3. Diverticuloza colonica. Etiopatogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv. Complicaţii. Tratamentul chirurgical.

Diverticolul colonic este o herniere a mucoasei prin disocierea musculaturii circulare în vecinătatea vaselor care penetrează prin reţeaua extramusculară (zonele slabe ale peretelui colic), pe marginea mezenterică şi antemezenterică, între tenii

Etiologia. Diverticulele înăscute sunt rezultat al tulburărilor histogenezei în perioada de embriogeneză. Diverticulele căpătate apar ca rezultat a proeminării mucoasei intestinului prin defectele musculare – diverticule false. Sunt localizate în spaţiul dintre tenii unde stratul muscular este mai slab dezvoltat. Diverticulele la fel pot fi localizate şi în locurile de perforare a peretelui intestinal de către vasele sanguine. Factori de predispunere sunt procesele inflamatorii din intestin, mărirea presiunii intraluninale la constipaţii. Se întâlnesc la vârsta de 50-60 ani, la femei mai des ca la bărbaţi. În 90% se localizează în jumătatea stângă a colonului.

Clasificarea diverticulilor:

• Congenitali;

• Dobândiţi.

• Diverticuloză a colonului fără manifestări clinice (1/3 din bolnavi);

• Diverticuloză cu manifestări clinice inclusiv dureri în abdomen, dereglări funcţionale a colonului;

• Diverticuloză cu evoluţie complicată:

• Diverticulită;

• Perforaţie;

• Hemoragie;

• ocluzie intestinală;

• fistule intestinale interne şi externe;

• malignizare.

Tabloul clinic. Boala timp îndelungat nu se manifestă clinic. Simptomul principal în caz de diverticuloză necomplicată va fi durerea în abdomen şi tulburări funcţionale. Durerile pot fi de la neînsemnate până la intensive. Tulburările funcţionale se manifestă prin constipaţii, uneori diaree.

Complicaţiile diverticulozei. Diverticulita este inflamaţia diverticului, manifestându-se prin dureri acute în abdomen, hipertermie, leucocitoză. Este posibilă dezvoltarea paracolitei cu formarea infiltratului ulterior cu abscedare. Abcesul poate erupe în organele cavitare cu formarea fistulelor interne – colo-uretrale, colo-vezicale şi colo-vaginale.

Perforaţia diverticulului – tabloul clinic al peritonitei.

Ocluzia intestinală – are caracter obturator ca rezultat al formării pseudotumorilor (infiltrate după inflamaţie).

Hemoragia poate fi neînsemnată, mase fecale cu striuri de sânge şi masivă.

Diagnosticul – cea mai mare însemnătate o are irigografia şi colonoscopia.

Diagnosticul diferenţiat se face cu sindromul intestinului excitat, boala Crohn, tumorile maligne colonice, colita ulceroasă nespecifică asociată cu diverticuli.

Tratament. În stadiul asimptomatic tratament nu este indicat. În stadiul manifestărilor clinice fără complicaţii se indică dietă, remedii antiinflamatorii, ce normalizează flora intestinală, clisme calde cu antiseptice.

Indicaţiile la tratament chirurgical.

1.tratament conservator ratat;

2.dezvoltarea complicaţiilor – perforaţie, hemoragie, ocluzie intestinală;

3.existenţa fistulelor interne.

Ca regulă, se aplică aşa operaţii ca hemicolectomia, rezecţia sigmei. Operaţiile se efectuează în 1 sau 2 etape. Este raţional de asociat aceste operaţii cu miotomie, ce duce la micşorarea presiunii intraluminale.