3. Anusul contra naturii. Forme de anus contra naturii. Indicaţii pentru aplicare.

Anus contra naturii repr legarea chirurgicala a tubului digestive la peretele abdominal, metoda aleasa in urma unui trat chirurgical colic sau rectal cu extirparea unui segment mai lung sau mai scurt , in functie de situatie, de intestine. Acest segment poate fi colon –procedura se num colostomie.

Colostoma reprezinta o fistula intestinala artificiala, aplicata cu scop curativ, la nivelul intestinului gros.

Primele comunicari despre fistulele intestinale au aparut inca in lucrarile lui Hipocrate.

Prima fistula artificiala a fost propusa de Littre in 1710 si realizata de Pillor in 1776, dar urmata de decesul pacientului. Prima interventie reusita cu aplicarea sigmostomei este efectuata in 1793 de Duret.

Clasificare:

1. Dupa scop:

1. Permanenta

2. Temporara

2. Dupa forma:

1. Parietala

2. Pe bagheta (In continuitate)

3. Biluminala cu anse separate

4. Terminala

3. Dupa modul de efectuare:

1. Cu translocarea ansei intestinale prin plaga din peretele abdominal

2. Cu translocarea ansei intestinale prin spatiul extraperitonial

3. Colostoma cu surplus de intestin exteriorizat

4. Colostoma plata

4. Dupa prezenta sau absenta complicatiilor:

1. Colostoma fara complicatii

2. Colostoma cu complicatii

• Complicatii precoce (ocluzie intestinala, necroza stomei, retractia stomei, complicatii purulente)

• Complicatii tardive (herniile paracolostomice, prolapsul colostomic, strictura stomei, fistule ligaturale si paracolostomice, ocluzie prin aderente).

Prezenta indelungata a unui astfel de viciu ca anus contra naturii conditioneaza o izolare sociala, cu instalarea unei stari depresive, ce impune cit mai curind o interventie reconstructiva.

Cauzele aplicarii colostomei:

1. Tumori colorectale complicate cu ocluzie intestinala, perforatie, peritonita difuza

2. Diverticuloza colonica complicate cu perforatie si peritonita

3. Traumatismul abdominal cu deteriorarea integritatii colonice

4. Peritonita postoperatorie (cu dehiscenta anastomotice, omiterea unei lezari intestinale intraoperatorii)

5. Ocluzie intestinala de geneza netumorala (volvulus intestinal, invaginatie intestinala cu necroza sectorala, tumori inflamatorii)

6. Megacolonul

7. Hernia incarcerate

Examenul instrumental al pacientilor purtatori de CAN in perioada preoperatorie prevede testele:

1. Rectoromanoscopie

2. Irigografie (cu BaSO4)

3. Fibrocolonoscopie

4. Examen ultrasonor, morfologic

5. Balonografia ansei excluse

6. Sfincterometria tensiodinamica

Rectoromanoscopia – scop:

- testarea portiunii excluse, prezenta in acest sector a diferitor stari patologice cum ar fi recidiva procesului tumoral, prezenta polipilor, stabilirea schimbarilor inflamatorii, coprolitiaza.

+ stabilirea lungimii sectorului distal, care permite de a programa tipul si volumul interventiei reconstructive.

De electie este irigografia (cu suspensie de BaSO4)! Permite:

Stabilirea proceselor patologice in ansa exclusa, permeabilitatea si lungimea ei, pozitia si localizarea sectorului omis din tranzit; la niv sector proximal –permeabilitatea acestei regiuni.

+ stabilirea patologiilor concomitenta ca neoplasm colorectal, diverticuloza colonica, dolicocolonul, polipi colonici, stricture colonica, coproliza.

Prezenta indelungata a ACN conditioneaza disfunctia aparatului sfincterian anal, cu atrofia si atonia acestuia. P/u a evita aceasta se recomandata sfincterometria tensiodinamica ( trening cu pneumomasaj). + in caz de colostoma indelungata este recomandata balonografia ansei excluse, ce permite stabilirea pacientilor cu semne de atrofie a sectorului exclus. Prezenta activitatii motorii la nivelul sectorului examinat nu exclude atrofia.

Reabilitarea pacientilor – prin coloplastie (translocarea ansei aferente a colonului dupa mobilizare, pentru aplicarea unei anastomoze, ce va fi lipsita de tensionare ).

Forme:

1. Asocierea anastomozei descendorectale sau descendoanale cu mobilizarea flexurii lienale;

2. Mobilizarea flexurii hepatice a colonului cu instalarea anastomozei transversorectale sau transversoanale;

3. Mobilizarea colonului ascendent cu anastomoza ascendorectala sau ascendoanala.

Complicatii postoperatorii:

Supuratia plagii postoperatorii, abcese intraabdominale, ocluzie intestinala, hemoperitoneu; cea mai periculoasa-dehiscenta anastomotica.