Incheiere
Ajungând la finalul demersului analitic propus, se cuvine a aminti – din raţiuni desimetrie – de contractul din Sumerul antic cu care am debutat în analiza noastră. Deşi acea convenţie are o vechime de mai bine de 4000 de ani, ea conţine în fond acea voinţă internă creatoare de fapte juridice aflată în deplină manifestare, care este conţinutăşi în oricare contract modern.
Din Sumerul antic până la era contractelor electronice – care încă nu şi-a făcut pe deplin apariţia, dar a cărei venire este neîdoielnică – quintesenţacontractului a rămas aceeaşi: acordul părţilor, obiectul negociat, scopul. Evoluţia s-arealizat pe plan tehnic şi a privit, după cum am văzut, formele cerute pentru validitate,metoda de probare, capacitatea de a încheia şi, de ce nu, obiectul contractelor.Odată cu apariţia contractelor electronice, doctrina de drept civil a cunoscut oturnură bruscă şi cu multiple implicaţii. O asemenea turnură a mai cunoscut, probabil,odată cu primul contract încheiat prin telefon. Dar implicaţiile sunt considerabil mai marişi mai complexe în cadrul contractelor electronice. Tocmai de aceea legiuitorul s-a văzutnevoit să caute metode noi de a reglementa această nouă specie de contract. S-aconfruntat – şi se confruntă şi astăzi – cu numeroase dificultăţi de tehnică legislativă prvind condiţiile de încheiere validă a contractelor electronice, relevanţa juridică, forţa probantă, securizarea acestora.Am observat cum, la nivel european, dar şi în sistemul de common-law (ca fiinddouă sisteme de largă răspândire la nivel mondial) s-au găsit soluţii de control şi ordonare pe cale legislativă a contractelor electronice.
Regulile privind semnătura electronică,marca temporală, activitatea electronică notarială, regimul juridic al înscrisurilor electronice, au cristalizat, chiar dacă nu într-o formă ideală, un sistem de reglementarecare, pe moment, face faţă fenomenului modern denumit „comerţ electronic”. Dar cutoate acestea, exemple practice din jurisprudenţă care relevă stări de confuzie şi lacunelegislative în rezolvarea litigiilor, cât şi naivitatea utilizatorilor de internet şi expunerealor la numeroase cazuri de fraude prin intermediul reţelei world wide web (www), ridicădin nou problema regimului juridic al contractelor electronice.Trebuie aşadar găsite mijloace noi, mai eficiente şi mai coerente de protejare în primul rând a utilizatorului de rând de internet, a comerciantului care foloseşte internetul pentru a încheia contracte sau a persoanei private care foloseşte acelaşi mijloc de contractare.
Bibliografie
1. Cursuri, tratate, dicţionare:
Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală aobligaţiilor , ed. a III-a, ed. All Beck, Bucureşti, 2000
2. Lucrări ştiinţifice:
Daniela Gărăiman, De la contractul clasic, la contractul electronic.
Ivan Hoffman, The validity of online contracts.
3.http://ru.scribd.com/doc/54780272/referat-Dr-Civil-Contractele-Electronice
http://biblioteca.regielive.ro/referate/comert/contractul-in-forma-electronica-si-contractul-incheiat-prin-mijloace-electronice-333105.html