1.2. Categoria genului în limba latină

Odată cu primele texte, constatăm că latina cunoștea trei genuri: masculine, feminine și neutru.

La numele de persoană genul este determinat de sexul natural: dominus - stăpîn, agricola - agricultor, pater - tată’ sunt masculine; puella - fetiță, mater - mamă, sunt feminine. La numele inanimate genul este condiționat de antologie cu numele de ființă, fie din raportarea la anumite substantive, ale căror determinative ar putea fi.

De genul masculin sunt substantive care desemnează nume de vânturi (venus - vînt), de râuri (Danubius - Dunărea), deoarece aici se aveau în vedere, în primul rând, zeitățile care reprezentau aceste fenomene; denumirile lunilor (Ianuarius, Martius), care sunt la origine determinativele substantivului mensis (m.) lună.

De genul feminin sunt numele de arbori (malus -măr, pinus - pin), precum și denumire de orașe (Roma, Corinthus) și insule (Sicilia, Creta), care reprezintă niște opoziții ale substantivelor feminine urbus - oraș și insula - insula. [4, p. 25-26]

Neutrul latin continua genul inanimat și e în mare măsură motivat. Fie că denumesc fenomene și elemente din natură (ros, mare, rus, sal, mel), metale (aes, aurum, argentum), părți ale corpului (cerebrum, cor, genu, pectus), unelete și arme ( aratrum, scutum, telum) etc., substantivele neutre se referă la diverse categorii de obiecte neînsuflețite.

Latina face parte din limbele indo-europene care care continuă tendința diferențierii formale a femininului de masculin; totuși ea păstrează destule urme ale etapei indo-europene cînd acestă diferențiere afecta numai parțial sistemul morfologic al numelui: latina cunoștea masculine în –a și feminine în –o.

Latina moștenește de la indo-europeană opoziția masculin-feminin. Acest fapt se evidențiază la declinări, latina avînd cinci delinări. La declinarea a III-a, cea mai veche, ca și la declinarea a IV-a, de asemenea veche, repartizarea substantivelor în masculine și feminine e arbitrară și în același timp nemarcată (mares se declină la fel ca pater, manus ca exercitus). Tendința spre motivare acționează foarte puternic la declinarea I și a II-a, mai noi; substantive în –a, în marea lor majoritate, sunt feminine, iar cele cu nominativ –us și genititul -i sunt majoritatea masculine. Declinarea deosebită corespunde în mare genului diferit. Stabilirea acestui paralelism, a acestei simetrii între felexiune și gen, înlătură însă numai în parte caracterul arbitrar al categorie genului: la decinarea a III-a și a IV-a există multe feminine alături de masculine; de declinarea a II-a țin și numeroase neutre. [16, p. 117-118].

Determinarea genului în limba latină se face după declinarea substantivelor. Substantivele latinești au 5 declinări, care se deosebesc după terminațiile cazului genitiv singular:

decliarea	I	II	III	IV	V
genitiv singular	-ae	-i	-is	-us	-ei

1. Declinarea I a substantivelor

De declinarea I sunt substantive de genul feminine, care au la genitiv singular. terminația -ae, iar la nominative singular— -a ,de exemplu: arena, -ae f nisip; arteria, -ae f arteră; vita, -ae f viață. Cîteva substantive de declinarea I sunt, după semantic lor, masculine, de exemplu: agricola, -ae m agricultor; nauta,-ae m navigator.

2. Declinarea a II-a a substantivelor

Declinarea a II-a cuprinde substantivele de genul masculine și neutru, care au la genitivul singular terminația -i. La nominativul singular substantivele de genul masculin au terminațiile –us, -er, -ir, iar cele neutre : -um.

Oculus, -i m ochi

Excepțiile de gen ale substantivelor de declinarea a II-a:

Substantivele în -us, care exprimă denumiri de copaci și tufari, sunt întotdeauna de genul feminin:

Eucalyptus , -i f eucalipt ; Sorbus, -i f scoruș;Pads, -i f mălin

De genul feminin sunt următoarele substantive: atomus, -i f atom, cristallus , -i f cristal, humus, -i f sol. [17, p 26]

3. Declinarea a III-a a substantivului

Declinarea a III-a este cea mai variată și cea mai complexă, cuprinzînd substantive cu tema istorică în consoană sau în vocala –i . La nominativul singular aceste substantive au dezinențe Ø (zero) sau –s , care, în urma contactelor cu vocale sau consoană finală a temei, au generat un număr mare și variat de terminații. La genitivul singular toate substantivele de declinarea a III-a au terminația –is.

Substantivele de declinarea a III-a sunt masculine, feminine și neutre.

Declinarea a III-a se împarte în două - substantivele sunt de două categorii:

• imparisilabice

• parisilabice.

Substantivele imparisilabice sunt acelea care au un numar diferit de silabe la nominative fată de genitiv. De exemplu: carmen, carminis, civitas, civitatis.

Substantivele parisilabice sunt acelea care au un numar egal de silabe la nominativ și genitiv. De exemplu: avis. avis.

Genul substantivelor de declinarea a III-a sunt de toate trei felurile . Totuși se poate vedea și din unele forme cam de ce gen este un substantiv:

• dacă un substantiv are la nominativ terminația -men și la genitiv are terminația -minis, acesta este de gen neutru - (carmen, carminis; agmen, agminis).

• dacă un substantiv are terminația -us la nominativ și -oris sau -eris la genitiv, atunci acela este tot de gen neutru - (pondus, ponderis; tempus, temporis).

• dacă la nominativ un substantiv are terminația -tio și la genitiv -tionis, de cele mai multe ori este de genul feminin - (oratio, orationis).

• dacă un substantiv are terminația -tas la nominative și -tatis la genitiv acesta este de genul feminin - (civitas, civitatis).

La aceleasi genuri, diferența dintre declinarea substantivelor imparisilabice și parisilabice este aceea că la genitiv plural, cele parisilabice fac terminația -ium. Genul neutru se declină diferit la cazurile nominativ, acuzativ și vocativ aceste trei fiind la fel la același număr:

• Cele imparisilabice la singular nominativul, acuzativul si vocativul sunt la fel, ne fiind o terminație constantă - (depinde de nominativ), iar la plural terminația la nominativ, acuzativ și vocativ este -a.

• La cele parasilabice difereța este aceea că la plural terminația de neutru pentru nominativ, acuzativ și vocativ este -a.

Declinația a III-a are exepții de le reguli:

Sunt substantivele care deși au forma de imparasilabice, se declină ca și cele parasilabice și invers:

• Substantivele imparasilabice care sunt monosilabice la nominativ, precum mons, montis; pons, pontis, se comportă ca și cele parasilabice, adică fac genitivul plural în -ium, nu în -um.

Substantivele care au forma de parasilabice, dar au tema terminată în -tr, se comportă ca șă cele imparasilabice, adică fac genitivul plural în -um.[18]

4. Declinarea a IV-a a substantivelor

De declinarea a IV-a sunt substantivele masculine și neutre, care au la genitiv singular terminația -us , La nominativ singular substantivele masculine au terminația -us , iar cele neutre- -u. De exemplu: fructus, -us m rod, processus, -us m vlăstar, cornu, -us n corn, gelu, -us n ger.

Exepții:Unele substantive în –us sunt de genul feminine:manus, -us f mîna, domus, -us f casă.

5. Declinarea a V-a a substantivelor

De declinarea a V-a sunt substantivele de genul feminine, care au la genitive singular terminația –ei ( -ei după vocală, -ei după consoană.) La nominativ singular ele au terminația –es. De exemplu:species, -ei f specie, subspecies, -ei f subspecie, meridies, -ei f amiază, fides, –ei f fidelitate. [17, p. 26]