II. Instrumental

- Examenul radiologic: în caz de prolaps al stomacului se poate vedea un nivel orizontal cu aer deasupra ca în cazul hidropneumotoraxului .Ca de obicei, acest nivel se ridică după ingerarea mâncării, lichidelor; la prolabarea anselor intestinului subţire se evidenţiază o opacitate difuză a câmpului pulmonar cu sectoare de transparenţă areolară; la prolapsul colonului pe fundal de gaze se evidenţiază haustraţia; prolapsul ficatului, lienului formează tabloul opacităţii segmentului respectiv al câmpului pulmonar; O informaţie mai precisă poate fi obţinută după contrastarea tractului digestiv cu masă baritată.

Tratamentul. În caz de încarcerare este indicat tratamentul chirurgical de urgenţă, iar în celelalte cazuri se aplică intervenţia chirurgicală programată.

3. Pancreatita cronică. Etiopatogenie. Clasificare. Tabloul clinic. Diagnosticul pozitiv şi diferenţial.

Etiologie:

Alcoolismul.

-Factorii nutriţionali.

-Afecţiunile pancreatice primare: pusee repetate de pancreatită acută, litiază biliară, strictură Oddiană, traumatisme, anomalii congenitale.

-Infecţii generale (gripa, parotidita, difteria, pneumonia, tbc).

-Boli ale organelor adiacente: colecistite acute şi cronice; angiocolite,ulcere penetrante în pancreas.

Patogenie. Acutizările maladiei răspândesc procesul patologic pe porţiuni noi ale pancreasului, cu înlocuirea ulterioară a ţesutului pancreatic cu ţesut conjunctiv, schimbări sclerotice ale duelurilor şi zonelor paravazale Ductulii pancreaticise supun inflamaţiei, ulceraţiilor cu cicatrizare ulterioară şi formare de "valve fibrotice" deformarea lumenului, stază, concentrarea secretului pancreatic, depuneri de Ca şi formare de calculi.

Clasificarea.

Vom nota cele mai răspândite clasificări ale pancreatitei acute şi cronice:

- Marseille l (1983) - pancreatita acută, acută recidivantă, cronică,cronică recidivantă;

- Marseille II (1984) - pancreatita acută şi cronică;

- Cambridge (1987) - pancreatita acută, acută cu insuficienţă pluriorganică, acută cu complicaţii (chist, abces), pancreatita cronică cu gravitate diversă şi luarea în considerare a datelor PCGR şi a sonografiei;

- Marseille-Roma (1988) - pancreatita acută, cronică, cronică calculoasă, cronică obstructivă şi pancreatita cronică nespecifică.

Clasificarea lui R. Ammann (1984) evidenţiază 3 perioade în instalarea pancreatitei cronice:

- activă (până la 5 ani), care decurge cu acutizări şi instalarea de complicaţii;

- medie (5-10 ani), pentru care este caracteristică micşorarea frecvenţei acutizărilor;

- tardivă (mai mult de 10 ani), ce se caracterizează prin lipsa sindromului algic şi instalarea dereglărilor funcţionale grave. In practica medicală cea mai răspândită este clasificarea clinică a pancreatitei cronice (PC) după Şelagurov:

1. PC recidivantă - este caracteristică dezvoltarea acceselor de pancreatită

acută;

2. PC doloroasă - sunt prezente dureri permanente, accesele de dureri

pronunţate nu sunt caracteristice.

3. PC latentă -în prim-plan se manifestă dereglările de funcţie pancreatică.

4. PC pseudotumoroasă - clinica este identică tumorilor pancreatice,

evoluând cu icter mecanic evident.

Clasificarea morfologică elaborată de Grimar et al. (1970), care propun 6 tipuri de pancreatită cronică (schimbări neînsemnate ale pancreasului, uşor, local, difuz, segmentar, cefalic cu obstrucţie), şi Richelme şi Delmon (1984), care propune 5 tipuri de pancreatită cronică (pancreatită cu DPP normal, DPP schimbat nedilatat, DPP dilatat, DPP dilatat în stenoză de PDM, pancreatită cu schimbări locale ale DPP), nu şi-au găsit o răspândire largă în tactica medicală.în clinică şi-a găsit o răspândire mai largă clasificarea clinico-morfologică a pancreatitei cronice, care evidenţiază:

1. Pancreatita cronică indurativă.

2. Pancreatita cronică pseudotumorasă.

3. Pancreatita cronică pseudochistoasă.

4. Pancreatita cronică calculoasă (virsungolitiază, pancreatită calcinantă).

Tendinţa reflectării aspectelor etiopatogenetice este redată în clasificarea pancreatitei cronice efectuată de M. Kuzin (1984)

Tabloul clinic al pancreatitei cronice (PC)Manifestările de bază ale PC se vor înscrie în 5 sindroame:

1) sindromul algic;

2) dereglări digestive pe fundalul insuficienţei extrinsece a pancreasului;

3) manifestările insuficienţei intrinsece ale pancreasului;

4) sindromul hipertensiunii biliare (icter mecanic, colangită, colecistită secundară);

5) semnele clinice induse de chisturi şi fistule (hipertensiunea portal segmentară, duodenostaza ş. a.).

Diagnostic.

Testul secretin-pancreoziminic. Principii: secretina stimulează secreţia bicarbonaţilor, pancreozimina - a enzimelor pancreatice. Sondă duodenală cu trei canale. Porţia bazaiă se colectează 30 min; se administrează i/v pancreozimina 1,5 U l/kg masă, se colectează 20 min; se introduce secretina în aceeaşi doză şi fiecare 20 min se colectează trei porţii. Se determină: bicarbonaţii, lipaza, amilaza, tripsina.

Tipurile testului în PC;

1. Insuficienţa secretorie totală

2. Scăderea cantitativă a volumului secretului şi enzimelor

3. Scăderea calitativă: scăderea volumului bicarbonaţilor şi enzimelor

4. Insuficienţa fermentativă izolată: apare pe fundalul dereglărilor de alimentare, în special când alimentele sunt slab calorice, cu conţinut mic de proteine.

Examenul coprologic

Aprecierea enzimelor pancreatice în sânge şi urină:

- amilaza serică -16-30 mg/amid. pe oră;

- amilaza urinei -28-160 mg/amid. pe oră;

-tripsina serică - 23,6+ 8,4 ng/ml. Forme uşoare ale PC: 9,9 ± 4,9; grave: 2,43+1,9 ng/ml.

a) determinarea glicemiei şi glucozuriei;

b) testul toleranţei la glucoza Ştaube -Taugot: se administrează per os 50 g glucoza de 2 ori timp de 1 oră. Se determină glicemia peste

fiecare 30 min timp de 3 ore. Norma: glicemia creşte de 1,5-1,8 ori. Hemograma,Examenul de urina ,Cliseu panoramic al caviatatii abdominal, USG-vizualizarea pancreasului cu schimbarile de forma si dimensiuni. Eco Doppler/TC/RMN.DG diferential:Maladii a colecistului si cailor biliare,ulcere gasto-duodenale,colita cronica,Sdr ischemic visceral,tumori pancreatice.