3. Perirectita cronică. Etiopatogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv. Ttratamentul conservativ şi chirurgical.

PC este consecinţa perirectitei acute şi se caracterizează prin prezenţa orificiului intern în intestin, duetului fistulos cu inflamaţie perifocală, schimbări cicatriceale în peretele intestinului, în spaţiile celulo-adipoase perirectale şi prezenţa orificiului extern pe piele.

Cauzele

1Adresarea întârziată a bolnavilor pentru asistenţă medicală (când colecţia purulentă s-a deschis spontan).

2Tactica chirurgicală greşită în perioada acută, când intervenţia s-a limitat doar la deschiderea abcesului, fără sanarea porţilor de intrare a infecţiei.

Clasificarea:

Fistulele se divizează în:

complexe :

(două sau mai multe orifîcii):

- unul intern - în peretele rectului

- altul extern - pe tegumentul perineal

oarbe.

(Au forma unui canal infundibular cu deschidere în peretele rectului (fistulă internă)).

În dependenţă de amplasarea lor faţă de aparatul sfincterian:

fistule intrasfincteriene,

transsfincteriene

extrasfincteriene.

Tabloul clinic. Starea generală a pacienţilor, de regulă, rămâne neschimbată.Persistenţa îndelungată a focarului inflamator în perineu poate cauza excitabilităţe, insomnie, cefalee, micşorărea capacităţii de muncă; este posibilă dezvoltarea neurastenică, impotenţei.

Durerile vor apărea numai Ia acutizarea bolii, dispărând la funcţionarea fistulei. Fistulele rectale evoluează frecvent spre proctită, proctosigmoidită, determină maceraţia tegumentelor perineale.

Obiectiv: se va fixa cu atenţie numărul de fistule, cicatrice, caracterul şi cantitatea eliminărilor din fistule, macerarea tegumentelor perineale.

la palparea regiunii perineale se reuşeşte depistarea traiectului fistulos.

Diagnostic:metoda instalărilor canalului fistulos cu soluţie de albastru de metilen, sondarea cu atenţie a canalului fistulos, fistulografia, anoscopia şi rectosigmoidoscopia.

Tratament.

Tratamentul conservator include: băi de şezut după defecaţie, spălarea fistulei cu soluţii antiseptice, instilaţii de antibiotice în canalul fistulos, microclisme cu ulei de cătină albă, cu colargol. Acest tratament este folosit, de obicei, ca etapă de pregătire preoperatorie.

Tratamentul chirurgical. Metoda de operaţie se va alege în dependenţă de tipul fistulei (relaţiile ei cu sfincterul), de existenţa proceselor inflamatorii în ţesutul adipos pararectal, colecţiilor purulente, de starea ţesuturilor, aria orificiului intern al fistulei, în fistulele extrasfincteriene se va exciziona orificiul fistulos din lumenul rectului. Fistula se extrage prin incizie cuneiformă în bloc comun cu pielea şi ţesutul celular.Fistulele transsfincteriene se rezectează prin lumenul rectal, cu suturarea straturilor profunde (muşchii sfincterieni).

În fistulele extrasfincteriene (acestea fiind cele mai complicate) se va recurge la diferite operaţii, esenţa cărora constă în excizia completă a canalului fistulos şi lichidarea orificiului intern al fistulei, în fistulele complexe se va aplica metoda de ligatură. Fistulele oarbe se închid intralumenal.