3. Asigurările casco

Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.

În calitate de subiecţi ( contractanţi ) ai asigurăii CASCO pot fi considerate:

1. persoanele fizice, care au atins virst a de 18 ani in cazul asigurarii

automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de transport moto;

2. orice persoană juridică;

3. persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul Republicii Moldova (ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte);

4. persoanele fără cetăţănie, care locuiesc permanent în Republica Moldova, atunci cînd:

• autovehiculul este proprietatea lor;

• autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă;

• dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a gira autovehicolul dat.

Validitatea asigurarării încheiate cu:

1. persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui), sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial, însă nu mai mult decît o persoană;

2. persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scris a acesuia.

În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:

• autovehicule destinate transporturilor de persoane: autoturisme, autobuze, motociclete;

• autovehicule destinate transporturilor de bunuri: autocamioane, autofurgoane, autocisterne;

• autovehicule speciale:

• autovehicule pentru gospodăria comunală (stropitori, măturători, gunoiere);

• autovehicule pentru stingerea incendiilor;

• autosanitare;

• autocamioane, autovehicule pentru explorări geologice, hidrotehnice;

• remorci care sunt trase de un autovehicul dintre cele menţionate mai sus;

• tractoare;

• maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate (cu autotracţiune) combine, greidere.

Nu pot fi obiecte ale asigurării:

1. autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi aş motorului;

2. autovehiculele cu deteriorări ale geamurilor, cu avariei sau corozie evidentă a detaliilor caroseriei.

Obiectele asigurării enumerate mai sus sunt prevăzute prin condiţiile generale de asigurare. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al asigurării poate fi şi:

1. utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac parte din completarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare. Costul total al utilajului suplimentar şi al accesoriilor asigurate nu poate depăşi 20% din suma asigurată a autovehiculului;

2. aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului comercial se efectuează numai pentru autoturisme, autobuze şi microbuze cu excepţia mijloacelor de transport de acest tip care sunt în expoatare de mai mult de 5 ani, a căror caroserie a fost revopsită, a celor cu urme de accident, precum şi a celor cu semne de distrugere corozivă;

3. şoferul şi pasagerii contra accidentelor.

Riscurile acoperite prin asigurare

Riscurile supuse asigurării sunt grupate în felul următor:

1. avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural: trăsnet, furtună, uragan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren, avalanşe de zăpadă, incendiu, precum şi de efecte indirecte ale acestora.

2. ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi (în prăpastie, în apă, din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări.

3. furtul autovehicolului, al unor părţi componente; pagube de orice fel produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt al autovehiculului, precum şi în urma acţiunilor premeditate ale altor persoane.

Şoferul şi pasagerul din autovehicul sînt asiguraţi pentru caz de deces sau vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de exploatarea autovehicolului.

Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de devalorizare a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a survenirii riscului asigurate prin contractul de bază.

Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare.

Toate riscurile descrise mai sus sînt prevăzute prin următoarele cinci variante de asigurare:

Varianta I. (CASCO deplin):

Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol;

Varianta II. (CASCO parţial):

Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta III. (CASCO parţial):

Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta IV. (CASCO parţial):

Pentru riscurile prevăzute la punctul a) inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicul;

Varianta V. (asigurarea de tranzit):

Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de autovehicule în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau ai caselor de comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehiculelor de la 3 pînă la 30 de zile.

În practica societăţilor de asigurare, din cele mai multe ţări, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulţi factori, şi anume:

• statistici privind accidentele de circulaţie, furturi;

• tipul autovehiculului şi marca;

• valoarea autovehiculului;

• riscurile asigurate;

• capacitatea cilindrică;

• performanţele tehnice;

• uşurinţa reparaţiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea pieselor de schimb;

• costul reparaţiilor;

• atracţia pentru hoţi;

• vîrsta şi experienţa conducătotului auto;

• vechimea maşinii;

• istoricul daunelor solicitantului;

• starea drumurior, sistemele de semnalizare rutieră.

Generarea unui proces de despăgubire presupune existenţa dosarului de daune pentru cazul producerii riscului asigurat. Pentru ca la cazul asigurat să fie deschis un dosar de daune, este necesar ca să fie înaintată de către asigurat cererea de despăgubire pentru paguba produsă.

Dosarul de daune va conţine, după necesitate:

• aviz cu privire la producerea accidentului rutier;

• aviz cu privire la despăgubire;

• confirmarea valabilităţii contractului de asigurare (poliţa de asigurare);

• avizul poliţiei rutiere (altor organe competente);

• proces-verbal de constatare a pagubelor;

• devizul costului reparaţiei;

• proces-verbal privind estimarea costului autovehiculului

• alte acte necesare.

Evaluarea pagubei, precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor aduse autovehiculului avariat.

În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este avarierea, lista defectelor constate care urmează a fi lichidate prin lucrări de reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numai decît se indică data examinării.

Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcluzînd cheltuielile pentru materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare sau de către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării pagubelor.

Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşesc valoarea nouă a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea nouă a acestora. Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv.

În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.

Devizul estimativ de reparaţie a autovehiculului avariat – este un alt act care se include în dosarul de daune. Acesta cuprinde cîteva mari compartimente: I – costul manoperei, II – lucrări de vopsire, III – costul părţilor componente, pieselor, accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum şi al materialelor de vopsire şi expluatare şi însăşi calculul sumei despăgubirii. Conform condiţiilor din exemplu, se poate face calculul în felul următor:

1. Costul manoperei pentru aschimbul parbrizului faţă, inclusiv TVA 55 lei;

2. Costul parbrizului pentru 1 bucată inclusiv TVA este 940 lei. Se va considera valoarea fără a deduce uzura conform condiţiilor din contract.

3. Costul reparaţiei 995 lei;

4. Nu se va deduce franţiza, deoarece nu a fost prevăzută în condiţiile contractului;

5. Din motivul că suma asigurată a fost mai mică decît valoarea efectivă a autovehiculului, deapăgubirea se va plăti proporţional procentului asigurării 68% şi va constitui 677 lei.

În poliţa de asigurare retrasă de la sigurat va fi indicată data întocmirii dosarului de daune.

Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurător în timp de o lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru decizia în cauză.

În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau de refuz în acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.