In secţiunea făcută în regiunea îndoirii (fig. 49, b) se poate vedea de ase­menea cum s-a deformat materialul.

în cazul metalelor mai dure, de fia o anumită rază de îndoire, deformarea este atît de mare încît poate duce^; la apariţia de fisuri (crăpături), ceea ce face materialul inutilizabil.

TEHNOLOGIA ÎNDOIRII METALELOR

Alegerea procedeului de îndoire se face în funcţie de dimensiunile şi calitatea materialului, precum şi de numărul de piese care trebuie exe­cutate.

în lăcătuşărie, îndoirea metalelor se face manual sau mecanic.

1. Îndoirea manuală a tablelor şi benzilor

în general, îndoirea manuală se realizează sub acţiunea unor lovituri apli­cate asupra materialului într-un anumit fel.

Sculele cu care se aplică loviturile sînt ciocane de diferite forme şi di­mensiuni. În cazul îndoirii unor metale mai moi sau cînd nu este permis.

Fig. 50. Nicovală pentru îndoire.

a) b) c)

să se vadă urme de lovituri pe suprafaţa materialului îndoit, se folosesc ciocane executate din cupru, aluminiu, plumb, lemn sau cauciuc.

în afară de sculele de lovire, la îndoirea unei piese din metal se mai folosesc şi anumite scule de susţinere sau prindere. Aceste scule au forme şi dimensiuni diferite, în funcţie de materialul de îndoit şi de natura în-doiturii.

în figura 50 sînt reprezentate cîteva nicovale de îndoit, confecţionate din oţel" şi cu partea superioară, pe care se aşază materialul, de diferite forme : bombate concav, convex, drepte, cu colţuri ascuţite sau rotunjite etc. La îndoirea unei benzi sau table se mai pot utiliza pentru susţinere şi simple plăci metalice, menghine de banc, nicovale de fierărie etc.

Fig. 51. Îndoirea unei benzi prin l ovire cu ciocanul.

Pentru îndoirea unei table în unghi drept, se foloseşte, ca dispozitiv de prindere şi susţinere, o menghină de banc (iig. 53).

În poziţia c este reprezentat cazul cînd se loveşte cu ciocanul direct pe tablă, însă cît mai aproape de bacurile menghinei, pentru ca tabla să nu se îndoaie după o raza mare.

În poziţia d este reprezentat procedeul cînd se foloseşte un tampon de lemn, asupra căruia se aplică loviturile de ciocan.

În cazul cînd tabla are dimensiuni mai mari, care nu permit să fie fixată în menghină, se folosesc dispozitive ca cele arătate în poziţia a şi b.

În anumite situaţii este necesar să se realizeze îndoituri la care să se producă alungiri sau îndesări pronunţate de material.

În figura 54, a, b, c, se arată schematic procedeul de realizare a unui fund de cazan, care are marginea îndoită după suprafaţa laterală a cazanului.

Pe tabla dreaptă se trasează un cerc care să aibă raza egală cu a caza­nului şi un alt cerc concentric, dar cu raza mai mare ca prima, cu valoarea dimensiunii marginii care trebuie îndoită.

Fig. 53. îndoirea tablelor şi benzilor în menghină

Pentru a se evita suprapunerea tablei, se procedează la realizarea unor ondulaţii cît mai mici ale marginii, folosindu-se pentru aceasta o furcă (fig. 54, a) sau un cleşte cu fălcile rotunde (fig. 54, b).

Î n figura 54, d este reprezentat procedeul prin care se realizează o calotă sferică dintr-o tablă dreaptă. Pentru aceasta se foloseşte un ciocan rotund şi o nicovală cu suprafaţa superioară concavă.

Fig. 54. îndoirea tablelor prin îndesarea sau întinderea mate­rialului.

Fig. 55.Executarea manuală a falţului

Îndoirea tablei se obţine prin întinderea materialului, mai mult în re­giunea cea mai bombată, întindere care se realizează prin lovituri succesive date cu ciocanul.

Îmbinarea a două table, de-a lungul a două muchii, se face prin fвlţuire, adică prin îndoirea marginilor respective ca în figura 55.

Îndoirea manuală a benzilor şi a tablelor presupune atenţie si o calificare destul de ridicată din partea lucrătorului, aceasta pentru a nu se produce fisuri în material şi a nu rămîne urme de lovituri care afectează aspectul şi rezistenţa pieselor respective.