2. Încheierea contractului – condiţii de validitate, momentul şi locul

Prin încheierea unui contract se înţelege formarea acordului de voinţă a părţilor implicate cu privire la clauzele conţinute de acesta. Acest acord se realizează înmomentul în care oferta de a contracta se întâlneşte – într-o neechivocă concordanţă – cuacceptarea acestei oferte. Oferta şi acceptarea reprezintă, aşadar, cele două laturi alevoinţei de a contracta, două laturi iniţial distincte, dar care prin întâlnirea lor întruformarea unui contract se reunesc în ceea se numeşte acordul de voinţă, chintesenţaînţelegerii contractuale.Însă simpla voinţă pozitivă de a se angaja pentru a dobândi drepturi sau obligaţii prin intermediul unui contract nu este suficientă ea însăşi pentru a certifica şi validitateaacestuia. În acest sens, legiuitorul a prevăzut anumite condiţii obligatorii pentruîncheierea validă a oricărui contract, din raţiuni evidente de ordine publică.

Astfel, art.948 Cod Civil face o enumerare a „condiţiilor esenţiale pentru validitatea convenţiei:capacitatea, consimţământul, obiectul şi cauza.”Capacitatea reprezintă „aptitudinea generală de a fi titular de drepturi şiobligaţii”. În cazul de faţă se au în vedere ambele accepţiuni ale acestui concept general:capacitatea de folosinţă, ca fiind aptitudinea unei persoane de a fi titular de drepturi şiobligaţii şi capacitatea de exerciţiu ca fiind, generic, capacitatea de a încheia acte juridicecivile. Aşadar, din punct de vedere al validităţii unui contract, interesează ca acordul devoinţă să fie exprimat de persoane – fie fizice, fie juridice – care au capacitatea legală dea încheia acte juridice civile.

Consimţământul reprezintă hotărârea unui subiect de drept de a se obliga din punct de vedere juridic şi o manifestare exterioară a acestei hotărâri. Astfel, esteimportant de observat că nu este suficient ca un subiect de drept să ia decizia de a acceptaangajarea sa obligaţională în cadrul unui contract, ci este necesar ca această decizieinterioară să fie manifestată exterior pentru a produce efecte juridice. De asemenea,manifestarea acestei voinţe de a contracta trebuie să fie concordantă cu voinţa internă,acestea două fiind indisolubil legate. Atunci când acestea diferă, pot apărea viciile deconsimţământ. Acestea reprezintă situaţiile în care deşi consimţământul cu privire lacondiţiile unui contract a fost exprimat, nu este valid întrucât, având în vedere fondulacestor condiţii, contravine voinţei interne a subiectului al cărui consimţământ a fost dat.

Cauza sau scopul este „acel element al actului juridic civil care constă înobiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act”.

Încheierea unui contract nu poate fiarbitrară, ea trebuie să reprezinte voinţa de a realiza un anume scop, asupra căruia părţileau convenit în prealabil. Acest scop trebuie să îndeplinească condiţiile legitimităţii şimoralităţii.

Obiectul reprezintă conduita părţilor stabilită prin contract; nucleul de acţiuni sauinacţiuni la care părţile sunt îndreptăţite sau la care sunt obligate. Asemenea cauzei,obiectul trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să fie determinat (conţinutul său săfie clar specificat, cuantificat), licit (să se încadreze în limitele legale) şi moral (să nuîncalce normele morale generale de convieţuire socială).Determinarea momentului şi locului încheierii contractului este evidentă în cazulcontractelor încheiate în prezenţa părţilor, probleme ridicând numai contractele încheiatela distanţă, când părţile nu se întâlnesc faţă în faţă. Determinarea momentului şi locului înacest caz urmează a se face în funcţie de două ipoteze

Contractul se încheie prin telefon. Momentul încheierii este acelaşi cu cel din situaţiade mai sus, iar locul – cel în care se află ofertantul. Contractul se încheie prin corespondenţă. Deşi nu există un punct de vedere unanimacceptat, majoritatea doctrinei şi practicii judecătoreşti consideră că încheiereacontractului a avut loc în momentul în care răspunsul acceptantului a ajuns la ofertant,indiferent de faptul că ofertantul a luat sau nu la cunoştinţă de cuprinsul acestuirăspuns, considerându-se astfel că simpla primire de către ofertant a corespondenţeiexpediate de acceptant constituie o prezumţie relativă că ofertantul a luat cunoştinţăde acceptare.

În ceea ce priveşte locul încheierii contractului în această ipoteză, esteacceptat ca fiind localitatea în care se află ofertantul şi unde i-a fost adresatăcorespondenţa.În legătură cu această ultimă ipoteză, în doctrina civilă au fost propuse mai multesisteme pentru a stabili momentul întâlnirii ofertei cu acceptarea, deci momentulîncheierii contractului. Aceste sisteme au fost denumite în funcţie de abordarea fiecăruia,astfel: sistemul emisiunii, sistemul expedierii acceptării, sistemul primirii acceptării, sistemul informării.