3. Dolicocolonul. Etiopatogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv. Tratamentul.

Dolicocolonul este o anomalie congenitală sau dobîndită, caracterizată prin alungirea totală sau parţială a colonului, fără modificarea calibrului. Dolicocolonul segmentar reprezintă forma cea mai des întîlnită în clinică şi interesează mai ales sigmoidul (dolicosigma).

Etiopatogenie. Este controversată. Originea congenitală este susţinută de anomaliile sau viciile de coalescenţă a colonului. Cazurile dobîndite au la bază hipertonia simpatică, care genereză anarhia motricităţii colonului şi regimul alimentar bogat vegetarian.

Clasificare: congenitala sau dobindita

Tabloul clinic este destul de variat. Desori sunt cazuri de dolicocolon ce nu prezintă nici un fel de suferinţă. Chiari a descris triada simptomatică alcătuită din constipaţie, balonare şi durere.

Examenul radiologic descoperă o ansă colică lungă, cu evacuarea întîrziată(după 2-5zile) a contrastului.

Complicaţia cea mai des întîlnită este enterocolita, care se manifestă prin scaune sangvinolente şi chiar hemoragie; apare o diaree fetidă, însoţită de febră şi crampe intestinale. Sunt posibile complicaţiile mecanice, dominate de volvulus sigmoidian; manifestarea clinică este de ocluzie, „tumora” sigmoidiană voluminoasă uşor se palpează şi la percuţie dă timpanism, ocupînd abdomenul în diagonală de la fosa iliacă stîngă spre hipocondru drept.

Tratamentul este de obicei medical şi constă dintr-un regim sărac în făinoase, sosuri care să împiedice fermentaţia în colon. Sunt indicate alimente din carne, peşte, legume; mai des se recurge la laxative.

Tratamentul chirurgical se impune în caz de complicaţii (volvulus, hemoragie, infecţie) şi constă în colectomie segmentară într-un timp sau în doi timpi.

BILETUL 26

1. Traumele esofagului. Clasificare. Tabloul clinic. Complicaţiile. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial. Tratamentul conservativ şi chirurgical.

Perforatiile esofagiene: Mecanisme:

• penetraţie directă – caracteristic pentru leziunile endoscopice, intubaţiilor, corpi străini;

• penetraţie de esofag prin presiune esofagiană mai mare decât rezistenţa organului : rupturile de esofag postemice, prin suflu, traumatice;

• proces inflamator în endoscopii digestive, perforaţii spontane pe esofag patologic, corpi străini etc.;

• perforaţii iatrogene.

Manifestarile clinice:

• Durerea este violentă, sediul corespunde sediului perforaţiei.

• Febra la debut poate lipsi, treptat creste.

• Disfagia este prezentă în toate cazurile, dar se poate instala şi tardiv – după 24-48 ore.

• Dispneea – apare când se va instala concomitent şi un hidropneumatorax.

• Vărsaturi – sunt neînsemnate

• Emfizemul subcutanat – este un simptom cardinal al perforaţiei esofagiene cervical

• Defansul muscular epigastral se va instala în perforaţii de esofag abdominal, în sindromul Boerhaave.

• Semnele clinice de peritonită sunt caracteristice perforaţiei de esofag abdominal.

Dg clinic:

- Triada Mackler, vomismente, durere toracică joasă, emfizem subcutanat cervical.

- Triada Barett – dispnee, emfizem subcutanat, “defans” muscular epigastral.

- Triada Anderson – emfizem subcutan, polipnee, contractură abdominală.

Dg paraclinic:

• leucocitoza prezentă în peste 70% cazuri.

• Important este examenul radiologic: la clişeul panoramic cervical se va aprecia prezenta de aer în spaţiul retroesofagian, nivel hidroaeric retrovisceral, emfizem subcutanat, lărgirea mediastinului, sau abces mediastinal.

• Radiografia toracică va evidenţia hidrotorax uni sau bilateral, hidropneumatorax, infiltrare pulmonară, emfizem mediastinal, emfizem subcutanat, pneumoperitoneum, lărgirea mediastinului, simptomul Naclerio “în V” – emfizem mediastinal localizat corespunde limitei mediastinale a pleurei.

-Esofagografia cu contrast hidrosolubil (gastrografin): Va aprecia extravazarea substanţei de contrast prin defectul esofagian

-CT

-Toracocenteza: va permite colectarea revărsatului mediastinal cu examenul ulterior biochimic.

Diagnosticul diferenţialse va efectua cu ulcer gastric sau duodenal perforat pancreatita acută, infarct enteromezenteric, perforaţii ale veziculei biliare, hernie hiatală, strangulată, hernie diafragmală strangulată, aneurism aortic toracic, pneumatorax spontan sau traumatic, hidropneumotorax, embolie pulmonară, infarct miocardic acut.

Tratamentul perforaţiilor esofagiene va fi determinat de:

• Intervalul de timp din momentul perforaţiei, sutura primară de esofag aplicată după 24 ore din momentul perforaţiei va fi grevată cu risc de formare a fistulei în 50% cazuri.

• Localizarea anatomica a perforaţiei.

• Dimensiunile defectului esofagului.

• Starea fiziologică şi prelezională a esofagului.

• Mecanismul producerii leziunii.

Standardele terapeutice folosite în clinică:

• Conservatoare;

• Semiconservatoare;

• Agresive.

Protocoale conservative:vor fi aplicate în perforaţii esofagiene de până la 24 ore şi vor include:

• monitorizarea bolnavului

• drenaj esofagian transoral /nazal

• repaus alimentar

• antibioticoterapie

• nutriţie parenterală

Protocoale semiconservative:

Sunt aplicate în leziune esofagiene asociate cu supuraţie periesofagiană sau la distanţă.

• La manevrele terapeutice ale protocolului conservativ obligatoriu se va drena colecţia paraesofagului sa cea de la distanţa.

• Drenajul colecţiilor se va efectua în mod clasic sau prin procedee miniinvazive percutanat sub ghidaj radiologic, tomografic sau ecografic.