5. Regimul de aşchiere

Procesul de aşchiere este caraterizat de o serie de mărimi ale căror ansamblu formează regimul de aşchiere.

Principalele elemente ale regimului de aşchiere sunt: viteza de aşchiere, adâncimea de aşchiere, avansul.

Viteza de aşchiere este numită viteza relativă a tăişului sculei faţă de piesă în timpul executării mişcării principale de aşchiere. Ea se notează cu V şi se exprimă în m/min.

În cazul strunjirii: viteza se determină conform relaţiei:

(m/min), (5.1)

unde: D - diametrul piesei ce se prelucrează;

n -numărul de turaţii ale piesei, rot/min.

Avansul S reprezintă valoarea deplasării tăişului pricipal la o turaţie a piesei şi are ca unitate de masă mm/tur.

Adâncimea de aşchiere t- reprezintă grosimea stratului de material, care se înlătură la o singură trecere a cuţitului. Ea se notează cu t şi se măsoară în mm.

Pentru strunjire;

,(mm), (5.2)

unde: D - diametrul semifabricatului;

d - diametrul piesei.

6.Întocmirea procesului tehnologic şi executarea pieselor

Elementul de bază al procesului tehnologic îl constituie operaţia tehnologică, care este o parte a procesului tehnologic efectuată la un singur loc de muncă cu utilajele şi uneltele necesare.

În cazul prelucrării prin strunjire, o operaţie include acele prelucrări, executate cu aceleaşi scule, în timpul aceleaşi prinderi ale piesei în dispozitiv.

Exemplu: Pentru obţinerea piesei din (fig.4, a) se folosesc trei operaţii.

a) b)

Fig.4 Strunjirea suprafeţelor:

a) piesa finită, b) semifabricatul

Operaţia 1. (fig. 5 a,b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 1,2 şi 3.

a) b)

Fig. 5. Strunjirea suprafeţelor 1 (a), 2,3 (b)

Operaţia 2.(fig. 6 a, b) Strunjire, se prelucrează suprafeţele 4,5

Deşi se foloseşte aceeaşi sculă, ca la operaţia l, aceasta constituie o operaţie nouă deoarece s-a schimbat fixarea piesei.

1. b)

Fig. 6. Strunjirea suprafeţelor 4,5

Operaţia 3. (fig. 7) Găurire, se prelucrează suprafaţa 6.

Este o operaţie nouă deoarece se schimbă scula.

Fig. 7. Strunjirea suprafeţei 6

Operaţia, la rândul ei este compusă din una sau mai multe faze. Faza este o parte a operaţiei care se realizează:

- într-o singură aşezare şi poziţie a piesei de prelucrat;

- cu aceleaşi unelte de lucru;

- cu acelaşi regim tehnologic.

Exemplu: operaţia l cuprinde două faze: l - prelucrarea suprafeţelor frontale (strunjirea plană); 2- prelucrarea suprafeţelor 2 şi 3 (strunjire cilindrică), în mod similar, operaţia 2 cuprinde două faze, iar operaţia 3 - una singură.

- se repetă de mai multe ori;

- păstrează neschimbate scula şi regimul de lucru.

Pentru controlul dimensional se folosesc diferite scule şi dispozitive de măsură: rigle, şublere, calibre, şabloane, transportoare etc.