2.1.Substantivele de gen masculin.

Sunt de genul masculin substantivele nume de ființă de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care prin tradiție sau analogie sunt socotite ca masculine. În mod practic substantivele masculine se recunosc prin faptul că ele pot fi însițite la singular de un, iar la plural de doi.: un socru – doi socri, un cărbune- doi cărbuni.[11, p. 58]

Substantivele de gen masculin întrunesc mai multe clase semantice. Următoarele clase semantice întîlnim în Gramatica limbii române , vol. I, la D. Bejan, la Al. Dîrul, N. Matcaș, I. Ciornii și la alții:

• ființe umane de sex bărbătesc,

• antroponime masculine,

• profesiuni practicați de bărbați,

• ființe animale de același sex,

• arbori,

• plante și flori,

• lucruri,

• litere,

• cifre,

• luni,

• munți.

În Gramatica limbii române , vol.I, la D. Bejan și la Al. Dîrul găsim, clasă semantice de monede , iar note muzicale găsim doar la D. Bejan și în Gramatica limbii române , vol.I. D. Bejan, Al. Dîrul și N. Matcaș evidențiază denumiri de localități. Punctele cardinale găsim la Al. Dîrul și la I. Ciornii. Acești savanți plasează la substantive masculine și unele denumiri de ape curgătoare, lacuri, golfuri, rîuri . La ei se alatură și N. Matcaș. Substantive care denumesc metale și elemente chimice cît și substantive care denumesc vietăti acvatice găsim doar la N. Matcaș și la Al. Dîrul.

Cercetînd mai multe gramatici,putem face concluzii că substantivele masculine întrunesc următoarele categorii semantice:

• Ființe umane de sex bărbătesc: om,elev, tată;

• Antroponime masculine: Ion, Andrei;

• Profesiuni practicați de bărbați: croitor, șofer;

• Ființe animale de același sex: cal, cîine;

• Arbori:fag, stejar, ulm;

• Plante și flori: ardei, bujor, mărar;

• Lucruri: burete, perete, sac;

• Monedele: ban, dolar, franc;

• Luni: martie, iulie. septembrie;

• Litere: a, b, c;

• Note muzicale : do, re, mi;

• Cifre: (un) doi, (un) cinci;

• Munți: Carpați, Alpi;

• Localități: Chișinău, Ungheni;

• Puncte cardinale:nord, vest, est, sud;

• Ape curgătoare, lacuri, golfuri: Nistru;

• Metale și elemente chimice:aur, argint, aluminiu;

• Vietăți acvatice: somn, delfin, crap, rac.

Mijloace de exprimare și determinare a categoriei genului la substantivele masculine.

Substantivele de gen masculin se deosebesc de celelalte genuri la nivel fonetic, morfologic și sintactic.

La nivel fonetic substantivele masculine se deosebesc de alte genuri datorită dezinențelor și diftongilor, care însă sunt relative.

Substantivele masculine la singular, nominativ, forma nearticulată se termină în: consonă, -u, -i (redus și semivocalic), -e. Aceste dezinențe sunt evidențiate la toti autori ai gramaticilor.

Bejan, D. Irimia și Al. Dîrul adaugă la aceste dezinențe și desinența -ă.

Doar la D. Irimia și la Al. Dîrul găsim desinența -o. Desinența -a gasim la D. Irimia, Al. Dîrul și în Gramatica limbii române , vol.I.

D. Irimia menționează unele diftongi : -eu, -iu, -ai, -oi, -ei,.,iar diftongul -ea, găsim și în Gramatica limbii române , vol.I.

Astfel la nivel fonetic substantivele masculine la singular, nominativ, forma nearticulată se termină în:

• Consonă (dezinența zero): bărbat, lup, carp.

• -u: codru, metru, astru;

• -i: tei, ardei, pui;

• -e: frate, pește, epure,cîne;

• -ă:tată, popă, vodă;

• -o: maestro,flamingo, hidalgo, Po, Bordo;

• -a: Toma, Cozma;

• -ea: Oprea, Mircea;

• -u:ateu, evreu;

• -iu(descendent): chefliu, geamgiu, vizitiu.

• -ai: Mihai, crai;

• -oi: cotoi;

• -ei: ponei;

D.Irimia consideră că la nivel morfologic, deosebirile dintre cele trei clase de genuri sunt impuse de modul diferențiat în care exprimă substantivele opozițiile din interiorul categoriilor de număr și determinare.

Sunt de genul masculin substantivele care prezintă combinațiile:

sg.: un student- Ø, codr-u, ero-u, tei- Ø, iepur-e, pop-ă

pl.: niște studenț-i, codr-i, ero-i, tei- Ø, iepur-i, pop-i

Masculinele variabile după număr au toate dezinența –i, vocali sau ultrascurt, indiferent de dezinența de singular.

Cînd dezinențele de număr nu asigură distincția de gen prin ele înseși, diferențierea se face la nivelul combinării dezinențelor de număr cu morfemul de determinare la singular: un/niște + -e / -i : un frate / niște frați; un / niște + -ă / -i: un tată / niște tați.

La nivel sintactic, tot după D.Irimia, determinarea genului se face după acordul substantivului cu adjectivul demonstrativ: -Ø / -i, acest- Ø student / aceșt-i studenti, acest- Ø pom / aceșt-i pomi; [14, p. 49]

M. Andrei și I.Ghiță în Limba romînă, Fonetica, Lexicologia, Morfosintaxa, Sinteze și exerciții la nivel sintactic adaugă că genul este marcat și prin acordul determinativului cu substantivul:

• articolul hotărît: elev(u)l / elevii, om(u)l / oamenii, socr(u)l / socrii;

• adjectiv: băiat frumos, frate bun,vodă curajos;

• adjectiv pronominal: fratele meu,tatăl meu;

• numeral: un băiat / doi băieți, un copac / doi copaci;

• participiu verbal: pomul îngrijit de tine, calul înhămat de mine. [1, p. 180]