5. Asigurările – categorie economică: funcţiile, rolul şi importanţa lor în activitatea economică

Dacă vorbim despre importanţa asigurărilor, trebuie menţionat faptul că asigurările capătă o dezvoltare tot mai largă în rândul celorlalte activităţi desfăşurate în sistemul economic.

Importanţa asigurărilor are şi un aspect economic, care constă în următoarele:

• prin mijloacele sale specifice, respectiv prin crearea unor comunităţi de risc şi aplicarea principiului mutualităţii în suportarea pagubelor, asigurarea contribuie la desfăşurarea fără întrerupere a procesului de producţie;

• prin plasamentele făcute pe piaţa capitalului, companiile de asigurare contribuie la dezvoltarea creditului şi la finanţarea unor proiecte economice;

• asigurarea participă la finanţarea unor acţiuni de prevenire şi combatere a unor evenimente generatoare de pagube, contribuind astfel la menţinerea integrităţii proprietăţii de stat, private şi mixte;

• prin asigurarea şi reasigurarea mărfurilor care fac obiectul raporturilor juridice de comerţ internaţional, precum şi a mijloacelor cu care acestea sunt transportate se poate procura valuta necesară acoperirii unor eventuale pagube sau se pot realiza importante economii în valută;

• prin operaţiuni de primire şi cedare a unor riscuri pe piaţa internaţională de asigurări se contribuie la extinderea relaţiilor comerciale internaţionale.

Elemente care atestă importanţa asigurărior sunt şi funcţiile pe care ele le îndeplinesc în cadrul societăţii.

Funcţia principală a asigurării – funcţia de repartiţie – se manifestă, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispoziţia organizaţiei de asigurare, pe seama primei de asigurare (contribuţiei), suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare.

În al doilea rând, această funcţie se manifestă în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale, şi anume: plata indemnizaţiilor de asigurare, finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrative şi gospodăreşti ale organizaţiei de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă. La fel, prin intermediul funcţiei de repartiţie impozitele datorate de organizaţiile de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat, iar contribuţiile cuvenite asigurărilor sociale sunt îndreptate către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Funcţia de control – ca funcţie complementară a asigurării, urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlul de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administrative şi gospodăreşti etc, cum sunt respectate drepturile cuvenite asiguraţilor, dacă sunt îndeplinite integral şi la timp obligaţiile financiare ale instituţiei de asigurare către terţi.

Alte funcţii specifice activităţii de asigurare

Funcţia de compensare a pagubelor reprezintă principala funcţie a asigurărilor şi prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări:

• pentru asigurat, asigurarea dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii, iar,

• pentru ansamblul economiei naţionale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele, dar, prin acordarea operativă de despăgubiri, poate să realizeze, într-un termen relativ rezonabil, refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive sau realizarea capacităţii de muncă a persoanelor vătămate.

Funcţia de prevenire a producerii pagubelor este a doua funcţie ca importanţă şi se realizează pe două căi:

• prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor;

• prin crearea unor asemenea condiţii de asigurare care să-i constrângă pe asiguratori să promoveze acţiuni de prevenire a evenimentelor şi să-i cointereseze în menţinerea în bună stare a bunurilor asigurate.

Funcţia financiară rezidă în aceea că asigurarea este apreciată ca fiind una dintre pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exerciţiului financiar şi scadenţa la începutul anului de referinţă.

Plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe măsura apariţiei şi argumentării necesităţii plăţilor.

Diferenţa dintre încasări şi plăţi poate fi utilizată ca sursă generală de creditare în economie, fiind constituită în depozite sau în disponibilităţi curente la bănci.

Asigurarea nu este numai o categorie economico-financiară, dar şi un institut de drept, deoarece, ca şi dreptul în general, ea îndeplineşte şi funcţia educativă. În normele de drept statul sub formă de drepturi şi obligaţii juridice prevede pentru membrii societăţii o comportare cuvenită. Normele de drept care reglementează asigurarea, de asemenea, stimulează o comportare cuvenită a subiecţilor asigurării, aceasta atingându-se pe calea stabilirii unor înlesniri şi sancţiuni.