3. Megacoledocul. Etiopatogenie. Clasificare. Tratament contemporan.

Obstrucţia biliară benignă poate fi cauzată de coledocolitiază sau stricturi biliare benigne.

Stricturile biliare necesită reconstrucţii durabile cu succes bine definit, având în vedere că majoritatea pacienţilor sunt într-o stare de sănătate satisfăcătoare , pacienţi sunt de o vârstă tânără

Stricturile biliare pot fi solitare, dar şi multiple, cauzele acestor stricturi pot fi diferite

Stricturi congenitale; Stricturi iatrogene postoperatorii; Stricturi posttraumatice; Stricturi post manipulaţii endoscopice; Stricturi inflamatorii; Colangită primară sclerozantă; Stricturi induse de radiaţie; Stenoză de PDM.

Dilatarea căilor biliare principale este provocată de stricturile distale, cauzate de coledocolitiaza şi pancreatita cronică.

Diagnosticul : USG, CPGRE, hepatobiliscintigrafia secvenţională, RMN, TC, duodenografia.Diagnosticul megacoledocului începe cu ecografia hepatobiliară, o metodă screening, care ne direcţionează spre următoarele etape diagnostice: Cele mai importante date ecografice pentru diagnosticul megacoledocului sunt dimensiunile căii biliare principale.

1.Colangiografia retrogradă endoscopică este standardul de aur în diagnosticul acestei patologii biliare.

2.Hepatobiliscintigrafia dinamică s-a efectuat preoperator, postoperator, peste 3 luni.

3.RMN a fost folosită preoperator şi postoperator

4.TC metoda de diagnostic, care permite diferenţierea pancreatitei cronice cefalice de cancerul pancreatic

5.Duodenografia

Tratamentul

Tratamentul chirurgical al megacoledocului de geneză benignă a avut ca scop înlăturarea sau ocolirea obstacolului biliar, micşorarea sau abolirea sindromului algic în cazul pancreatitei cronice cefalice.

Tratamentul megacoledocului, cauzat de pancreatita cronică cefalică, a evaluat pe parcursul acumulării experienţei şi analiza rezultatelor la distanţă

Varianta tehnică, care a rezolvat situaţia clinică şi a fost tolerată de aceşti pacienţi, a fost hepaticojejunoanastomoza şi pancreatojejunoanastomoza pe ansa bispiculată à la Roux.

Biletul 3

1. Afecţiunile glandei tiroide. Anatomia şi fiziologia glandei tiroide. Clasificare. Algoritm clinico-paraclinic în diagnosticul tireopatiilor.

Tiroida este o gl. Endocrina,nepereche,situate in reg. cervical anterioara, in loja tiroideana. Are forma literei “H” sau de “future” si este alc. Din 2 lobi,istm, m:30-35 g, capsula fibroasa. Circulatia sangvina este asigurata de a.tiroideana sup. si inf.

Cls. Gusa endemica: a.dupa gr de marire in volum a tiroidei- 0,1,2,3,4,5 b.dupa forma: difuza,nodular,mixta

c.dupa tulburari functionale:eufunctionala, hiperfunctionala, hipofunctionala

II. Gusa sporadic (fix ca gusa endemica) III.Adenomul toxic tiroidean: cu functie autonoma IV.Gusa toxica difuza a.usoara b.medie c.grava V.Hipotirioza a.usoara b.medie c.grava

VI.Maladii inflamatorii ale gl.tiroide a.Tiroidita si strumita acuta b.tiroidita subacuta c.tiroidita cronica d.tiroidita specifica

VII.Cancer tiroidean a.epiteliul diferentiat(papilar,follicular,mixt) b.nedeferentiat(carcinoame anaplazice sau medulare solide) c.conjunctiv(carcinoame,limfoame)

Metodele de investigaţii paraclinice ale tireopatiilor.

•Explorări biologice: Hb, L, Ht, VSH, glicemia, ureea, creatinina,

coagulograma, grupa sanguină, sumarul de urină. •Examinări radiologice - imagistice: radiografia toracică asociată sau nu cu tranzitul baritat esofagian; radiografia cervicală; ecografia tiroidiană; tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară.

•Explorări radioizotopice: scintigrafia tiroidiană cu l131 sau Te". •Explorări funcţionale: radioiodcaptarea tiroidiană; testul de inhibiţie cu Ts {testul Werner); testul de stimulare cu TSH (t. Querido); metabolismul bazai; reflexograma achiliană (valorile normale-între 220-360 milisecunde).

•Dozări biohormonale: dozarea tirotoxinei şi triiodotironinei, colesterolemiei; PBI (proteina ce fixează iodul - norma 4-8 mg%); măsurarea anticorpilor antitiroidieni (antitireoglobulină şi/sau antipiroxidază); cercetarea imunoglobulinelor anti-TSH; dozarea radioimunologică a calcitoninei serice; aprecierea markerilortumorali (antigenul carcinoembrionar, prostaglandinele E, şi E2, dopamina, decarboxilaza).

•Funcţia bioptică în diversele ei variante. •Limfografia, termografia şi angiografia tiroidiană.