare
- •1) Regulile de securitate în secţie
- •2) Părţile componente a maşinii unelte de frezat şi destinaţia lor.
- •Organe de dirijare
- •3) Mişcările de bază la frezare
- •4) Scule şi dispozitive utilizate la frezat
- •1) Suprafaţa de degajare, pe care alunecă aşchia;
- •2) Spatele dintelui,care poate fi: rectilinic sau curbilinic;
- •4) Tăişul principal, care poate fi drept, înclinat sau elicoidal cu unghiul de înclinaţie ω;
- •Bibliografie:
2. Îndoirea mecanică
Pentru îndoirea rotundă a tablelor se folosesc maşinile de îndoit cu val-ţuri (fig. 56). în principiu, această maşină se compune din trei valţuri care se rotesc, din care două dedesubtul tablei, iar al treilea deasupra tablei. orientat între cele două inferioare.
Prin coborîrea mai mult sau mai puţin a valţului superior, tabla care trece printre valţuri capătă o curbură mai mare sau mai mică.
Pentru îndoirea tablelor în linie dreaptă şi cu raze mici se folosesc de asemenea maşini' speciale, care se numesc şi abkanturi (fig. 57, a). Această maşină se compune din trei mese, masa inferioară l, masa superioară 2 şi
Fig. 56. Maşină de îndoit tabla
rotund cu valţuri.
Pentru lucrări mai complicate şi de serie mai mare, se folosesc prese speciale pentru îndoit; partea de lucru se vede în figura 57
3. Îndoirea ţevilor
După cum s-a precizat la începutul acestui capitol, piesele confecţionate din metale, cu ocazia îndoirilor, îşi schimbă secţiunea, datorită deformărilor care au loc în interior.
În cazul ţevilor care au secţiuni mai complicate decît barele pline, deformările în secţiune, produse de îndoiri, sînt "mai accentuate. Astfel, în regiunea îndoiturii, ţevile se încreţesc sau se aplatizează, după cum se vede în figura 58, a.
Pentru a i se, evita aceste aplatizări, îndoirea ţevilor se poate face prin două procedee.
a) Ţeava" de îndoit-se astupă la un cap cu un dop de lemn, iar pe la celălalt capăt se introduce nisip fin, uscat. Pentru ca nisipul să se aşeze bine în ţeava în timpul umplerii, aceasta se loveşte pe suprafaţa laterală cu un ciocan.
După ce s-a umplut cu nisip, se astupă şi celălalt capăt al ţevii cu un dop de lemn (fig. 58, 6).
Pentru ca îndoirea să se facă mai uşor, se încălzeşte ţeava în regiunea unde trebuie îndoită, după care se prinde cu un capăt într-o menghină, iar de celălalt capăt se trage pînă cînd se formează curbura dorită.
Nisipul, fiind relativ incompresibil, nu permite ca în regiunea îndoiturii să se producă aplatizarea ţevii.
b) îndoirea la rece a ţevilor pe dispozitiv (fig. 58, c). Dispozitivul este compus din placa de bază l, opritorul 2 şi calapodul 3. Calapodul este un segment de roată, care pe suprafaţa laterală are un canal cu raza aproxi mativ egală cu a ţevii de îndoit 4.
Ţeava se introduce cu un cap între opritor şi calapod, iar de celălalt cap se trage după calapod, pînă se realizează curbura dorită.
4. Înfăşurarea arcurilor elicoidale din sîrraă
în lăcătuşărie apar1 dese cazuri cînd este necesar să se realizeze un arc elicoidal din sîrmă de oţel. Cel mai utilizat procedeu care poate fi aplicat, pînă la o anumită dimensiune de.
În primul rind trebuie să se aleagă o sîrmă de oţel mai groasă, pe care să se înfăşoare arcul. De precizat este că diametrul sîrmei pe care se va înfăşură arcul trebuie să fie ceva^mai mic decît diametrul interior al arcului, deoarece după desfăşurare, and se dă drumul arcului, acesta se destinde, mărindu-şi diametrul.
Din sîrma pe care se va înfăşură arcul se confecţionează o manivelă, la capătul căreia se dă o gaură transversală, în care se introduce capătul sîrmei de arc.
După cum se vede în figură, manivela din sîrmă se strînge într-o men ghină, între două bacuri din lemn. Cu niîna dreaptă se roteşte manivela, iar cu stînga se ţine de sîrma de'arc, care- se va înfăşură pe manivelă, for- mînd arcul elicoidal. ' . >'
În general, acest procedeu se ^utilizează cînd trebuie executate un număr mic de arcuri şi nu există lş dispoziţie mijloacele mecanizate. In atelierele unde există maşini-unelte, rotirea sîrmei pe care se înfăşoară arcul se face cu ajutorul maşinii de găurit sau al unui strung.
PROTECŢIA MUNCII
Ca reguli principale de protecţia muncii, de care trebuie să ţină seama un lucrător care lucrerză la îndoire, pot fi considerate următoarele :
manevrarea materialelor să se facă pe cit posibil mecanizat, iar mun citorul să poarte mănuşi de protecţie şi şorţ din piele groasă ;
sculele de susţinere şi fixare a pieselor să fie bine fixate pe suporturi;
ciocanele să fie bine prinse în cozi ;
la lucrul cu maşini mecanice de îndoit, să se respecte prescripţiile de protecţia muncii specifice acestora ;
în cazul îndoirii ţevilor la cald, să se folosească mănuşi de protecţie din ţesătură de azbest.
