1. Tratamentul medicamentos

Tratamentul abcesului pulmonar presupune administrarea antibioticelor cu scopul eliminarii infectiei, prevenirii complicatiilor si a sechelelor. Tratamentul standard al abceselor se realizeaza prin administrarea de clindamicina (in infectiile anaerobe). Datorita faptului ca abcesul pulmonar este unul polimicrobian se administreaza antibiotice cu spectru mai larg. Se asociaza antibiotice eficiente impotriva Stafilococcus aureus, Enterobacter si Pseudomonas spp. Tratamentul medicamentos este prescris pentru o perioada de 4-6 saptamani. Daca abcesul a avut dimensiuni mari (de exemplu, mai mare de 5 cm in diametru), terapia trebuie mentinuta mai mult timp si anume, pana in momentul in care pe radiografie se poate obiectiva rezolutia procesului infectios pulmonar, sau cel putin existenta unei leziuni foarte mici, ce nu mai pune probleme.

2.Tratamentul brohoscopic - util cand tratamentul medicamentos nu da rezultat.

3. Drenajul postural

4. Tratamentul chirurgical

Principalele indicatii ale tratamentului chirurgical sunt lipsa de raspuns la tratamentul medicametos, suspiciunea de neoplasm si malformatiile pulmonare congenitale. In functie de dimensiunea abcesului, se practica lobectomii (indepartarea unui lob pulmonar) sau pneumectomii (indepartarea intregului plaman).

indicatii p-u chir:

-hemoptizii grave

-obstructii bronsice

-neoplasm bronsic

-lipsa rasp.la trat.med.

-empiem-drenaj chir.

3. Hipertensiunea portală. Particularităţile anatomo-fiziologice ale sistemului porto-caval. Clasificare. Orientarea diagnosticului pozitiv. Complicaţii. Prognostic.

Hipertensiunea portala

Hipertensiunea portală (HP) se caracterizează printr-o creştere patologică şi permanentă a presiunii şi a volumului sanguin din sistemul portal, precum şi prin formarea de colaterale portosistemice .

ETIOLOGIA HIPERTENSIUNII PORTALE

Obstacolul şi rezistenţa vasculară crescută pot fi localizate oriunde pe axul spleno-portal: prehepatic, intrahepatic şi suprahepatic

I. Obstacole prehepatice	Afecţiuni ale axului venos Afecţiuni ale organelor vecine Afecţiuni cu repercusiuni splenice (hipertensiune prin hiperaflux)	Atrezii Angiomatoze Tromboze Flebite Afecţiuni biliare Pancreatitele Chisturi sau pseudochisturi de pancreas Tumori , Adenopatii , Abcese Sindrom Banti Splenomegalii primitive Hemopatii
II. Obstacole intrahepatice	Difuze Segmentare	Ciroza hepatică Fibroza hepatică Degenerescenta hepatică - Ocluzii venoase intrahepatice
		Tumori hepatice Chisturi hepatice Abcese hepatice
III. Obstacole posthepatice		Sindrom Budd-Chiari (obstrucţia venelor hepatice) Pericardita constructivă Insuficienţa cardiacă globala Insuficienţa tricuspidâ
I Obstacol mixt: pre- şi intrahepatic		Tromboza venei portă apărută la bolnav cirotic

Cauza cea mai frecventă a HTP şi a consecinţelor ei clinice este ciroza hepatică.

• Anastomoza porto-gastro-esofagiană apare în zonaesofagului inferior şi fornixului gastric între vena gastrică stângă, venele gastrice scurte (sistemul port) şi venele esofagiene, azygos şi diafragmatice tributare sistemului venos cav superior. Pe această cale se formează varice esofago-gastrice, a căror ruptură duce la hemoragie digestivă superioară

• Anastomoza porto-cavă rectală se realizează în zonarectală între vena hemoroidală superioară (sistemul port) şi v.v. hemoroidală inferioară şi mijlocie (sistemul cav).

• Anastomoza periombilicală realizată între venele parietale periombilicale şi venele paraombilicale (vene porte accesorii)

• Anastomozele peritoneo-parietale, zone unde organeleabdominale au contact cu ţesutul retroperitoneal sau sunt aderente la peretele abdominal, reprezentate de colateralele hepato- diafragmatice (v. Sappey), venele din ligamentul splenorenal oment, venele lombare (v. Retzius) şi care se dezvoltă în cicatricele din laparotomiile anterioare.

• Anastomozele splenorenale drenează sângele venos por­tal spre vena renală stângă direct, prin v. splenică, v. v. diafragmatice, pancreatice şi indirect, prin v. v. suprarenale.

Particularităţile clinice. predomină manifestările clinice caracteristice HTP, la care se adaugă simptomele şi semnele bolii de bază ilustrate în figura alăturată: anorexie, meteorism, balonări şi flatulenţă, senzaţie de plenitudine în epigastru, varice esofago-gastrice cu sau fără hemoragie exteriorizată prin melenă, vome cu "zaţ de cafea"; splenomegalie cu hipersplenism, hemoroizi complicaţi sau nu cu rectoragii, "cap de meduză", edeme, icter, steluţe vasculare, encefalopatie porto-cavă: confuzie, somnolenţă, tremor .

Diagnostic

1.anamneza si examenul clinic 2.Examenul biologic-Alterarea testelor de inflamatie,citoliza,insuficienta hepato celulara,excretie biliara

3.Rg baritata 60-70% varice esofagiene.4.FEGDS-prima linie,vizualizaeaza varicele,gradul,riscul singerarii ,permite scleroterapia si ligaturarea in banda. 5. Splenoportometria- masurarea presiunei portale , Punctia transhepatica ecoghidata/cateterismul transjugular al v,porta –i/n de operatii. 6.Ecografia-marimea,structura,dilatarea,ascita.,Eco-Doppler-denota HTP prin dilatarea sistemului vascular. 7 .Scintigrafia hepatosplenica,TC,RMN-cele mai sensibile metode. 8.Laprascopia,paracenteza,punctia,biopsia-de mare valoare .