Biletul 5

1. Boala Graves-Basedow. Etiopatogenie. Clasificare. Morfopatologie. Diagnosticul pozitiv si diferenţial. Tratamentul profilactic, curativ medicamentos şi chirurgical.

Boala Basedow Garves sau gusa exoftalmica este o boala ce apare in hiperfunctia glandei tiroide. Boala Basedow este caracterizata prin 3 manifestari majore: hipertiroidie  cu gusa difuza, dermopatie si oftalmopatie (nu va speriati va detaliez imediat ce inseamna fiecare). 30 si 40 de ani. Cauzele bolii Basedow Graves o boala autoimuna, cand factorii de aparare lupta impotriva propriului organism. Din aceasta cauza tiroida este marita de volum, iar excesul de hormoni tiroidieni determina o vascularizatie bogata a tiroidei. Oftalmopatia din boala Basedow se caracterizeaza printr-un infiltrat inflamator la nivelul continutului orbitei.

Semnele si simptomele bolii Basedow Graves

• Gusa difuza hiperfunctionala - tiroida este marita de volum si poate fi vizibila si usor palpabila, este posibil depistarea unui freamat la nivelul glandei tiroide  • Dermopatia - se manifesta de regula la nivelul partii posterioare a picioarelor fiind denumita mixedem pretibial. De cele mai multe ori dermopatia se caracterizeaza prin prurit, alopecie  (pilozitatea de la nivelul capului este redusa), pilozitatea corporala mult redusa, iar unghiile sun moi si friabile; • Oftalmopatia - se manifesta prin retractia pleoapei superioare care determina descoperirea unei portiuni mari a sclerei conferind pacientului o privire fixa, tematoare ce creeaza impresia unei aparente exoftalmii. Exoftalmia consta in proeminenta globilor oculari. Cornea are suprafata umeda si lucioasa.

Alte simptome frecvent intalnite in aceasta boala sunt: • Oboseala; • Labilitate emotionala; • Insomnie; • Tremor; • Transpiratie excesiva; • Diaree; • Palpitatii; • Prurit(mancarimi); • Amenoree - lipsa menstruatiei; • Intoleranta la caldura;

Diagnosticul bolii Basedow Graves cu usurinta de catre medical endocrinolog. Afectiunea se manifesta prin slabiciune, scadere ponderala in pofida pastrarii apetitului, instabilitate emotionala, tremor, intoleranta la caldura, transpiratii, palpitatii si accelerarea tranzitului intestinal. Investigatiile de laborator in acest caz releva un TSH(hormon stimulant al tiroidei - tirotropina) nedetectabil si valori ale hormonilor tiroidieni crescute T4, T3, FT4, FT3.

Diagnosticul de hipertiroidie se stabileste in urma investigatiilor de laborator care au o importanta mare in formele moderate ale bolii Basedow coroborate cu examinarea clinica. La palpare tiroida este marita, insa in cazurile in care tiroida are dimensiuni reduse nu trebuie exclus diagnosticul de boala Basedow.

Tratamentul medical are drept scop limitarea cantitatii de hormoni tiroidieni produsi de glanda. Agentii antitiroidieni blocheaza chimic sinteza hormonilor, acest efect se mentine pe perioada administrarii medicamentului si poate de asemenea accelera evolutia spre remisie prin efectul antiimun al acestor agenti. Tratamentul hormonal antitiroidian presupune administrarea unei doze suficiente de medicament pentru a obtine o functie tiroidiana normala.Tratamentul chirurgical consta in indepartarea tesutului tiroidian limitand astfel productia hormonala.Utilizarea iodului radioactiv este o metoda relativ simpla, eficienta si necostisitoare avand efecte comparabile cu cele ale interventiei chirurgicale. Principalul dezavantaj este producerea hipotiroidiei. Complicatiile bolii Basedow Graves Principalul efect advers al medicamentelor antitiroidiene este leucopenia- scaderea numarului globulelor albe. 2. Terapia cu anticoagulante si fibrinolitice în tratamentul complicaţiilor tromboembolice. Mecanismul de acţiune. Indicaţii şi contraindicaţii. Complicaţii.

Medicația antitrombotică, incluzînd anticoagulantele și fibrinoliticele, pot acționa prin inhibarea coagulării, prin inhibarea funcțiilor plachetare și prin stimularea lizei trombusului.

Preparatele anticoagulante includ: A.anticoag.directe: preparatele heparinei (heparina și HMMM – nadroparină, reviparină, dalteparină); heparinoizii (danaparoid, pentosan, sulodexid); antagoniștii direcți ai trombinei (hirudina și analogii ei, citratul de Na) B. anticoag.indir.: derivații cumarinici (acenocumarol, warfarină), derivații indandionici (fenindionă, omefină)

Mecanismul de acțiune al anticoag-lor:

1. heparina nefracționată se cuplează cu antitrombinaIII, iar complexul format are afinitate egală față de factorul Xa și trombină – acțiune anticoagulantă (cu riscul hemoragiilor)

2. HMMM se cuplează cu antitrombinaIII, iar complexul format are afinitate mare față de factorul Xa și redusă față de trombină – acțiune preponderent antitrombotică (cu risc scăzut de hemoragie)

3. a. Gama-carboxilarea proteinelor procoagulante catalizată de o carboxilază dependentă de VitK cu formarea g-cocarboxiglutamaților capabili să îndeplinească rol de factori ai coagulării;

b. anticoagul.orale, datorită analogiei structurale cu vitK, blochează gama-carboxilarea resturilor de ac.glutamic al proteinelor procoagulante cu sintetizarea unor substanțe biol.neactive, care nu sunt f-ționale în procesul coagulării.

Indicații:

1. tratamentul și profilaxia trombozelor venoase profunde;

2. trat.și profilax.trombemboliei arterei pulmonare;

3. infarctul ac.de miocard;

4. angina pectorală instabilă;

5. ictusul ischemic;

6. trombozele arterelor periferice;

7. CID;

8. profilax.trombozelor după intervenții chirurgicale, traume, nașteri, combustii;

9. profilax.trombozelor în stările de șoc, imobilizare îndelungată

Contraindicații:

1. hipersensibilitate

2. prezența hemoragiilor sau tendinței la hemoragii

3. ulcerul gastric și duodenal activ, colita ulceroasă

4. afecțiuni însoțite de coagulabilitate sanguină diminuată (hemofilie, diateze hemoragice, trombicitopenie)

5. insuficiența factorilor de coagulare

6. HTA

7. accidente vasculare cerebrale hemoragice

8. după interv.chir.de prostată, ficat și căile biliare

9. afecțiuni maligne

10. afecțiuni grave ale ficatului și rinichilor (insuficiență hepatică/renală gravă)

Complicații:

1. dureri osoase și musculare

2. stomatită, greață, vomă

3. granulocitoză marcată și splenomegalie reversibilă

4. ipotetic – risc oncogen

5. micro- și macrohematurie

6. hematoame

7. dereglări dispeptice

8. leucopenie

9. teratogenitate

Fibrinoliticele: Clasificare:

1. cu acțiune directă – fibrinolizina, tripsina

2. cu acțiune indirectă – streptokinaza, urokinaza, prourokinaza

Indicații:

1. tratamentul infarctului ac.de miocard

2. angina pectorală instabilă cu tromboză subtotală

3. trombembolia ac.a arterei pulmon.

4. trombembolia venelor profunde și a vaselor periferice

5. restabilirea permeabilității cateterelor trombate

Reacții adverse:

1. hemoragii i/craniene, sistemice

2. dereglări imunologice

3. hTA

4. rupturi ale miocardului