TEMA 4: Bugetul şi sistemul bugetar

1. Caracteristica şi conţinutul Bugetului de stat

2. Sistemul bugetar al RM

3. Caracteristica generală a procesului bugetar

4. Deficitul bugetar

1. Caracteristica şi conţinutul Bugetului de stat

Afirmarea rolului economic al statului este inseparabilă de Bugetul Statului. BS exprimă fluxurile financiare care apar în procesul repartizării PIB, ocazionate de formarea resurselor şi efectuarea cheltuielilor publice în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade.

Bugetul de stat este (Anexa 1):

• Document-program, prin care statul prevede anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor din cadrul economiei publice;

• Act de previziuni, sub forma unui tablou evolutiv şi comparativ a veniturilor publice, precum şi a destinaţiilor acestora;

• Act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să efectueze cheltuieli şi să perceapă venituri în acord cu prevederile legale;

• Act anual, deoarece se elaborează anual, având putere de acţiune pe parcursul unui exerciţiu financiar (în RM corespunde cu anul calendaristic);

• Act juridic, prin care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice;

• Sistem de fluxuri financiare, prin care se exprimă atât fluxurile financiare privind formarea resurselor băneşti publice, cât şi fluxurile financiare ce se degajă în procesul de gestionare al acestora;

• Instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii, n sensul că, prin buget, se poate reflecta politica fiscală propriu-zisă.

Bugetul reprezintă actul cel mai important din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El poate fi aprobat sub patru aspecte esenţiale (anexa 2):

1. sub aspect juridic, reprezintă un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului;

2. sub aspect economic, subliniază corelaţiile macroeconomice şi, în special, legătura cu nivelul şi evoluţia PIB;

3. sub aspect tehnic, interesează îndeosebi procesele de pregătire şi elaborare a bugetului, precum şi metodele de previziuni şi evaluare a diverselor categorii de venituri ş cheltuieli cuprinse în buget;

4. sub aspect politic, bugetul este considerat expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă componentele sale (politico-economică, socială, educativă, culturală, militară etc.).

Bugetul îndeplineşte trei funcţii:

1. Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (Guvern, Parlament) şi chiar în mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât finanţatori, cât şi beneficiarii bugetului;

2. Gestiunea eficace a activităţii publice, prin care executanţii se asigură de utilizarea eficace a resurselor financiare;

3. Proiectarea activităţii statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite programe alternative, însoţite de posibilităţile de finanţare.

În prezent, în practica intenaţională, se utilizează mai multe tipuri de bugete, cum ar fi:

• bugetul pe articole;

• bugete pe program;

• buget de mijloace;

• buget funcţional.

Bugetul pe articole este un document financiar, care specifică în fiecare articol partea de venituri şi cheltuieli planificate conform clasificaţiei economice, funcţionale şi organizaţionale. Acest tip de buget pune accentul pe ceea ce trebuie să se procure cu mijloace planificate (remunerarea muncii, plata pentru mărfuri, servicii şi livrări). Acest buget nu conţine informaţii despre direcţiile de acţiune şi funcţiile Programului de activitate al Guvernului şi n descrie rezultatele scontate.

Bugetul pe programe prevede o altă metodă de elaborare, reviziune şi prezentare a bugetului decît cea aplicată în cazul bugetului pe articole. Acest buget stabileşte rezultatele scontate în urma prestării serviciilor de stat. Veniturile şi cheltuielile sunt puse în corelaţie cu programele, care, la rândul lor, sunt conforme cu Programul de activitate al Guvernului. Fiecare program este însoţit de un materia explicativ care descrie scopurile şi obiectivele activităţii planificate. Centrul pentru Analiza Bugetară şi Financiară a studiat aprofundat practica internaţională în domeniul bugetării pe program pentru a evalua oportunitatea utilizării acestei metode în procesul bugetar în RM.

Bugetul de mijloace reprezintă bugetul în forma sa tradiţională, în care sunt prezentate şi detaliate mijloacele financiare alocate diferitor categorii de servicii publice; are finalitate anuală.

Buget funcţional datorită insuficienţei resurselor, se impune selectarea (în funcţie de costul şi randamentul serviciilor publice) cheltuielilor publice ce pot fi finanţate la un moment dat.

Procesul complex al elaborării şi execuţiei bugetului de stat este supus unor reguli (principii) bugetare. Elaborate la începutul sec. XIX, aceste principii au ca scop organizarea unei gestiuni clare şi riguroase a finanţelor publice, precum şi facilitarea posibilităţilor de exercitare de către Parlament a misiunilor sale de autorizare a bugetului şi de control a execuţiei acestuia de către Guvern.

1.Principiul anualităţii Se referă, pe de o parte la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar pe de altă parte, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.

2. Principiul universalităţii presupune înscrierea veniturilor şi a cheltuielilor în bugetul de stat în sumele lor globale (totale, brute), fără omisiuni şi compensări reciproce.

3.Principiul unităţii bugetare presupune înscrierea tuturor veniturilor şi a cheltuielilor, în sumele lor globale, într-un singur document.

4.Principiul neafectării veniturilor bugetare presupune depersonalizarea veniturilor, astfel încât, totalitatea lor este utilizată pentru acoperirea tuturor cheltuielilor

5. Principiul specializării bugetare Veniturile bugetare trebuie înscrise în buget şi aprobate de Parlament pe surse de provenienţă, iar cheltuielile în funcţie de destinaţia lor şi de conţinutul economic.

6. Principiul echilibrului bugetar Veniturile publice trebuie să acopere cheltuielile publice, în scopul asigurării echilibrului dintre nevoile colective şi resursele financiare publice.

7. Principiul publicităţii Dezbaterea publică a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de execuţie a acestora. Publicarea în Monitorul Oficial a bugetelor şi conturilor anuale de execuţie

8. Principiul unităţii monetare Toate operaţiunile bugetare se exprimă în moneda naţională.