3. Complicaţiile hidatidozei hepatice. Manifestările clinice. Elemente de diagnostic pozitiv. Tratamentul chirurgical.

Complicatiie: COMPLICAŢIILE PRECOCE – 30 (3.19 %) CAZURI

au necesitat reintervenţie chirurgicală 12(1.28 %)

- Hemoragie parenchimatoasă /din cavitatea restantă – 7(0.74%)

- Bilioragii cu peritonită biliară – 3 (0.32 %)

Insuficienţă hepatică – 5(0.53 %)

-TEAP – 3(0.32 %)

COMPLICAŢIILE TARDIVE

66 (7.03 %)

A. Cavitate restantă – 30 cazuri

B. Abcesul subdiafragmal – 6 cazuri

C. Biliom al cavităţii restante – 11 cazuri

D. Fistule biliopurulente externe dirijate – 19

cazuri

Clinic:

1.Perioada asimptomatică. Din momentul infestării până la apariţia primelor semne clinice, mai mulţi ani, persoanele infestate se consideră sănătoase

2.Perioada manifestărilor clinice când hidatida atinge dimensiuni mari. Clinic pot apărea dureri surde sub rebordul costal drept, epigastru,hemitoracele drept. La examenul clinic se poate aprecia hepatomegalie,prezenţa unei formaţiuni elastice în hipocondrul drept.Sunt posibile manifestări alergice: urticarii, prurit cutanat.

3.Perioada complicaţiilor, care apare la 20-70% din pacienţi, poate fi prezentată prin următoarele variante: supuraţie; erupţia CHH în cavitatea abdominală, căile biliare, cavitatea pleurală, organele cavitare; calcificare; compresiunea căilor biliare şi a vaselor magistrale:

Diagnostic. leucocitoza, VSH mărită, efectul colestatic (bilirubinemia, hiperfosfatazemia), citolitic (hiperfermentemia) şi dereglări funcţionale ale hepatocitelor (htpoprotrombinemia, hipoproteinemia), de asemenea prezenţa componentului alergic în unele cazuri (eozinofilia).

investigaţiile obligatorii (RIF - reacţia de imunofluorescentă, RHAI - reacţia hemaglutinaţiei indirecte, RLH - reacţia de latex-aglutinaţie).

Examene paraciinice:usg, TC, Radiografia toracelui(pentru excluderea hidateozei pulmonare),fgdg, scitigrafa, laparoscopic ,etc,

Tratamentulprobleme: înlăturarea parazitului; rezolvarea cavităţii restante, terapia complicaţiei (în cazul prezenţei ultimei) şi profilaxia hidatidozei reziduale (secundare). miniinvazive: intervenţii lapa-roscopice (cu etapele asemănătoare intervenţiei deschise) şi metoda PAIR.

1. Chistectomie: - a) deschisă;

b) închisă;

c) combinată.

2. Perichistectomie.

3. Hepatectomie,

4. Chistectomie cu anastomoze perichisto-digestive.

Chistectomia include câteva etape: puncţia şi evacuarea conţinutului CH; deschiderea perichistului cu eliminarea tuturor elementelor hidatice; prelucrarea cavităţii restante, folosind substanţe protoscolicide (NaCI 20%; alcool 95%; glicerina 80%; AgNO3 0,5%) cercetarea existenţei fistulelor biliare şi închiderea lor (în cazuri posibile). Ultima etapă este rezolvarea cavităţii restante -metode:

1. Metoda deschisă - drenarea externă sau abdomenizarea.

2. Metoda închisă - capitonajul cavităţii (cu invaginarea pereţilor

perichistului, sutura W, suturi circulare după Delbet) sau omentoplastia.

3. Metoda combinată - capitonajul sau omentoplastia cu drenarea externă

a cavităţii restante.

Perichistectomia prevede înlăturarea CHH în bloc cu perichistul (capsula fibroasă)

Chimioterapia este indicată pacienţilor inoperabili, cu hidatidoză primară pulmonară sau hepatică, precum şi pacienţilor cu chisturi multiple în două sau mai multe organe, şi celor cu hidatidoză peritoneală. Chisturile localizate în oase sunt mai puţin sensibile la chimioterapie. O altă indicaţie importantă este prevenirea hidatidozei secundare în perioada postoperatorie.

Preparatele folosite cu acest scop sunt derivaţi ai benzimidazolei:

Mebendazol - 40-50 mg/kg/zi, cure repetate (3-4 anual) câte 28 de zile şi perioade de repaus de o lună între ele.

Albendazol -10-15 mg/kg/zi, cicluri repetate (2-3 anual) câte 28 de zile, urmate de perioade de repaus de 14 zile.